ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2723/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2723/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Oradea la data de 18 decembrie 2008, reclamanta SC M.T. SRL Oradea

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și

Agenția Romană de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar

București - A.R.A.C.I.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea hotărârii Consiliului A.R.A.C.I.P. nr. 8 din 28 iulie 2008

prin care s-a propus ridicarea autorizației de funcționare provizorie a SC M.T.

SRL Oradea pentru unitatea de învățământ preuniversitar particular L.P.G. și a

Ordinului Ministrului Educației Cercetării și Inovării nr. 5366 din 18

septembrie 2008.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

în luna

iulie

2008 membrii unei

comisii A.R.A.C.I.P. s-au deplasat la unitatea de învățământ a reclamantei și

au efectuat un control privind respectarea standardelor de calitate în ceea ce

privește unitatea furnizoare de educație - L.P.G.

În urma acestui control s-a

constatat că unitatea furnizoare de educație nu respectă standardele de

calitate astfel că a fost emisă hotărârea nr. 8 din 28 iulie 2008 prin care s-a

propus ridicarea autorizației provizorii de funcționare.

În mod greșit s-a ajuns la această

constatare, a susținut reclamanta întrucât, în unitatea școlară aparținând

acesteia activitatea se desfășoară la un nivel mult superior standardelor

minime de calitate impuse de lege pentru o autorizare provizorie și acreditare

iar părinții elevilor sunt extrem de mulțumiți de nivelul de pregătire al

copiilor lor.

Reclamanta a mai învederat că

hotărârea A.R.A.C.I.P. și ordinul ministrului sunt nelegale deoarece nu au

respectat procedura specială instituită de legiuitor în aceste situații și

anume de a informa ministerul, care într-o primă fază trebuia să avertizeze

organizația furnizoare de educație și să acorde un termen de un an pentru

aducerea activității educaționale cel puțin la nivelul standardelor naționale,

urmând în continuare după trecerea acelui an, alte evaluări, așa cum rezultă

din prevederile art. 23 alin. (3) din H.G. nr. 22/2007 coroborat cu art. 34 din

O.U.G. nr. 75/2005.

În cauză însă nimeni nu a mai fost

informat și nici nu a fost avertizat ci, cu ignorarea procedurilor prealabile

instituite de legiuitor, reclamantei i-a fost comunicat direct ordinul

ministrului care, pe baza propunerii A.R.A.C.I.P., a decis ridicarea

autorizației de funcționare provizorie, măsură care este nelegală.

Prin întâmpinarea formulată în cauză,

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul de cerere vizând

anularea adresei nr. 2202/2008, prin care s-a respins contestația formulată

împotriva hotărârii consiliului A.R.A.C.I.P. nr. 8 din 28 iulie 2008 deoarece

în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr. 1258 din 18 octombrie 2005, A.R.A.C.I.P.

este instituția abilitată de lege să efectueze evaluarea externă a calității

educației realizate de instituțiile de învățământ preuniversitar.

Pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii arătându-se că în urma evaluării externe efectuată la

unitatea de învățământ, L.P.G. din Oradea, de către o comisie de experți A.R.A.C.I.P.,

s-au constatat mai multe nereguli în sensul că nu erau îndeplinite o serie de

standarde prevăzute expres de H.G. nr. 22/2007. Cu privire la susținerea

reclamantei potrivit căreia au fost încălcate prevederile art. 34 din O.U.G. nr.

75/2005 pârâta a susținut că reclamantei nu-i sunt aplicabile aceste dispoziții

deoarece reclamanta se află în proces de monitorizare fiind autorizată să

funcționeze provizoriu, neavând statutul de unitate acreditată. Standardele de

referință și indicatorii de performanță pentru evaluarea calității educației în

învățământul preuniversitar (standarde de calitate) se află la momentul actual,

în fază de proiect, urmând a se aproba prin hotărâre a guvernului. La momentul

desfășurării vizitei de monitorizare și control la unitatea de învățământ a

reclamantei nu se putea verifica îndeplinirea/neîndeplinirea standardelor sus

menționate care, la momentul actual, nu sunt în vigoare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de

către A.R.A.C.I.P. s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe motiv

că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1

din Legea contenciosului administrativ care să-i permită reclamantului

introducerea acțiunii în contencios administrativ, neputând fi pusă în discuție

existența unui refuz nejustificat din partea A.R.A.C.I.P. sau vătămarea unui

drept sau interes a reclamantului, în condițiile în care în urma unui control

desfășurat în perioada 14-16 iulie 2008 la unitatea de învățământ a reclamantei

s-au constatat abateri grave atât de la legislația specială în domeniul calității

