ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4140/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4140/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Iași, reclamantul P.D. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța,

să se anuleze decizia din data de 10 octombrie 2006 a Comisiei de specialitate

din cadrul C.N.A.T.D.C.U.

, referitor la

dosarul nr. 84647 din 19 octombrie 2005

depus la M.E.C.-C.N.R.E.D., prin

care s-a propus nerecunoașterea titlului științific de

doctor în drept conform diplomei de doctor în drept eliberată de

Consiliul Național

pentru Acreditare și Atestare din Republica Moldova.

A mai solicitat reclamantul obligarea ministrului să

emită ordinul de recunoaștere a titlului științific de doctor obținut și

confirmat prin

diploma de doctor în drept seria DR Nr. 0106, eliberată

de Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare din Republica Moldova,

înregistrată la nr.4 din 23 iunie 2005, precum și obligarea pârâtului la

repararea pagubei cauzate reclamantului.

In motivarea

cererii, reclamantul a arătat că, urmare a cererilor sale repetate,

M.E.C.i-a comunicat reclamantului

că lipsa apariției deciziei de echivalare din Ordinul de Ministru

întocmit în acest sens, precum și comunicarea în

scris a deciziei de respingere a

echivalării

titlului de doctor de către C.N.A.T.D.C.U., constituie aducerea la cunoștința

petentului

a soluționării dosarului depus la nr. 84647 din 19 octombrie 2005.

A mai motivat că a solicitat

recunoașterea titlului de doctor în drept, potrivit Acordului

încheiat între Guvernul României și Guvernul

Republicii Moldova privind recunoașterea

reciprocă a diplomelor,

ratificat

fără rezerve de către Parlamentul

României prin Legea nr. 39/1999, dar a fost refuzat în mod repetat și nelegal

de către pârâți.

Prin sentința civilă 42 din 10 martie

2008, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantului P.D., a anulat propunerea

din 10 octombrie 2006

a M.E.C.-C.N.R.E.D. privind

nerecunoașterea titlului științific de

doctor

în drept al reclamantului.

A obligat pârâții să

recunoască reclamantului

titlul de

doctor în

drept.

A respins cererea

de obligare a pârâților la plata de daune materiale.

A admis în parte

cererea privind acordarea daunelor morale și în consecință a obligat pârâții să

plătească reclamantului suma de 30.000 lei cu titlul de daune morale.

A obligat pârâții să

plătească reclamantului suma de 40,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost respinsă

excepția autorității relative de lucru judecat și excepția litispendenței,

invocate de pârâtul M.E.C.T.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut instanța că:

Potrivit art. 11 din

Constituția României, Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună

credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte.

Prin

Legea nr. 39 din 12 martie 1999 a fost ratificat un Acord încheiat între Guvernul

României și Guvernul Republicii Moldova acord ce are ca obiect recunoașterea

reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice acordate de

instituțiile de învățământ acreditate, iar potrivit art. 7 din Acord,

diplomele și titlurile

științifice de

doctor în ramurile de știință, acordate în România și

diplomele

de doctor în ramurile de știință, precum și

titlurile

științifice, acordate în

Republica Moldova, se recunosc reciproc pe teritoriul statului celeilalte părți.

Totodată,

reține instanța că, atâta vreme cât în cuprinsul Acordului nu este inclusă nici

o dispoziție care să permită părților acestuia să facă o reevaluare a

cunoștințelor și performanțelor deținătorului de

diplomă și titlu științific de doctor,

părțile își recunosc, reciproc,

valoarea diplomelor eliberate de o instituție de învățământ și a titlurilor

științifice.

A

considerat instanța că autoritățile aveau competența de a verifica conținutul

dosarului, autenticitatea și valabilitatea documentelor depuse la dosar și procedura

de acordare a diplomei de doctor în vederea eliberării atestatului privind

recunoașterea titlului științific, nicidecum pe cea de analizare a caracterului

și nivelului științific al lucrării de diplomă.

In

consecință, constată instanța de fond că nerecunoașterea titlului științific de

doctor în drept cu

motivarea că „lucrarea

are un caracter descriptiv și este lipsită de originalitate și

valoare

științifică" constituie o încălcare a limitelor de competență stabilite de

lege.

A

reținut instanța comportarea abuzivă a autorităților implicate în procedură

care, nici după 2 ani de demersuri administrative succesive și după două

acțiuni în justiție nu au soluționat cererea reclamantului, ministrul refuzând

să se pronunțe prin ordin asupra ei și recurgând la o motivare bazată pe

reglementări netransparente și contradictorii.

