ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.10.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3333/2006

HOTĂRÂRE
11.10.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3333/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 273

din 8 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de SC

I.A.C. SRL București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și

Cercetării.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că avizul a cărui anulare se solicită, nu

există, întrucât, potrivit art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 88/1993, doar

rapoartele pozitive al C.N.E.A.A. sunt supuse acestei proceduri, or rapoartele

din anul 1995, cât și cele din anii 2000 și 2001 nu au propus autorizarea

funcționării unor specializări din cadrul institutului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal, reclamanta, invocând, în drept prevederile

art. 304 pct. 7, 8 și 9, precum și cele ale art. 304

1

Recurenta susține că

instanța de fond nu a avut rol activ în elucidarea cauzei, în sensul că nu a

făcut demersuri pentru obținerea actului administrativ a cărui anulare s-a

solicitat. Instanța a interpretat greșit prevederile art. 5 alin. (1) lit. d)

din Legea nr. 88/1993, conchizând că nu trebuie emis avizul în discuție, când,

de fapt, emiterea acestuia era obligatorie.

De asemenea, recurenta arată

că există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că soluția

care s-ar fi impus, urmând raționamentul instanței, era de respingere a

acțiunii ca lipsită de obiect, iar nu ca neîntemeiată.

În întâmpinarea formulată în

recurs, la data de 7 iulie 2006, intimatul Ministerul Educației și Cercetării

invocă aceleași apărări, ca la instanța de fond, susținând că hotărârea este

legală, întrucât avizul atacat nu există.

Examinând sentința atacată,

prin prisma recursului declarat, Înalta Curte constată:

Judecătorul fondului a

manifestat rol activ, în condițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., stăruind,

prin măsurile dispuse prin încheierile de la 26 octombrie 2005, 23 noiembrie

2005 și 11 ianuarie 2006, în clarificarea situației de fapt, prin solicitarea

depunerii de către pârât a actului atacat, precum și a documentației aferente,

conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Răspunsul pârâtului, în

sensul că avizul atacat nu există, a făcut, însă, inutil orice demers

suplimentar.

Cât privește controversa

legată de interpretarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

88/1993, Înalta Curte consideră că în lipsa actului a cărui anulare se

solicită, orice discuție privind obligativitatea sau, dimpotrivă, lipsa

obligației legale de emitere a acestuia, este inutilă. O astfel de problemă

trebuie clarificată numai în ipoteza vizată de art. 2 alin. (1) lit. h) din

Legea nr. 554/2004, a refuzului nejustificat, ceea ce nu este cazul în speță,

față de petitul cererii de chemare în judecată: „anularea în totalitate a actului

administrativ - avizul ministrului”.

În fine, în ceea ce privește

ultimul motiv de recurs, Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată

viza și obligarea pârâtului la plata unor daune materiale și morale de 10.000

lei, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a acțiunii vizând cererea în

întregul său. Este adevărat, însă, că pentru mai multă vigoare juridică,

instanța de fond ar fi trebuit să constate pe capătul de cerere principal,

lipsa obiectului acestuia, însă, în sine, această eroare procedurală nu este

aptă să atragă nulitatea sentinței decât în condițiile art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., care nu sunt întrunite în cauză, întrucât soluția de respingere

este legală.

Petru considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față,

ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de SC I.A.C. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 273 din 8 februarie

2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1069/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de P.A.S. împotriva sentinței civile nr.18 din 10 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă P.A.S. personal ș
ÎCCJ 2018-04-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1458/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de
ÎCCJ 2010-01-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 156/2010
greșit a apreciat instanța de fond, pe de o parte, că actul contestat ar fi un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și pe de altă parte că Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5113 di
ÎCCJ 2006-10-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3519/2006
i din punct de vedere material și moral, mulți studenți întrerupându-și studiile sau transferându-se la alte instituții private. Reclamanta a susținut că singura și unica variantă corectă este aceea a propunerii neacordării autorizării prov
ÎCCJ 2004-06-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3774/2004
l-a determinat să adreseze o plângere Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, în care a reclamant modul în care a fost soluționată prima sa plângere. În loc să efectueze o cercetare a aspectelor sesizate și să comunice petiționar
Sursă