educației cât și de la legislația generală în domeniul educației și

învățământului.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 184/CA/2009

din 12 octombrie 2009 a respins excepția lipsei calității procesuale invocată de

Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului și totodată a admis

acțiunea formulată de SC M.T. SRL Oradea și a anulat parțial hotărârea nr. 8

din 28 iulie 2008 a A.R.A.C.I.P. cu privire la propunerea de ridicare a

autorizației de funcționare provizorie a L.P.G. Prin aceeași sentință a fost

anulat și ordinul nr. 5366 din 18 septembrie 2008 emis de Ministerul Educației,

Cercetării și Inovării (în prezent Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului).

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut în esență următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și Inovării

instanța a respins-o având în vedere că în cauză s-a solicitat anularea unui

ordin emis de acest minister iar pentru capătul de cerere privind anularea

hotărârii A.R.A.C.I.P. a fost introdusă în cauză această agenție în calitate de

pârâtă.

Pe fondul cererii s-a reținut că

prin Hotărârea A.R.A.C.I.P. nr. 8 din 28 iulie 2008 s-a propus ridicarea

autorizației de funcționare provizorie pentru unitatea de învățământ particular

prevăzută în anexa 4 din hotărâre, respectiv a L.P.G., persoana juridică

inițiatoare fiind reclamanta.

În baza acestei hotărâri, prin Ordinul

nr. 5366 din 18 septembrie 2008 Ministerul Educației, Cercetării și Inovării a

dispus ridicarea autorizației de funcționare provizorie a SC M.T. SRL Oradea

pentru unitatea de învățământ preuniversitar particular L.P.G. Oradea pentru

nivelul de învățământ „liceal", profilul „real", specializarea

matematică-informatică, respectiv profilul „servicii", calificarea

profesională „turism și alimentație publică", reținându-se totodată că

unitatea de învățământ nu mai are dreptul de a școlariza elevi începând cu anul

școlar 2008-2009, persoanele școlarizate la nivelul de învățământ și specializările

menționate urmând a fi transferate la alte unități de învățământ.

La baza acestor acte administrative

au stat datele consemnate în Raportul de evaluare externă înregistrat la A.R.A.C.I.P.

cu nr. 1722 din 21 iulie 2008, date din care a rezultat că la L.P.G. Oradea nu

erau îndeplinite o serie de standarde prevăzute expres de H.G. nr. 22/2007.

Prima instanță a făcut referiri

exprese la o serie de prevederi legale al căror conținut a fost redat, ca fiind

necesar și relevant.

Astfel, potrivit

art. 17 din H.G. nr. 22/2007 „Pe

perioada de funcționare provizorie unitățile de învățământ autorizate trebuie

sa respecte standardele si criteriile care au stat la baza autorizării, sub

sancțiunea ridicării autorizației de funcționare provizorie."

Potrivit art. 23 din același act

normativ:

,,

(1)

Unitățile de învățământ preuniversitar autorizate, respectiv

acreditate, sunt monitorizate și controlate de A.R.A.C.I.P., în colaborare cu inspectoratele

școlare, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza

acordării autorizației de funcționare provizorie, respectiv a acreditării.

(2) Procedurile de monitorizare si

control ale unităților de învățământ preuniversitar autorizate, respectiv

acreditate, sunt cele prevăzute la art. 13.

(3) În cazul în care se constată că

organizația furnizoare de educație nu mai respectă standardele care au stat la

baza acordării autorizației de funcționare provizorie, respectiv a acreditării,

se aplică în mod corespunzător prevederile art. 34 din ordonanța de urgență."

Conform art. 34 din O.U.G. nr.7 5/2005,

modificată și completată, „ în condițiile în care A.R.A.C.I.P., respectiv A.R.A.C.I.S.,

constată că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, informează Ministerul

Educației și Cercetării, care avertizează furnizorul de educație și acordă un

termen de un an pentru aducerea activității educaționale la nivelul

standardelor naționale în vigoare.

(2) Pe baza unui nou raport de

evaluare internă întocmit de furnizorul de educație, A.R.A.C.I.P., respectiv A.R.A.C.I.S.,

dispune o nouă evaluare externă.