În

aceste condiții, a considerat instanța că reclamantul este dispensat de

obligația de a aștepta emiterea unui ordin [conform art. 17 alin. (3) din

Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 3904/2006], acțiunea sa de față

fiind admisibilă.

Cu

privire la acordarea daunelor materiale a reținut instanța că, în baza

înscrisurilor depuse, reclamantul nu a dovedit existența unui prejudiciu

material.

In

ceea ce privește daunele morale, Curtea de Apel Iași a reținut că refuzul autorității

de a recunoaște reclamantului titlul științific de doctor în drept și

tergiversarea soluționării cererii mai bine de doi ani i-au indus acestuia

sentimente de frustrare, umilință și insecuritate.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului arătând că:

-

C.N.R.E.D. este o direcție în cadrul M.E.C.T. conform H.G. nr. 366/2007 privind

organizarea și funcționarea M.E.C.T. cu modificările și completările ulterioare,

prin care ministrul stabilește modalitățile de recunoaștere și de echivalare a

diplomelor, a certificatelor și a titlurilor științifice, eliberate în

străinătate, pe baza normelor interne [art. 141 lit. w) din Legea Învățământului

nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare] și care

funcționează în baza O.M.E.C.T. nr. 3422/1999 privind înființarea C.N.R.E.D.

-

Echivalarea titlului de

doctor nu se face automat, cum în mod eronat a reținut instanța de fond, prin

Acordul dintre Guvernul României și Republica Moldova privind recunoașterea

reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, acordate de

instituții de învățământ acreditate din România și Republica Moldova",

semnat la Chișinău, la 19 mai 1992. Acordul stipulează recunoașterea reciprocă

a titlului științific de doctor de către ministerele de resort din cele două

țări, însă aceasta se realizează pe baza competențelor acestora și în

conformitate cu prevederile legale din fiecare țară.

- În

această situație, în lipsa unei dispoziții derogatorii a actului internațional,

se aplică legea română, respectiv Legea învățământului nr. 84/1995,

republicată, cu modificările și completările ulterioare care, la art. 140 lit.

w) stipulează: „pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor

universitare, M.E.C. constituie Consiliul Național de Atestare a Titlurilor,

Diplomelor și Certificatelor Universitare, care funcționează potrivit unui

regulament propriu aprobat prin ordin al ministrului” (Ordinul M.E.C.T. nr. 3904/2006).

- Având

în vedere statutul României de țară aflată în perioada de preaderare la UE,

Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind

recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice,

acordate de instituții de învățământ acreditate în România și Republica

Moldova, semnat la Chișinău la 20 iunie 1998 a fost subiectul unei notificări

de prelungire automată a acestuia, în cadrul întâlnirii de la Chișinău din

19-20 octombrie 2005. Această întâlnire de la Chișinău a fost încheiată cu un

Protocol de amendare a Acordului menționat, notificat la MAE în data de 2

februarie 2006 și transmis către C.N.R.E.D. prin adresa H2-1 -1/146.

- Acordul

(Legea nr. 39/1999) precizează la art. 14 că este încheiat pentru o perioadă de

5 ani, iar acțiunea lui se va prelungi automat pe perioade de câte un an, dacă

nici una dintre părți nu va notifica, cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea

termenului respectiv, despre intenția sa de a-l denunța.

- În

conformitate cu standardele de asigurare a calității în sistemul de învățământ

românesc, titlurile de doctor obținute în România sau în străinătate sunt

atestate de către C.N.A.T.D.C.U. care este constituit din profesori

universitari, personalități de prestigiu științific, cultural și moral,

recunoscute pe plan național sau internațional, selectați pe baza propunerilor

senatelor universitare și funcționează potrivit unui regulament propriu,

aprobat prin ordin al ministrului educației și cercetării [art. 140 alin. (3)

din Legea învățământului nr. 84/1995].

- Așadar, diploma de doctor și dosarul cu documentele

însoțitoare se înregistrează la

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului pentru

evaluare și decizie, iar după

verificarea

conținutului acestora în raport cu prevederile legale în vigoare și avizate

pentru

legalitate se programează pentru comisia de specialitate, art. 11

din O.M.E.C.T. nr.

3904/2006 privind

organizarea și funcționarea C.N.A.T.D.C.U. Conform acestui act

administrativ

cu caracter normativ ce guvernează activitatea de

confirmare/recunoaștere/echivalare a titlurilor, diplomelor,

certificatelor, comisiile de

specialitate

pentru atestarea titlurilor didactice și științifice sunt constituite pe

domenii sau

grupe de domenii de

studii universitare, din personalități din domeniu, academicieni, profesori

universitari titulari și cercetători științifici grd. I, care analizează

conținutul

dosarelor și lucrărilor

anexate și propun rezoluții motivate strict în raport cu sistemele de

evaluare în vigoare pe care le prezintă în

ședințele de lucru ale C.N.A.T.D.C.U.

analizează și decide asupra

propunerilor comisiilor și le înaintează pentru a fi promovate prin ordin al

ministrului.

