ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4617/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4617/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
reclamanta C.P., în calitate de reprezentantă legală a minorei C.O., a chemat
în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză:
- să dispună
admiterea plângerii și efectuarea unui control privind modul de soluționare a
memoriilor și, implicit, modalitatea de realizare a formei de testare atacate;
- să constate
nulitatea absolută a formei de testare din data de 16 iunie 2010, organizată în
municipiul Satu Mare, la Colegiul Național „M.E.”;
- să dispună înscrierea
minorilor ai căror reprezentanți legali au optat pentru acest colegiu, în ordinea
depunerii cererilor, precum și suplimentarea claselor de curs a V-a în planul de
școlarizare al unității de învățământ;
- să dispună acordarea
despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat și plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a precizat
și completat obiectul acțiunii deduse judecății, în sensul că a solicitat și suspendarea
deciziei de declinare a soluționării contestației formulate către Direcția Generală
de Educație și Învățare pe tot Parcursul Vieții, iar ulterior, către Inspectoratul
Școlar al Județului Satu Mare emisă de pârât din 2 august 2010 până la soluționarea
definitivă și irevocabilă a litigiului.
Pârâtul Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare în care a invocat excepția
inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că adresa contestată nu are caracterul
unui act administrativ, iar pretențiile reclamantei nu pot fi ocrotite pe calea
procesuală aleasă.
De asemenea, pârâtul a
invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în raport
de dispozițiile art. 67 alin. (1) și art. 112 C. proc. civ., întrucât nu a probat
că are un mandat și nici nu a arătat care este identitatea dintre pretențiile sale
și minorii la care face referire și a căror înscriere o solicită la Colegiul Național
„M.E.”.
Pe fondul cauzei, pârâtul
a solicitat respingerea acțiunii reclamantei astfel cum a fost precizată și completată
ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Oradea,
secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 21 din
21 ianuarie 2011, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei C.P., în calitate
de reprezentantă legală a minorei C.O., astfel cum a fost precizată și completată.
Pentru a pronunța o asemenea
soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin adresa din 2
august 2010, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
a adus la cunoștința reclamantei faptul că nu are competența să analizeze și să
se pronunțe asupra contestației sale, această atribuție revenind Inspectoratului
Școlar al Județului Satu Mare.
Adresa aflată în litigiu
nu are caracterul unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 554/2004, modificată, întrucât reprezintă o simplă corespondență prin
care ministerul pârât a răspuns la un memoriu ce i-a fost adresat de către un petiționar.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamanta C.P., care a solicitat, în principal, casarea sa, urmare
a faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin pronunțarea instanței asupra
unei excepții care nu a fost pusă în discuția părților.
În subsidiar, recurenta
a solicitat modificarea hotărârii judecătorești atacate și admiterea acțiunii astfel
cum a fost precizată.
În motivarea căii de atac,
recurenta susține că adresa din 2 august 2010 emisă de intimat este un act administrativ,
asimilat refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri.
Intimatul Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare în care a solicitat
respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată,
în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele
care vor fi expuse în continuare.
Obiectul cererii deduse
judecății îl reprezintă, în principal, anularea adresei din 2 august 2010 emisă
de intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin
care recurenta-reclamantă a fost înștiințată de faptul că petiția din 29 iunie 2010,
pe care a adresat-o acestei autorități publice, a fost redirecționată de Corpul
de Control al Ministrului către Direcția Generală Educație și Învățare pe tot Parcursul
Vieții care, la rândul său, a trimis-o spre competentă soluționare la Inspectoratul
Școlar al Județului Satu Mare; în urma analizei efectuate, această ultimă autoritate
publică a comunicat recurentei-reclamante răspuns, prin adresa din 21 iulie 2010.
Conform art. 2 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, actul administrativ este actul unilateral
cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere
publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,
care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (…).
Înalta Curte, în acord
cu prima instanță, reține faptul că răspunsul pe care o autoritate publică îl dă
unei petiții prin care sunt semnalate aspecte legate de domeniul său de activitate
nu dă naștere, nu modifică și nu stinge drepturi și obligații între petiționar și
instituția care formulează răspunsul, astfel că nu este un act administrativ, în
sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Mai precis, este vorba
despre o corespondență administrativă, supusă regimului juridic statuat de O.G.
nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, motiv
pentru care nu poate face obiectul controlului de legalitate al instanței de contencios
administrativ, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În altă ordine de idei,
faptul că răspunsul autorității publice nu îl satisface pe petiționar, deși prin
acesta s-a răspuns la aspectele cuprinse în memoriul înaintat, nu constituie un
refuz nejustificat de soluționare a cererii, conform art. 2 alin. (1) lit. 1) din
Legea contenciosului administrativ, deoarece stabilirea conținutului răspunsului
constituie o prerogativă a autorității publice, care se exercită, desigur, cu respectarea
prevederilor legale care îi reglementează competența.
În fine, instanța de control
judiciar apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la încălcarea
dreptului la apărare, în condițiile în care excepția inadmisibilității acțiunii
a fost invocată de către intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului în întâmpinarea formulată, care i-a fost comunicată la termenul de
judecată din data de 22 noiembrie 2010, iar instanța a dispus acordarea unui nou
termen în cauză. Ca atare, recurenta a avut posibilitatea să își pregătească apărările
pe aspectul admisibilității acțiunii în contencios administrativ.
În consecință, față de
cele anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a
C. proc. civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.P., reprezentantă
legală a minorei C.O. împotriva sentinței nr. 21/CA din 21 ianuarie 2011 a Curții
de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie
2011.