(3) Dacă și noul raport de evaluare

externă este nefavorabil, Ministerul Educației și Cercetării dispune:

a) încetarea școlarizării în cadrul

programului respectiv de studii, începând cu anul I;

b) obligarea furnizorului de

educație să elaboreze, în continuare, rapoarte anuale de evaluare internă a

calității educației pentru anii de studii pentru care continuă activitatea.

4) Furnizorul de educație este

obligat să se supună, după un termen de maximum 2 ani de la ultimul raport de

evaluare nefavorabil, unei noi evaluări externe.

5) Dacă și acest al treilea raport

de evaluare externă este nefavorabil, Ministerul Educației si Cercetării

elaborează și promovează, după caz, prin ordin, hotărâre a Guvernului sau lege,

decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului

program și se reglementează situația bazei materiale și a studenților sau

elevilor."

Din interpretarea textelor de lege

arătate, prima instanță a reținut că în situația în care furnizorul de educație

nu respectă standardele ce au stat la baza autorizării provizorii se poate

dispune ridicarea autorizației de funcționare provizorie, însă, numai după

parcurgerea procedurii prevăzute de art. 34 din O.U.G. nr. 75/2005.

Cum în cauză pârâtele nu au

respectat procedura prevăzută de art. 34, deoarece au propus, respectiv dispus

ridicarea autorizației de funcționare provizorie și încetarea școlarizării,

fără a avertiza furnizorul de educație și fără a acorda acestuia posibilitatea

remedierii deficiențelor constatate, în termenele și condițiile prevăzute de

acest text de lege, acțiunea reclamantei a fost admisă, pe acest considerent,

în sensul solicitat.

recurentele-pârâte

Împotriva acestei hotărâri în termen

legal au declarat recurs pârâtele Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului și de Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul

Preuniversitar (A.R.A.C.I.P.).

3.1.Recursul recurentului Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării (M.E.C.I.)

A fost invocat motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304

1

C. proc. civ., solicitându-se modificarea sau, după caz, casarea hotărârii

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, față de următoarele critici ce au

fost dezvoltate și susținute:

- greșit a reținut prima instanță că

nu a fost respectată procedura prevăzută de art. 34 din O.U.G. nr. 75/2005,

privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea nr. 87/2006,

întrucât s-a dat o interpretare greșită prevederilor legale incidente;

- cu ocazia vizitei de control la

unitatea de învățământ preuniversitar particular nu a fost verificată

respectarea de către această unitate a standardelor ce au stat la baza acordării

autorizației, ci a fost stabilită o tematică de control specială pentru aceasta;

- în perioada 14-16 iulie 2008 s-a desfășurat

activitatea de control la L.P.G. din Oradea, tematica acestui control fiind

stabilită prin Ordinul M.E.C.I. nr. 36007 din 10 iulie 2008, în urma căreia s-au

constatat abateri grave de la legislația generală în domeniu, fapt ce a stat la

baza emiterii O.M.E.C.T. nr. 5366 din 18 septembrie 2008 de ridicare a

autorizației de funcționare provizorie pentru unitatea respectivă, la nivelul de

învățământ liceal și pentru profilele indicate;

- vizita nu a avut ca scop, contrar celor

reținute, respectarea de către unitatea reclamantă a standardelor ce au stat la

baza acordării autorizației aprobate prin H.G. nr. 127/2000 și ca atare A.R.A.C.I.P.

nu avea obligația de a aplica procedura menționată expres de art. 34 din O.U.G.

nr. 75/2005;

- susținând și reiterând că emiterea

O.M.E.C.T. nr. 5366 din 18 septembrie 2008 de ridicare a autorizației de funcționare

provizorie pentru L.P.G. s-a fundamentat pe constatarea unor abateri extrem de

grave de la legislația în domeniu, în cuprinsul recursului au fost prezentate

și câteva dintre concluziile acestui control, ce nu au format însă obiectul cercetării

de către prima instanță, motiv pentru care s-a și solicitat casarea hotărârii și

rejudecarea litigiului în fond.

