ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

instanțe

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 262

din 04 octombrie 2010, a respins

excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile, invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului București; a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul P.V.

împotriva pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

a anulat Ordinul nr. 3890 din

6 mai 2009 emis de pârât; a obligat

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București la

plata sumei de 50.848 RON în favoarea reclamantului, cu titlu de despăgubiri,

reprezentând salariile indexate și toate drepturile bănești care i se cuveneau

(inclusiv premiul anual) în calitate de inspector școlar general adjunct la

Inspectoratul Școlar al județului Satu Mare, pentru perioada 7 mai 2009 - 13

aprilie 2010, sumă care va fi reactualizată cu indicele mediu al prețurilor

calculat cu începere de la data la care trebuiau efectuate plățile salariale

conform contractului de management educațional și până în momentul achitării

lor efective, precum și la plata sumei de 4046,23 RON în favoarea reclamantului

reprezentând cheltuieli de judecată, taxa de timbru și onorariu avocat.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

E

xcepția neîndeplinirii

procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004 invocată

de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București,

este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 9 alin. (4) și (5) Legea contenciosului

administrativ, potrivit cărora, acțiunea în anularea unui act administrativ emis

în temeiul unei ordonanțe a Guvernului declarată neconstituțională ca urmare a invocării

unei excepții de neconstituționalitate într-o altă cauză, poate fi introdusă direct

la instanța de contencios competentă, în limitele unui termen de decădere de 1 an,

calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of..

Acțiunea reclamantului

a fost introdusă la data de 03 martie 2010, cu respectarea termenului de decădere

de 1 an prevăzut de art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei

a reținut că prin Ordinul nr. 3657 din 13 aprilie 2006 emis de pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului reclamantul P.V. a fost numit în

funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al județului

Satu Mare.

În temeiul

acestui ordin și a Legii 128/1997 s-a întocmit contractul de management educațional

din data de 5 mai 2008 pentru o perioadă determinată de 4 ani cu începere de la

data emiterii ordinului ministerului anterior amintit și până la data de 13

aprilie 2010.

Ulterior, prin Ordinul

nr.

3890

din 6 mai 2009

emis

de către Ministrul Educației, Cercetării și Inovării s-a dispus încetarea contractului

de management anterior menționat și eliberarea reclamantului din funcția de inspector

școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al județului Satu-Mare.

În preambulul acestui

act administrativ s-a precizat că acesta a fost emis în aplicarea dispozițiilor

art. II alin. (2) O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice locale conform cărora, contractele de management educațional

încheiate în temeiul Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic,

cu modificările și completările ulterioare și aflate în derulare încetează în termen

de 15 zile de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență.

P

rin Decizia

1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale s-a constatat că Legea pentru

aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice este neconstituțională, reținându-se existența unui viciu

de neconstituționalitate extrinsecă. constând în emiterea de către Guvern a unei

ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituție,

este sustras competenței sale.

Potrivit prevederilor

art. 31 alin. (1) și (3) Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea

unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță

în vigoare este definitivă și obligatorie, iar dispozițiile din legile și ordonanțele

în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele în termen

de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale.

În speță, problema

care se pune este aceea a efectelor deciziei Curții Constituționale de admitere

a excepției de neconstituționalitate a unei legi de aprobare a unei ordonanțe de

urgentă care a stat la baza emiterii unui act administrativ (Ordinul nr. 3890 din

6 mai 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București)

a cărui anulare se solicită prin acțiunea în contencios administrativ.

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 9 alin. (5) Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, acțiunea introdusă de persoana vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim prin ordonanțele de guvern sau prin dispoziții din Ordonanțe,

poate avea ca obiect și anularea actelor administrative emise în baza acestora.

De asemenea,

alin. (4) al aceluiași articol prevede că„ În situația în care decizia de declarare

a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea

poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competență în

limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei

Curții Constituționale în M. Of.”.

Față de aceste

dispoziții legale, instanța a reținut că decizia Curții Constituționale de constatare

a neconstituționalității Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 produce efecte cu

privire la fondul litigiului pendinte, așa încât, raportat la considerentele expuse,

instanța a apreciat că nu mai este necesară examinarea motivelor de fond invocate

de reclamantă în acțiune, care vizează încălcarea prevederilor art. 20, 41

alin. (1) și 44 din Constituția României, art. 6 pct. 1 din Pactul internațional

cu privire la drepturile economice, școlare și culturale, art. 2, art. 7 și

art. 21 alin. (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 parag.

1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului

și a libertăților fundamentale.

pârât

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului,

criticând-o pentru nelegalitate și invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct.

7,

8 și

9

C. proc. civ..

Prin motivele

de recurs, recurentul-pârât susține, în esență, că ordinul contestat a fost emis

în executarea prevederilor imperative ale art. II alin. (2) O.U.G. nr. 37/2009.

Totodată, a

susținut că instanța de fond nu a reținut apărările sale, prin care a arătat

că prevederile art. II

O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a administrației

publice, au modificat art. 24 alin. (6) Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului

didactic, cu modificările și completările ulterioare, și în cauză, a fost respectat

principiul simetriei actelor administrative, întrucât ordinul contestat a fost emis

de aceeași autoritate publică care a dispus și numirea în funcția publică a intimatului.

În opinia recurentului,

Ordinul nr.

