ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4617/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.P., în calitate de reprezentantă legală a minorei C.O., a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză: - să dispună admiterea plângerii și efectuarea unui control privind modul de soluționare a memoriilor și, implicit, modalitatea de realizare a formei de testare atacate; - să constate nulitatea absolută a formei de testare din data de 16 iunie 2010, organizată în municipiul Satu Mare, la Colegiul Național „M.E.”; - să dispună înscrierea minorilor ai căror reprezentanți legali au optat pentru acest colegiu, în ordinea depunerii cererilor, precum și suplimentarea claselor de curs a V-a în planul de școlarizare al unității de învățământ; - să dispună acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat și plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a precizat și completat obiectul acțiunii deduse judecății, în sensul că a solicitat și suspendarea deciziei de declinare a soluționării contestației formulate către Direcția Generală de Educație și Învățare pe tot Parcursul Vieții, iar ulterior, către Inspectoratul Școlar al Județului Satu Mare emisă de pârât din 2 august 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului. Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare în care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ, iar pretențiile reclamantei nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă. De asemenea, pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în raport de dispozițiile art. 67 alin. (1) și art. 112 C. proc.

civ., întrucât nu a probat că are un mandat și nici nu a arătat care este identitatea dintre pretențiile sale și minorii la care face referire și a căror înscriere o solicită la Colegiul Național „M.E.”. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei astfel cum a fost precizată și completată ca neîntemeiată. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 21 din 21 ianuarie 2011, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei C.P., în calitate de reprezentantă legală a minorei C.O., astfel cum a fost precizată și completată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin adresa din 2 august 2010, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a adus la cunoștința reclamantei faptul că nu are competența să analizeze și să se pronunțe asupra contestației sale, această atribuție revenind Inspectoratului Școlar al Județului Satu Mare.

Adresa aflată în litigiu nu are caracterul unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, întrucât reprezintă o simplă corespondență prin care ministerul pârât a răspuns la un memoriu ce i-a fost adresat de către un petiționar. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C.P., care a solicitat, în principal, casarea sa, urmare a faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin pronunțarea instanței asupra unei excepții care nu a fost pusă în discuția părților. În subsidiar, recurenta a solicitat modificarea hotărârii judecătorești atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată. În motivarea căii de atac, recurenta susține că adresa din 2 august 2010 emisă de intimat este un act administrativ, asimilat refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri.

Intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă, în principal, anularea adresei din 2 august 2010 emisă de intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin care recurenta-reclamantă a fost înștiințată de faptul că petiția din 29 iunie 2010, pe care a adresat-o acestei autorități publice, a fost redirecționată de Corpul de Control al Ministrului către Direcția Generală Educație și Învățare pe tot Parcursul Vieții care, la rândul său, a trimis-o spre competentă soluționare la Inspectoratul Școlar al Județului Satu Mare; în urma analizei efectuate, această ultimă autoritate publică a comunicat recurentei-reclamante răspuns, prin adresa din 21 iulie 2010. Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (…). Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține faptul că răspunsul pe care o autoritate publică îl dă unei petiții prin care sunt semnalate aspecte legate de domeniul său de activitate nu dă naștere, nu modifică și nu stinge drepturi și obligații între petiționar și instituția care formulează răspunsul, astfel că nu este un act administrativ,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată. Mai precis, este vorba despre o corespondență administrativă, supusă regimului juridic statuat de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, motiv pentru care nu poate face obiectul controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată. În altă ordine de idei, faptul că răspunsul autorității publice nu îl satisface pe petiționar, deși prin acesta s-a răspuns la aspectele cuprinse în memoriul înaintat, nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii, conform art. 2 alin. (1) lit. 1) din Legea contenciosului administrativ, deoarece stabilirea conținutului răspunsului constituie o prerogativă a autorității publice, care se exercită, desigur, cu respectarea prevederilor legale care îi reglementează competența.

În fine, instanța de control judiciar apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la încălcarea dreptului la apărare, în condițiile în care excepția inadmisibilității acțiunii a fost invocată de către intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în întâmpinarea formulată, care i-a fost comunicată la termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2010, iar instanța a dispus acordarea unui nou termen în cauză. Ca atare, recurenta a avut posibilitatea să își pregătească apărările pe aspectul admisibilității acțiunii în contencios administrativ. În consecință, față de cele anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P., reprezentantă legală a minorei C.O. împotriva sentinței nr. 21/CA din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2011.