ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2522/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22 noiembrie 2006,

reclamantul T.G.T. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educației și

Cercetării să-i recunoască titlul științific de Doctor în drept acordat de C.N.A.A.

din Republica Moldova, să-i elibereze atestatul de recunoaștere a titlului

științific și a diplomei de Doctor în drept, precum și anularea actului

administrativ din 10 octombrie 2006 prin care i-a fost respins dosarul de

echivalare a titlului și plata daunelor pentru prejudiciul cauzat.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că respingerea de către pârât a dosarului său de

confirmare a titlului științific acordat în Republica Moldova a cauzat o

vătămare gravă a dreptului său recunoscut de art. 7 din Acordul încheiat între

România și Republica Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor,

certificatelor și titlurilor științifice, semnat la Chișinău la 20 iunie 1998, ratificat prin Legea nr. 39/1999.

Reclamantul a arătat prin

refuzul exprimat de pârât au fost încălcate și dispozițiile art. 8 din

Directiva 89/48 CEE privind sistemul de recunoaștere a diplomelor din

învățământul superior, ale art. 12 din Directiva 92/51 CEE și ale art. 31 alin.

(5) din Legea nr. 590/2003.

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea prin sentința nr. 22/

CA din 19 ianuarie 2007, cu motivarea că nu au fost îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru că procedura administrativă

nu a fost finalizată în forma și în condițiile stabilite prin Ordinul nr. 3904/2006

emis de Ministrul Educației și Cercetării .

Conform acestui act

normativ, care reglementează activitatea de confirmare, recunoaștere și

echivalare a titlurilor, comisiile de atestare a titlurilor didactice și

științifice analizează conținutul tuturor dosarelor și propun rezoluții

motivate, iar dreptul de a decide asupra propunerilor aparține Consiliului de

atestare, care le înaintează pentru a fi promovate prin ordin al Ministrului.

În art. 17 din același Ordin

s-a prevăzut că deciziile Consiliului de atestare pot fi contestate în termen

de 10 zile de la data luării la cunoștință și în baza propunerii comisiei de

contestații, se emite ordinul ministrului prin care se decide asupra rezultatului

contestației.

Instanța de Fond a reținut că,

în orice situație, procedura administrativă referitoare la confirmarea, recunoașterea

sau echivalarea titlurilor, obținute în țară sau în străinătate, trebuie să se

finalizeze printr-un ordin emis de ministrul educației și cererii.

Având în vedere că în cauză

nu s-a emis un asemenea ordin cu privire la cererea de echivalare și respectiv,

cu privire la contestația formulată împotriva propunerilor făcute de comisia de

atestare a titlurilor didactice și științifice, Instanța de Fond a considerat

că nu s-a finalizat procedura administrativă și actele contestate nu reprezintă

acte administrative de autoritate, fiind acte premergătoare pentru care

acțiunea în anulare a fost prematur formulată.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică, motivând că intimatul emite numai ordine de recunoaștere a

titlurilor științifice, iar în cazul respingerii cererii, se comunică decizia, așa

după cum rezultă din art. 3 din Ordinul nr. 5820/2006 emis de Ministrul

Educației și Cercetării și din adresa nr. 15485 din 22 februarie 2007,

comunicată unei alte persoane aflate în aceeași situație.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente.

Reclamantul a contestat în

cauză adresa nr. 75795/2006 prin care i s-a comunicat Hotărârea din 10

octombrie 2006 a Comisiei de specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U. de a

propune nerecunoașterea titlului științific de Doctor în drept.

Această rezoluție a Consiliului

de atestare nu a fost contestată de către recurentul-reclamant în procedura

administrativă prevăzută în Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.A.T.D.C.U.

Instanța de Fond a constatat

corect că nu a fost îndeplinită această condiție de admisibilitate a acțiunii,

întrucât recurentul nu s-a adresat ministerului intimat pentru soluționarea

contestației sale, nu a fost adoptată o rezoluție finală asupra contestației și

Ministrul Educației și Cercetării nu a decis definitiv asupra unei asemenea

rezoluții.

În mod întemeiat s-a reținut

în hotărârea atacată că nu a fost finalizată procedura administrativă anterior

sesizării Instanței de Contencios Administrativ și că, din acest motiv, nu a

fost îndeplinită condiția prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Susținerea recurentului că

ordinele ministrului intimat sunt emise numai în cazul admiterii cererii de

recunoaștere a titlurilor științifice este infirmată de conținutul

regulamentului menționat anterior. De altfel, prevederile acestui act normativ

nu au fost respectate de recurentul-reclamant nici în ceea ce privește termenul

și condițiile de contestatare a rezoluției Consiliului de Atestare, nefiind

depusă la dosarul cauzei o copie a contestației adresate ministerului intimat cu

privire la propunerea din 10 octombrie 2006 de nerecunoaștere a titlului

științific de Doctor în drept.

Față de motivele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii Instanței

de Fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.G.T. împotriva sentinței civile nr. 22/ CA din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 mai 2007.