3890

din 06 mai 2009 suspus cenzurii instanței este legal, pentru că la data emiterii,

prevederile

O.U.G. nr. 37/2009 erau în vigoare.

De altfel,

potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) Legea nr. 47/1992 cu modificările și completările

ulterioare, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere

numai pentru viitor.

În altă ordine

de idei, a arătat că, potrivit art. II alin. (2) O.U.G. nr. 37/2009, act normativ

cu forță juridică superioară, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare, contractele

de management educațional încheiate în temeiul Legii nr. 128/1997 privind Statutul

personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, și aflate în

derulare încetează. Astfel, contractul de management educațional încheiat de domnul

P.V. a încetat de drept, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Prealabil examinării

criticilor formulate de către recurentul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului

remarcă faptul că partea din hotărâre care vizează soluționarea

excepției neîndeplinirii procedurii prealabile nu a fost atacată, așa încât nu va

face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de control judiciar,

ea trecând în puterea lucrului judecat.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

Examinând cauza

prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat

și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc.

civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

de drept relevante

Actul administrativ

supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este

Ordinul

nr. 3890 din 6 mai 2009

emis de Ministrul Educației, Cercetării și Inovării,

prin care s-a dispus încetarea

contractului de management educațional al intimatului-reclamant și eliberarea acestuia

din funcția de

inspector

școlar

adjunct

la Inspectoratului Școlar al Județului Satu Mare, în temeiul dispozițiilor art.

II alin. (2) O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice locale, art. 20 alin. (2), art. 31 și art. 101 alin. (2)

Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare,

precum și H.G. nr. 51/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației,

Cercetării și Inovării.

Temeiul juridic al acestei

măsuri administrative l-a constituit art. II alin. (2) O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice locale, art. 20

alin. (2), art. 31 și art. 101 alin. (2) Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului

didactic, cu modificările ulterioare, precum și H.G. nr. 51/2009 privind organizarea

și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării.

Prevederile art. II O.U.G.

nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a administrației

publice, au modificat art. 24 alin. (6) Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului

didactic, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că:

Alin.(1) „

Numirea inspectorului

școlar general, a inspectorului școlar general adjunct și a directorului Casei Corpului

Didactic se face prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii și inovarii. Inspectorul

școlar general și directorul Casei Corpului Didactic încheie cu ministrul educației,

cercetării și inovării un contract de management educațional pe termen de maximum

4 ani, care cuprinde direcțiile și obiectivele din strategia pe educație, în concordanță

cu obiectivele din Programul de guvernare. Reevaluarea condițiilor din contractul

de management educațional se face trimestrial".

Potrivit

alin. (2) “Contractele de management educațional încheiate în temeiul Legii nr.

128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările

ulterioare, și aflate în derulare înceteaza în termen de 15 zile de la intrarea

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.

Prin Decizia nr. 1257

din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională Legea

de aprobare a O.U.G. nr. 37/ 2009, iar din analiza considerentelor deciziei rezultă

că viciul neconstituționalității afectează însuși actul normativ aprobat prin această

lege.

Conform art. 147

alin. (4) din Constituție, Deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of.;

de la data publicării deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru

viitor.

Ca atare, Deciziile Curții

Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate sunt de

imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale

din sistemul normativ.

Cu alte cuvinte, în situația

în care soluția Curții Constituționale nu ar avea aplicare directă și imediată,

întreaga procedură de control a constituționalității legilor și ordonanțelor ar

fi lipsită de finalitate.

Față de aspectele

arătate, Înalta Curte reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond că

actul administrativ atacat este nelegal, fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de

urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională.

Sunt neîntemeiate

susținerile din recurs referitoare la legalitatea ordinului contestat care este

validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale

art. II alin. (2) O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată

tocmai de viciul de constituționalitate al prevederilor în temeiul și în executarea

cărora a fost emis.

Față de cele mai sus expuse

și reținând că Decizia nr. 1257/2009 a fost pronunțată și publicată în M. Of. anterior

soluționării prezentului litigiu, Înalta Curte constată că susținerea recurenților

privind efectele viitoare ale deciziei prin care Curtea Constituțională a declarat

neconstituționale prevederile unui act normativ se dovedește a fi nefondată.

Totodată, Înalta Curte

reține că, în temeiul art. 9 alin. (4) Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ,

efectele acestei decizii a instanței constituționale se extind și asupra celorlalte

cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009.

Împrejurarea

reală învederată de recurent, că la momentul emiterii ordinului, cadrul normativ

nu conferea autorității publice nicio marjă de apreciere, nu este de natură a conduce

la o altă soluție, întrucât prevederile art. 9 Legea contenciosului administrativ

au fost edictate tocmai cu scopul remedierii consecințelor create prin ordonanțe

neconstituționale iar adoptarea punctului său de vedere ar conduce la lipsirea de

conținut a dispozițiilor legale menționate.

Așadar, neconformitatea

actului normativ aplicat de recurent cu prevederile constituționale a afectat legalitatea

actului administrativ de eliberare din funcție a intimatului-reclamant, astfel că,

în mod corect instanța de fond a dispus anularea acestuia, ca efect al admiterii

acțiunii, motivarea în fapt și în drept fiind pertinentă.

adoptate în recurs

Având în vedere

toate considerentele expuse, care converg către concluzia că nu există motive de

modificare sau de casare a sentinței atacate, potrivit art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ. sau art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței nr. 146 din 04 iunie 2010

a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie

2011.