ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 427/2009

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

730 din 8 martie 2007, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei F.A.S.

privind obligarea pârâtului Ministerul Educației Cercetării și Inovării să-i

răspundă la mai multe petiții ,precum și să-i acorde de daune morale. Recursul

declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 2864 din 5 iunie 2007, care a casat hotărârea atacată și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, numai în privința cererii referitoare

la petiția nr. 16690 din 06 aprilie 2006.

Rejudecând

cauza, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința civilă

nr. 2936 din 20 noiembrie 2007,

prin care a respins cererea reclamantei, ca

neîntemeiată.

Prin decizia nr. 3443

din 14 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a

respins, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta F.A.S. împotriva sentinței civile nr.

2936 din 20 noiembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, Înalta Curte a avut în

vedere

că, sub nr. 15985 din 27 februarie 2007, reclamanta F.A.S.

a sesizat

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, arătând că a semnalat unele

nereguli din învățământul preuniversitar de stat și că, începând cu anul școlar

2001/2002, este victima acestor nereguli.

Aceleași

semnalări au făcut obiectul unor sesizări anterioare

,între care și cea înregistrată la nr. 16690 din 06 aprilie 2006,1a

care s-a

răspuns prin adresele nr. 62 din 7 aprilie 2006 și nr. 4596 din

28 martie 2006, astfel că nu se poate pune problema unui refuz nejustificat.

Instanța de

recurs a ținut seama de dispozițiile art. 10 din

O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității

de soluționare a petițiilor, care prevede că „dacă după trimiterea

răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar, cu același

conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre

faptul că s-a răspuns".

Împotriva deciziei

pronunțate în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat

contestație în anulare recurenta F.A.S., întemeiată pe dispozițiile art. 318-320

C. proc. civ.

În cuprinsul

contestației în anulare se face precizarea că obiectul dedus judecății,

precizat și în decizia de casare, 1-a constituit „rejudecarea numai în privința

cererii referitoare la petiția reclamantei din data de 6 aprilie 2006 - nr.

16690„ , cu precizarea că pârâtul M.E.C.T. nu a răspuns cererii prin care i s-a

cerut să clarifice problema corelării fișei de evaluare a profesorului cu fișa

individuală a postului, la evaluarea activității cadrului didactic .

Astfel,

contestatoarea consideră că instanța de recurs a omis din greșeală să constate

că pârâtul pretinde în mod abuziv și a făcut aplicarea art. 10 din Legea nr.

233/2002, încălcând prevederile art. 11 din O.G. nr. 27/2002, cu privire la

interzicerea cercetării aspectelor sesizate prin petiții de către persoanele la

care se referă petițiile respective sau de subordonați ai acestora.

Contestația în

anulare formulată este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în

continuare.

Cale extraordinară de

atac, de retractare, contestația în anulare poate fi exercitată numai în

condițiile prevăzute de lege, textele care o reglementează fiind de strictă

interpretare.

Potrivit art. 318

teza a 2-a C. proc. civ., constituie motiv de contestație în anulare omisiunea

instanței de recurs de a cerceta din greșeală vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare formulate de recurent. Altfel spus, calea contestației

în anulare întemeiată pe această prevedere legală este

deschisă atunci când instanța de recurs s-a pronunțat rară a analiza

toate

motivele de recurs cu care a fost investită.

Din

examinarea considerentelor deciziei atacate în prezenta cale extraordinară de atac,

rezultă că instanța de recurs a răspuns criticilor formulate de recurentă, ea

neavând obligația de a analiza

fiecare argument cuprins în cadrul motivelor

de recurs, putând să procedeze la o analiză globală, printr-un raționament

juridic de sinteză.

Împrejurarea că recurenta nu este mulțumită de soluția dată

prin decizia atacată nu poate conduce la o

reanalizare a

problemelor de fond ale

judecății cauzei, ceea ce excede rațiunii de

exercitare a acestei căi

extraordinare de atac.

Prin urmare

se va dispune respingerea contestației în anulare, ca nefondată, în temeiul

dispozițiilor art. 320 C. proc. civ.

PENTRU

MOTIVELE ARĂTATE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de F.A.S.

împotriva deciziei nr. 3443 din 14 octombrie 2008 a Înaltei

Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 28 ianuarie 2009.