ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 925/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 martie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta C.G.G. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului privind suspendarea executării Ordinului nr. 6134 din 15 decembrie 2009, emis de pârât, și în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 4143/109/2009, aflat pe rolul Tribunalului Argeș. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, anularea Ordinului nr. 6134 din 15 decembrie 2009, emis de pârât, precum și suspendarea efectelor acestui ordin.

Asupra cererii de suspendare a efectelor Ordinului ministrului educației, cercetării și inovării nr. 6134 din 15 decembrie 2009, formulată odată cu cererea de anulare a ordinului sus-menționat, prima instanță a reținut, în esență, că nu a fost motivată în cererea de chemare în judecată sau separat, cele relatate de reclamantă având în vedere cauzele de nulitate a ordinului atacat.

Prima instanță a constatat că motivele invocate în concluziile scrise au în vedere imposibilitatea acordării calificativului „nesatisfăcător”, pentru perioada evaluată, din moment ce în aceeași perioadă, urmare a evaluării complexe a unității școlare din partea Agenției de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, a rezultat că aceasta a desfășurat o activitate apreciată cu plus în ce privește domeniul de interes, respectiv calitatea managementului, iar raportul vizitei de monitorizare externă, a avut în vedere evaluarea activității pe o perioadă anterioară primirii vizitei (20 martie 2009), obiectul acesteia nevizând exclusiv managementul în unitatea de învățământ. În același timp, fișa de evaluare a avut în vedere exclusiv activitatea managerială a reclamantei, pe următoarele puncte: curriculum, resurse umane, resurse financiare și materiale, dezvoltare și relații comunitare, și a fost întocmită la 15 iulie 2009, raportându-se la anul școlar 2008-2009.

Totodată, comparând mențiunile celor două rapoarte, prima instanță a constatat că la descriptorii de performanță în raportul întocmit de Agenția de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, au fost analizate numai o parte din criteriile avute în vedere în fișa de evaluare, iar la punctul responsabilitățile managementului, au fost și aspecte cotate mediu, iar nu ca puncte pozitive. Așa fiind, apreciind că nu se poate reține o contradicție evidentă între cele două rapoarte, a constatat că prima cerință a art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită. Cât privește paguba iminentă, de asemenea, prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită, având în vedere, pe de o parte, că ordinul a fost deja pus în executare, reclamanta revenind la catedră, iar pe de altă parte, nu rezultă deosebirea între salariul primit în calitate de director al unității școlare, respectiv cel primit în calitate de profesor.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta C.G.G., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - instanța de fond nu a ținut seama că la momentul emiterii Ordinului nr. 6134 din 15 decembrie 2009 al ministrului educației, cercetării și inovării recurenta-reclamantă se afla în concediu medical, astfel că ordinul nu își putea produce efectele; - calificativul „nesatisfăcător” ce i s-a acordat recurentei este în contradicție cu aspectele constatate prin Raportul de inspecție de validare a raportului procesului de autoevaluare întocmit de Inspectoratul Școlar Județean Argeș, raport care cuprinde aprecieri pozitive cu privire la activitatea de management desfășurată de aceasta în perioada 1 septembrie 2008-31 august 2009 (perioadă pentru care i-a fost acordat calificativul „nesatisfăcător”); - în mod greșit s-a apreciat că în speță nu s-a dovedit paguba iminentă, fiind evident că prin eliberarea din funcția de conducere salariul recurentei s-a diminuat semnificativ, respectiv cu indemnizația de conducere, ce reprezintă 35% din salariul pentru timpul efectiv lucrat în funcție; - la data de 19 martie 2010 Tribunalul Argeș, prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 4143/109/2009 a dispus suspendarea executării deciziei nr. 11246 din 9 noiembrie 2009 emisă de I.S.J.

Argeș prin care i s-a acordat calificativul „nesatisfăcător” și care a stat la baza actului contestat în prezentul dosar. În drept, recurenta și-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Referitor la motivele de recurs ce vizează condiția cazului bine-justificat , în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta a invocat nelegalitatea ordinului prin care a fost eliberată din funcția de director al Grupului Școlar Industrial, întrucât se afla în concediu medical la data luării măsurii și, totodată, calificativul „nesatisfăcător” ce i s-a acordat este nejustificat.

În mod corect instanța de fond a apreciat că aceste motive nu creează o îndoială puternică asupra legalității ordinului contestat, simpla invocare a concediului nefiind relevantă în cadrul cererii de suspendare, întrucât reclamantei nu i-au încetat raporturile de muncă, ci doar calitatea de manager, iar calificativul acordat se întemeiază pe un raport de evaluare argumentat, întocmit de Agenția de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar. În ceea ce privește acordarea calificativului „nesatisfăcător”, ce a stat la baza prezentului ordin, reclamanta-recurentă a formulat o acțiune separată, ce constituie obiectul Dosarului nr. 4143/109/2009 aflat pe rolul Tribunalului Argeș, în curs de judecată, astfel că acest calificativ nu a fost anulat până în prezent.

Cu privire la motivul de recurs ce vizează condiția „pagubei iminente”, Înalta Curte constată că această condiție nu este întrunită, reclamanta-recurentă nefăcând dovada lipsei de venituri, ci doar a lipsei indemnizației de conducere, urmând a fi despăgubită în situația admiterii acțiunii de fond. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G.G. împotriva încheierii din 12 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.