ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 925/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 12 martie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta

C.G.G. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului privind suspendarea executării Ordinului nr. 6134 din

15 decembrie 2009, emis de pârât, și în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a

Dosarului nr. 4143/109/2009, aflat pe rolul Tribunalului Argeș.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, anularea Ordinului nr. 6134

din 15 decembrie 2009, emis de pârât, precum și suspendarea efectelor acestui

ordin.

Asupra cererii de suspendare a efectelor

Ordinului ministrului educației, cercetării și inovării nr. 6134 din 15 decembrie

2009, formulată odată cu cererea de anulare a ordinului sus-menționat, prima

instanță a reținut, în esență, că nu a fost motivată în cererea de chemare în

judecată sau separat, cele relatate de reclamantă având în vedere cauzele de

nulitate a ordinului atacat.

Prima instanță a constatat că motivele

invocate în concluziile scrise au în vedere imposibilitatea acordării

calificativului „nesatisfăcător”, pentru perioada evaluată, din moment ce în

aceeași perioadă, urmare a evaluării complexe a unității școlare din partea

Agenției de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, a rezultat că

aceasta a desfășurat o activitate apreciată cu plus în ce privește domeniul de

interes, respectiv calitatea managementului, iar raportul vizitei de monitorizare

externă, a avut în vedere evaluarea activității pe o perioadă anterioară

primirii vizitei (20 martie 2009), obiectul acesteia nevizând exclusiv

managementul în unitatea de învățământ.

În același timp, fișa de evaluare a avut în

vedere exclusiv activitatea managerială a reclamantei, pe următoarele puncte:

curriculum, resurse umane, resurse financiare și materiale, dezvoltare și

relații comunitare, și a fost întocmită la 15 iulie 2009, raportându-se la anul

școlar 2008-2009.

Totodată, comparând mențiunile celor două

rapoarte, prima instanță a constatat că la descriptorii de performanță în

raportul întocmit de Agenția de Asigurare a Calității în Învățământul

Preuniversitar, au fost analizate numai o parte din criteriile avute în vedere

în fișa de evaluare, iar la punctul responsabilitățile managementului, au fost

și aspecte cotate mediu, iar nu ca puncte pozitive.

Așa fiind, apreciind că nu se poate reține o

contradicție evidentă între cele două rapoarte, a constatat că prima cerință a

art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită.

Cât privește paguba iminentă, de asemenea,

prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită, având în vedere, pe de o

parte, că ordinul a fost deja pus în executare, reclamanta revenind la catedră,

iar pe de altă parte, nu rezultă deosebirea între salariul primit în calitate

de director al unității școlare, respectiv cel primit în calitate de profesor.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

reclamanta C.G.G., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică

pentru următoarele motive:

- instanța de fond nu a ținut seama că la

momentul emiterii Ordinului nr. 6134 din 15 decembrie 2009 al ministrului

educației, cercetării și inovării recurenta-reclamantă se afla în concediu

medical, astfel că ordinul nu își putea produce efectele;

- calificativul „nesatisfăcător” ce i s-a

acordat recurentei este în contradicție cu aspectele constatate prin Raportul

de inspecție de validare a raportului procesului de autoevaluare întocmit de

Inspectoratul Școlar Județean Argeș, raport care cuprinde aprecieri pozitive cu

privire la activitatea de management desfășurată de aceasta în perioada 1

septembrie 2008-31 august 2009 (perioadă pentru care i-a fost acordat

calificativul „nesatisfăcător”);

- în mod greșit s-a apreciat că în speță nu

s-a dovedit paguba iminentă, fiind evident că prin eliberarea din funcția de

conducere salariul recurentei s-a diminuat semnificativ, respectiv cu

indemnizația de conducere, ce reprezintă 35% din salariul pentru timpul efectiv

lucrat în funcție;

- la data de 19 martie 2010 Tribunalul Argeș,

prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 4143/109/2009 a dispus suspendarea

executării deciziei nr. 11246 din 9 noiembrie 2009 emisă de I.S.J. Argeș prin

care i s-a acordat calificativul „nesatisfăcător” și care a stat la baza

actului contestat în prezentul dosar.

În drept, recurenta și-a încadrat motivele de

recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de

fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la motivele de recurs ce vizează

condiția cazului bine-justificat , în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr.

554/2004, recurenta a invocat nelegalitatea ordinului prin care a fost

eliberată din funcția de director al Grupului Școlar Industrial, întrucât se

afla în concediu medical la data luării măsurii și, totodată, calificativul

„nesatisfăcător” ce i s-a acordat este nejustificat.

În mod corect instanța de fond a apreciat că

aceste motive nu creează o îndoială puternică asupra legalității ordinului

contestat, simpla invocare a concediului nefiind relevantă în cadrul cererii de

suspendare, întrucât reclamantei nu i-au încetat raporturile de muncă, ci doar

calitatea de manager, iar calificativul acordat se întemeiază pe un raport de

evaluare argumentat, întocmit de Agenția de Asigurare a Calității în

Învățământul Preuniversitar.

În ceea ce privește acordarea calificativului

„nesatisfăcător”, ce a stat la baza prezentului ordin, reclamanta-recurentă a

formulat o acțiune separată, ce constituie obiectul Dosarului nr. 4143/109/2009

aflat pe rolul Tribunalului Argeș, în curs de judecată, astfel că acest

calificativ nu a fost anulat până în prezent.

Cu privire la motivul de recurs ce vizează

condiția „pagubei iminente”, Înalta Curte constată că această condiție nu este

întrunită, reclamanta-recurentă nefăcând dovada lipsei de venituri, ci doar a

lipsei indemnizației de conducere, urmând a fi despăgubită în situația

admiterii acțiunii de fond.

Pentru considerentele menționate, cu referire

la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este

legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.G.G.

împotriva încheierii din 12 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

februarie 2011.