ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2522/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 noiembrie 2006, reclamantul T.G.T. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educației și Cercetării să-i recunoască titlul științific de Doctor în drept acordat de C.N.A.A. din Republica Moldova, să-i elibereze atestatul de recunoaștere a titlului științific și a diplomei de Doctor în drept, precum și anularea actului administrativ din 10 octombrie 2006 prin care i-a fost respins dosarul de echivalare a titlului și plata daunelor pentru prejudiciul cauzat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că respingerea de către pârât a dosarului său de confirmare a titlului științific acordat în Republica Moldova a cauzat o vătămare gravă a dreptului său recunoscut de art. 7 din Acordul încheiat între România și Republica Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, semnat la Chișinău la 20 iunie 1998, ratificat prin Legea nr. 39/1999. Reclamantul a arătat prin refuzul exprimat de pârât au fost încălcate și dispozițiile art. 8 din Directiva 89/48 CEE privind sistemul de recunoaștere a diplomelor din învățământul superior, ale art. 12 din Directiva 92/51 CEE și ale art. 31 alin. (5) din Legea nr. 590/2003.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea prin sentința nr. 22/ CA din 19 ianuarie 2007, cu motivarea că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru că procedura administrativă nu a fost finalizată în forma și în condițiile stabilite prin Ordinul nr. 3904/2006 emis de Ministrul Educației și Cercetării . Conform acestui act normativ, care reglementează activitatea de confirmare, recunoaștere și echivalare a titlurilor, comisiile de atestare a titlurilor didactice și științifice analizează conținutul tuturor dosarelor și propun rezoluții motivate, iar dreptul de a decide asupra propunerilor aparține Consiliului de atestare, care le înaintează pentru a fi promovate prin ordin al Ministrului.

În art. 17 din același Ordin s-a prevăzut că deciziile Consiliului de atestare pot fi contestate în termen de 10 zile de la data luării la cunoștință și în baza propunerii comisiei de contestații, se emite ordinul ministrului prin care se decide asupra rezultatului contestației. Instanța de Fond a reținut că, în orice situație, procedura administrativă referitoare la confirmarea, recunoașterea sau echivalarea titlurilor, obținute în țară sau în străinătate, trebuie să se finalizeze printr-un ordin emis de ministrul educației și cererii.

Având în vedere că în cauză nu s-a emis un asemenea ordin cu privire la cererea de echivalare și respectiv, cu privire la contestația formulată împotriva propunerilor făcute de comisia de atestare a titlurilor didactice și științifice, Instanța de Fond a considerat că nu s-a finalizat procedura administrativă și actele contestate nu reprezintă acte administrative de autoritate, fiind acte premergătoare pentru care acțiunea în anulare a fost prematur formulată. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, motivând că intimatul emite numai ordine de recunoaștere a titlurilor științifice, iar în cazul respingerii cererii, se comunică decizia, așa după cum rezultă din art. 3 din Ordinul nr. 5820/2006 emis de Ministrul Educației și Cercetării și din adresa nr. 15485 din 22 februarie 2007, comunicată unei alte persoane aflate în aceeași situație.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente. Reclamantul a contestat în cauză adresa nr. 75795/2006 prin care i s-a comunicat Hotărârea din 10 octombrie 2006 a Comisiei de specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U. de a propune nerecunoașterea titlului științific de Doctor în drept. Această rezoluție a Consiliului de atestare nu a fost contestată de către recurentul-reclamant în procedura administrativă prevăzută în Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.A.T.D.C.U. Instanța de Fond a constatat corect că nu a fost îndeplinită această condiție de admisibilitate a acțiunii, întrucât recurentul nu s-a adresat ministerului intimat pentru soluționarea contestației sale, nu a fost adoptată o rezoluție finală asupra contestației și Ministrul Educației și Cercetării nu a decis definitiv asupra unei asemenea rezoluții.

În mod întemeiat s-a reținut în hotărârea atacată că nu a fost finalizată procedura administrativă anterior sesizării Instanței de Contencios Administrativ și că, din acest motiv, nu a fost îndeplinită condiția prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Susținerea recurentului că ordinele ministrului intimat sunt emise numai în cazul admiterii cererii de recunoaștere a titlurilor științifice este infirmată de conținutul regulamentului menționat anterior. De altfel, prevederile acestui act normativ nu au fost respectate de recurentul-reclamant nici în ceea ce privește termenul și condițiile de contestatare a rezoluției Consiliului de Atestare, nefiind depusă la dosarul cauzei o copie a contestației adresate ministerului intimat cu privire la propunerea din 10 octombrie 2006 de nerecunoaștere a titlului științific de Doctor în drept.

Față de motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii Instanței de Fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.G.T. împotriva sentinței civile nr. 22/ CA din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 mai 2007.