- Î

n fapt,

C.N.R.E.D. a înaintat

C.N.A.T.D.C.U. dosarul reclamantului înregistrat

la M.E.C.T. nr. 75795/2006.

C.N.R.E.D.

funcționează

în baza H.G. nr. 49/1999. In Regulamentul de organizare și funcționare a

C.N.R.E.D.

aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 5820/2006 se prevede la art. 5 lit. b): „în

domeniul învățământului superior:

-

înaintează C.N.A.T.D.C.U. dosarele de echivalare

a titlului de doctor;

-

în cazul în care există precedent sau prevederi sau acord de

recunoaștere

automat, recunoaște și propune

spre echivalare diplomele de studii obținute în

străinătate, cu excepția diplomelor care conferă titlul științific de

doctor, care

urmează procedura stabilită prin Legea învățământului nr.

84/1995 republicată.

Dosarul reclamantului a fost analizat și reanalizat în

mai multe

ședințe ale comisiilor de specialitate din C.N.A.T.D.C.U.,

care de fiecare dată au apreciat că nu

sunt îndeplinite criteriile și

standardele luate în considerare la atestarea titlului de doctor în

domeniul drept, iar instanța

de judecată nu se putea substitui unei comisii de

specialitate, astfel încât nu poate fi obligat ministerul să recunoască

reclamantului titlul

științific de doctor.

În

fine, în legătură cu prejudiciul moral pretins a fi fost suferit de către

reclamant, recurentul arată că neconfirmarea titlului de doctor de către

Consiliu este asumată de fiecare participant și nu de toată viață culturală,

iar rezoluția Consiliului nu are legătură cu onoarea, cinstea și reputația

cadrului didactic, ci este doar o soluție dată în urma analizării unui dosar.

Recursul

nu se fondează.

1.

C.N.R.E.D. a fost înființat

prin H.G. nr. 49/1999.

Prin

Ordinul M.E.C.T. nr. 3422/1999 nepublicat în Monitorul Oficial a fost aprobat

Regulamentul de organizare și funcționare C.N.R.E.D.

Potrivit

art. 5 lit. b) liniuța a patra din Regulament, C.N.R.E.D are ca atribuție, în

domeniul învățământului superior și în cazul în care există un acord de

recunoaștere automată, să recunoască și să propună spre echivalare diplomele de

studii obținute în străinătate, cu excepția diplomelor care conferă titlul

științific de doctor, care urmează procedura stabilită prin Legea Învățământului.

Această

trimitere expresă la lege, dar fără un articol anume, nu poate fi decât la dispozițiile

art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 care prevăd că, pentru confirmarea

titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, M.E.C. constituie C.N.A.T.D.C.U.

Prin

Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006 a fost aprobat Regulamentul de organizare și

funcționare a C.N.A.T.D.C.U., ca organism consultativ, fără personalitate juridică

al M.E.C. Potrivit dispozițiilor art. 10 din acest act normativ, comisiile de

specialitate și Consiliul de atestare desfășoară activități specifice privind:

atribuirea calității de instituție organizatoare de studii universitare de

doctorat (I.O.S.U.D.); confirmarea sau recunoașterea sau echivalarea, după caz,

de titluri, diplome, certificate universitare și de cercetare obținute în țară

sau în străinătate.

Conform

dispozițiilor art. 7 coroborate cu cele ale art. 13 din acest regulament, comisiile

de specialitate se constituie distinct:

- Comisiile

pentru atestarea titlurilor didactice de: profesor universitar, conferențiar și

a titlurilor științifice de cercetător științific gr. I și gr. II precum și a

certificatelor universitare.

Ele au

ca activități pe cele prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) - c).

- Comisiile

de atribuire a titlurilor de doctor în științe și a calității de I.O.S.U.D. și

au ca activități:

„a)analizează

conținutul tuturor dosarelor și lucrărilor anexate care le revin într-o ședință

de lucru și propun rezoluții motivate pentru fiecare criteriu neîndeplinit,

strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare, pe care le prezintă în

ședințele de lucru ale Consiliului de atestare;

b)evaluează

la nivelul fiecărei instituții de învățământ superior, pentru fiecare domeniu de

doctorat, gradul de îndeplinire a criteriilor pentru acordarea calității de

I.O.S.U.D.;

c)evaluează

periodic capacitatea I.O.S.U.D. de a oferi un mediu integrat de învățare și

cercetare avansată:

d)evaluează

periodic activitatea didactică și de cercetare științifică a conducătorilor de doctorat”.