3.2. Recursul recurentei A.R.A.C.I.P.

Solicitând, la rândul său, casarea sentinței

atacate și rejudecarea litigiului în fond, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. această recurentă a apreciat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita

aplicare a legii și este lipsită de temei legal, în esență pentru aceleași motive

dezvoltate, după cum urmează:

- în mod eronat s-a reținut nerespectarea

procedurii prevăzute de art. 34 din O.U.G. nr. 75/2005, câtă vreme cu ocazia

vizitei de control la unitatea de învățământ în cauză nu a fost verificată

respectarea de către aceasta a standardelor care au stat la baza acordării autorizației,

în sensul H.G. nr. 127/2000, ci a fost stabilită o tematică de control specială

pentru această vizită;

- unitatea reclamantă a primit

autorizația de încredere prin O.M.E.C.T. nr. 3732/2003 iar standardele care au stat

la baza acordării autorizației au fost cele aprobate prin H.G. nr. 127/2000,

controlul în cauză fiind generat de o informare trimisă la A.R.A.C.I.P. de

către Inspectoratul Școlar al Județului Buzău (915 din 27 iunie 2008) cu privire

la neregulile depistate în legătură cu înscrierea la Bacalaureat – Sesiunea iunie

–iulie 2008;

- A.R.A.C.I.P. nu avea obligația aplicării

procedurii expres arătate în art. 34 din O.U.G. nr. 75/2005, căci la vizita de control

nu a fost verificată respectarea standardelor ce au stat la baza acordării autorizației,

mai cu seamă că procedura prevăzută în art. 34 din O.U.G. nr. 75/2005 nu reglementează

posibilitatea ridicării autorizației de funcționare provizorie;

- motivele care au stat la baza ridicării

autorizației de funcționare provizorie, comunicate și școlii, sunt altele și

vizează constatarea unor abateri grave de la legislația în domeniul educației,

sens în care au fost reluate și prezentate și în cuprinsul recursului de față câteva

dintre rezultatele acestui control.

Intimata-reclamantă a invocat în

cauză excepția lipsei calității de reprezentant a directorului general care a semnat

recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, la care s-a

răspuns ulterior prin depunerea de înscrisuri de către recurentă. Pe fondul

cauzei a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate.

Toate părțile au atașat o serie de înscrisuri

și acte ce au fost comunicate reciproc.

de recurs

5.1. Examinând cu prioritate,

conform art. 137 C. proc. civ. excepția invocată de reclamanta-intimată, Înalta

Curte o va respinge ca neîntemeiată, raportat la actele depuse, respectiv

Ordinul nr. 5444 din 5 octombrie 2009 prin care Ministrul Educației, Cercetării

și Inovării a delegat domnului G.L.I., Director General la Direcția Generală

Juridică și Control competența de a exercita atribuțiile specifice de

reprezentant legal al ministerului, incluzând semnarea actelor referitoare la

apărarea drepturilor și intereselor legitime și pentru exercitarea căilor de atac

împotriva hotărârilor nefavorabile ministerului.

În baza acestui ordin, așadar, în

mod legal, la data de 27 noiembrie 2009, recursul Ministerului Educației,

Cercetării și Inovării a fost semnat de reprezentantul legal al autorității. De

altfel a fost depus la dosar și ordinul ulterior, nr. 3314 din 24 februarie 2010,

prin care aceeași persoană a fost împuternicită și de noul ministru, în

aceleași condițiuni, să exercite în continuare aceleași atribuțiuni.

Raportat la prevederile art. 161 C.

proc. civ. se va reține așadar că, în ceea ce îl privește pe recurentul

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, s-a făcut dovada calității de

reprezentant legal al semnatarului cererii de recurs astfel că se va respinge

ca nefondată excepția invocată de reclamanta-intimată.

5.2. Recursurile formulate nu sunt fondate

și urmează a fi respinse ca atare.

Analizând actele și lucrările dosarului

precum și sentința atacată în raport de criticile ce i-au fost aduse de cele două

recurente, prin prisma prevederilor legale incidente, față de apărările

intimatei-reclamante dar și sub toate aspectele, conform art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate

care să impună fie casarea, fie modificarea sentinței atacate, în considerarea celor

în continuare arătate.

Dată fiind similitudinea criticilor aduse

sentinței pronunțate de prima instanță de către cele două recurente, Înalta

Curte le va examina grupat și va răspunde prin argumente comune.

Contrar celor susținute de cele două

recurente, Înalta Curte apreciază că prima instanță a realizat în cauză o corectă

interpretare și aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 34 din O.U.G.

nr. 75/2005.

Instanța de fond, a admis acțiunea

reclamantei și a anulat actele administrative contestate reținând un viciu de

procedură în emiterea actelor atacate, de natură a atrage nelegalitatea

acestora, raportat la prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 75/2005, text de lege al

cărui conținut a fost, de altfel, mai sus redat.

