ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1864/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1379/2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.A.C. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, să se constate nelegalitatea actului nr. 9221, nr. 9571 din 28 februarie 2005, nr. 24441, nr. 15627, nr. 15720/2005 și, totodată, să se dispună obligarea pârâtei la revocarea acestora. În susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, a solicitat autorității pârâte, să revoce actul contestat, folosit ca probă într-un alt dosar, pe motiv că îi vatămă grav un interes legitim și pentru că nu a primit răspuns la sesizare, a fost nevoit a promova acțiunea, pentru a-și ocroti interesele.

Pârâtul, prin notele scrise, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Prin sentința civilă nr. 1557 din 29 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că actele contestate sunt legale, că reclamantul a primit răspuns la cererea formulată, acesta fiind, însă, nemulțumit de răspunsul primit. S-a mai reținut că autoritatea pârâtă nu putea soluționa cererea privind autorizarea provizorie a celor patru specializări, nefiind autoritatea competentă în cauză, mai ales că există rapoarte emise de C.N.E.A.A., cu propunerea de neautorizare provizorie de funcționare.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, susținând că este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit instanța a reținut că a primit răspuns, la dosar neexistând nici o dovadă în acest sens, că autorizarea provizorie a celor patru specializări nu formează obiectul acțiunii, acesta fiind cu totul altul, respectiv revocarea actului administrativ emis de Ministerul Educației. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”.

În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, actele contestate sunt legale, acestea reprezentând răspunsurile formulate de către compartimentele de specialitate din cadrul Ministerul Educației și Cercetării la petițiile I.A.C. SRL, înregistrate la acest minister. Astfel fiind, actele contestate nu produc efectele juridice ale unui act administrativ unilateral, întrucât prin acestea nu a luat naștere, nu s-a modificat și nu s-a stins nici un raport juridic; prin urmare, răspunsul la o petiție nu poate fi asimilat cu un act administrativ în înțelesul prevederilor Legii nr. 554/2004. În atari condițiuni, instanța, în mod corect a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege, recurentul fiind nemulțumit doar de răspunsul primit la petițiile formulate în temeiul O.G.

nr. 27/2002. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.A.C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1557 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2006.