ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4617/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta C.P., în calitate de reprezentantă legală a minorei C.O., a chemat

în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză:

- să dispună

admiterea plângerii și efectuarea unui control privind modul de soluționare a

memoriilor și, implicit, modalitatea de realizare a formei de testare atacate;

- să constate

nulitatea absolută a formei de testare din data de 16 iunie 2010, organizată în

municipiul Satu Mare, la Colegiul Național „M.E.”;

- să dispună înscrierea

minorilor ai căror reprezentanți legali au optat pentru acest colegiu, în ordinea

depunerii cererilor, precum și suplimentarea claselor de curs a V-a în planul de

școlarizare al unității de învățământ;

- să dispună acordarea

despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat și plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a precizat

și completat obiectul acțiunii deduse judecății, în sensul că a solicitat și suspendarea

deciziei de declinare a soluționării contestației formulate către Direcția Generală

de Educație și Învățare pe tot Parcursul Vieții, iar ulterior, către Inspectoratul

Școlar al Județului Satu Mare emisă de pârât din 2 august 2010 până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a litigiului.

Pârâtul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare în care a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că adresa contestată nu are caracterul

unui act administrativ, iar pretențiile reclamantei nu pot fi ocrotite pe calea

procesuală aleasă.

De asemenea, pârâtul a

invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în raport

de dispozițiile art. 67 alin. (1) și art. 112 C. proc. civ., întrucât nu a probat

că are un mandat și nici nu a arătat care este identitatea dintre pretențiile sale

și minorii la care face referire și a căror înscriere o solicită la Colegiul Național

„M.E.”.

Pe fondul cauzei, pârâtul

a solicitat respingerea acțiunii reclamantei astfel cum a fost precizată și completată

ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 21 din

21 ianuarie 2011, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei C.P., în calitate

de reprezentantă legală a minorei C.O., astfel cum a fost precizată și completată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin adresa din 2

august 2010, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

a adus la cunoștința reclamantei faptul că nu are competența să analizeze și să

se pronunțe asupra contestației sale, această atribuție revenind Inspectoratului

Școlar al Județului Satu Mare.

Adresa aflată în litigiu

nu are caracterul unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, modificată, întrucât reprezintă o simplă corespondență prin

care ministerul pârât a răspuns la un memoriu ce i-a fost adresat de către un petiționar.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta C.P., care a solicitat, în principal, casarea sa, urmare

a faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin pronunțarea instanței asupra

unei excepții care nu a fost pusă în discuția părților.

În subsidiar, recurenta

a solicitat modificarea hotărârii judecătorești atacate și admiterea acțiunii astfel

cum a fost precizată.

În motivarea căii de atac,

recurenta susține că adresa din 2 august 2010 emisă de intimat este un act administrativ,

asimilat refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri.

Intimatul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare în care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii deduse

judecății îl reprezintă, în principal, anularea adresei din 2 august 2010 emisă

de intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin

care recurenta-reclamantă a fost înștiințată de faptul că petiția din 29 iunie 2010,

pe care a adresat-o acestei autorități publice, a fost redirecționată de Corpul

de Control al Ministrului către Direcția Generală Educație și Învățare pe tot Parcursul

Vieții care, la rândul său, a trimis-o spre competentă soluționare la Inspectoratul

Școlar al Județului Satu Mare; în urma analizei efectuate, această ultimă autoritate

publică a comunicat recurentei-reclamante răspuns, prin adresa din 21 iulie 2010.

Conform art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, actul administrativ este actul unilateral

cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (…).

Înalta Curte, în acord

cu prima instanță, reține faptul că răspunsul pe care o autoritate publică îl dă

unei petiții prin care sunt semnalate aspecte legate de domeniul său de activitate

nu dă naștere, nu modifică și nu stinge drepturi și obligații între petiționar și

instituția care formulează răspunsul, astfel că nu este un act administrativ, în

sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Mai precis, este vorba

despre o corespondență administrativă, supusă regimului juridic statuat de O.G.

nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, motiv

pentru care nu poate face obiectul controlului de legalitate al instanței de contencios

administrativ, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată.

În altă ordine de idei,

faptul că răspunsul autorității publice nu îl satisface pe petiționar, deși prin

acesta s-a răspuns la aspectele cuprinse în memoriul înaintat, nu constituie un

refuz nejustificat de soluționare a cererii, conform art. 2 alin. (1) lit. 1) din

Legea contenciosului administrativ, deoarece stabilirea conținutului răspunsului

constituie o prerogativă a autorității publice, care se exercită, desigur, cu respectarea

prevederilor legale care îi reglementează competența.

În fine, instanța de control

judiciar apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la încălcarea

dreptului la apărare, în condițiile în care excepția inadmisibilității acțiunii

a fost invocată de către intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului în întâmpinarea formulată, care i-a fost comunicată la termenul de

judecată din data de 22 noiembrie 2010, iar instanța a dispus acordarea unui nou

termen în cauză. Ca atare, recurenta a avut posibilitatea să își pregătească apărările

pe aspectul admisibilității acțiunii în contencios administrativ.

În consecință, față de

cele anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P., reprezentantă

legală a minorei C.O. împotriva sentinței nr. 21/CA din 21 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie

2011.