Nu poate fi primită susținerea recurentelor

în sensul că această prevedere legală și implicit procedura specială pe care ea

o reglementează, nu este incidentă în cauză, față de tematica specială de control

și scopul vizitei de control efectuată la unitatea de învățământ preuniversitar

particular, L.P.G. , înființat de intimata-reclamantă.

În completarea argumentelor

fundamentate juridic ale primei instanțe, în sensul incidenței art. 34 din

O.U.G. nr. 75/2005 în cauză, pe care și Înalta Curte le reține, este de arătat că

în chiar adresa nr. 1647 din 9 iulie 2008 emisă de recurenta A.R.A.C.I.P. și comunicată

Direcției Generale de Management Învățământ Preuniversitar – M.E.C.I. prin care

se trimite informarea Inspectoratului Școlar Județean Bihor nr. 915 din 27

iunie 2008 privind existența unor nereguli în cadrul unității de învățământ

respective, se face referire expresă a prevederile art. 24 din O.U.G. nr.

75/2005 ca și la cele ale art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 22/2007.

În cuprinsul acestei adrese

recurenta reproduce norma legală ce autorizează A.R.A.C.I.P. să realizeze

împreună cu inspectoratele școlare și direcțiile de resort din Ministerul Educației,

Cercetării și Inovării activitatea de monitorizare și control a calității [art.

24 alin. (3) pct. 9 din O.U.G. nr. 75/2005] cu trimitere la dispozițiile art.

23 alin. (1) din H.G. nr. 22/2007 care prevăd că unitățile de învățământ preuniversitar

autorizate sunt monitorizate și controlate de A.R.A.C.I.P., în colaborare cu inspectoratele

școlare, în vederea verificării standardelor care au stat la baza acordării autorizației

de funcționare provizorie, cum este și cazul în speță.

Așa fiind tematica de control concepută

nu putea să se înscrie decât în cadrul larg al respectării standardelor care au

stat la baza acordării autorizației, neputând opera o separare netă între cele două,

cum au încercat să acrediteze recurentele.

Pe de altă parte, constatările generale

la care s-a făcut trimitere, respectiv abaterile grave de la legislația

generală în domeniul educației și învățământului nu ar putea fi valorificate și

evaluate decât în contextul general al respectării de către organizația

furnizoare de educație a standardelor care au stat la baza acordării

autorizației de funcționare provizorie.

Așa fiind, corect s-a apreciat că au

devenit incidente în ceea ce o privește pe reclamantă prevederile art. 34 din

O.U.G. nr. 75/2005, la care fac trimitere expresă prevederile art. 23 alin. (3)

din H.G. nr. 22/2007.

Nu sunt așadar fondate și nu pot fi primite

criticile recurentelor în condițiile în care, actele dosarului atestă că

procedura expres reglementată de acest text de lege nu a fost parcursă,

respectiv nu a fost acordat termenul prevăzut pentru aducerea activității la

nivelul standardelor în vigoare.

Nu este fondată nici susținerea recurentelor

în sensul că nu ar fi avut altă posibilitate de ridicare a autorizației de funcționare

provizorie, câtă vreme și prevederile art. 34 alin. (3), (4) și (5) prevăd, cel

puțin în manieră indirectă, o serie de sancțiuni cu efect similar. În plus,

potrivit art. 17 din H.G. nr. 22/2007, pe perioada de funcționare provizorie

unitățile de învățământ autorizate trebuie să respecte standardele și

criteriile care au stat la baza autorizării, sub sancțiunea ridicării

autorizației de funcționare provizorie.

Față de viciile de procedură constatate

ce au atras nelegalitatea actelor emise și a căror anulare s-a și dispus, pe acest

temei, nu se impune examinarea susținerilor recurentelor cu privire la

substanța și conținutul neregulilor constatate.

Reținând așadar netemeinicia celor

două recursuri formulate, pentru argumentele înfățișate, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., Înalta Curte le va respinge ca nefondate, făcând și aplicarea dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ. în sensul acordării cheltuielilor de judecată în recurs,

către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant

a semnatarului recursului declarat de Ministerul Educației, Cercetării și

Inovării (actualmente devenit Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului ).

Respinge recursurile declarate de Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de Agenția Română de

Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar împotriva sentinței nr.

184/CA/2009-PI din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Obligă recurenții la plata sumei de 4.000 lei reprezentând

cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC M.T. SRL Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai

2010.