Prima categorie de comisii nu este incidentă

în speță, în mod evident.

Cea de-a doua categorie de comisii își

circumscrie activitatea dispozițiilor Legii nr. 288/2004 privind organizarea

studiilor universitare, Capitolul IV „Ciclul III - studii universitate de

doctorat” și ale H.G. nr. 567/2005, privind organizarea și desfășurarea

studiilor universitare de doctorat, act normativ emis în executarea acestei

legi, conform art. 14 din aceasta.

Din coroborarea dispozițiilor tuturor

actelor normative amintite mai sus, rezultă în mod cert, în ceea ce privește

limitele competenței C.N.A.T.D.C.U. că acest organism consultativ are puteri

depline cu privire la acordarea titlului de doctor în științe doctoranzilor care

și-au desăvârșit aceste studii în România, dar nu și în privința evaluării în

fond a unui titlu de doctor în științe obținut de o persoană într-un alt stat.

În speță, problema juridică de soluționat

este cea a competenței C.N.A.T.D.C.U. în cadrul „Metodologiei recunoașterii și

echivalării” prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.R.E.D.,

aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr. 3422/1999.

Recurenta consideră, în soluționarea

acestei probleme, că C.N.A.T.D.C.U., solicitat fiind de C.N.R.E.D., are dreptul

de a evalua, în mod substanțial, teza de doctorat a solicitantului

recunoașterii, într-o procedură de fond identică celei acordării în România a titlului

de doctor în științe.

Supoziția recurentei este greșită,

întrucât ignoră principiul supremației Constituției și pe cel al necesității

respectării legii, prevăzute în Constituția României.

În speță, în condițiile în care:

- Legea învățământului nu conferă C.N.A.T.D.C.U.

competența de a exercita controlul de fond al titlului de doctor dobândit în

străinătate, în procedura recunoașterii unui asemenea titlu;

- exceptarea de la recunoașterea

reciprocă a titlului de doctor în științe este prevăzută doar în regulamentul

de funcționare a C.N.R.E.D., aprobat printr-un ordin nepublicat al M.E.C.T. (nr.

3422/1999).

- Acordul dintre Guvernul României și

Guvernul Republicii Moldova, ratificat prin Legea nr. 39/1999, în vigoare,

prevede la art. 7 recunoașterea reciprocă a diplomelor și titlurilor

științifice de doctor în ramurile de știință acordate în fiecare dintre cele

două state, necondiționat.

- Constituția României, republicată în

2003, prevede la art. 11 alin. (2) că tratatele ratificate de Parlament,

potrivit legii fac parte din dreptul intern,

Este evident că Acordul de recunoaștere

reciprocă prevalează asupra unui ordin intern neconform chiar cu legea română

specială, Legea nr. 84/1995 republicată, cu modificările și completările

ulterioare valabile la data cererii de recunoaștere.

2.Recurenta operează o răsturnare a

logicii ierarhiei legilor în sens larg, căci, câtă vreme, în virtutea normei

constituționale, Acordul se aplică cu precădere față de legea română, este

absurd să se considere că acordul ar fi trebuit să conțină norme derogatorii de

la legea română pentru ca el să fie aplicabil

tale quale.

Acordul bilateral aplicabil în speță nu ar mai fi în vigoare, întrucât, conform

dispozițiilor art. 14 din acesta, acțiunea lui se va prelungi automat, după

trecerea perioadei de 5 ani pentru care s-a încheiat, pe perioade de câte un

an, dacă nici una dintre părți nu a notificat celeilalte intenția sa de a-l

denunța.

Or, o asemenea denunțare nu a avut loc în

privința Acordului cu Republica Moldova.

pretinde că ar fi primit-o la 2 februarie 2006, nu echivalează cu o denunțare a

lui, iar recurenta nu a depus dovada că această amendare s-ar referi la

recunoașterea reciprocă a titlului științific de doctor, în sensul

condiționării acesteia de o evaluare în fond a valorii tezei de doctorat și a

titlului dobândit în Moldova făcută în România, de către C.N.A.T.D.C.U.

reclamantului de recunoaștere a titlului, România se afla în perioada de pre-aderare

la Uniunea Europeană nu are nici o relevanță în speță, întrucât procedurile de

pre-aderare nu afectează ( nu afectau) acordurile bilaterale ale României

încheiate cu state ne-membre ale Uniunii și pentru a căror respectare Statul

Român era/rămânea obligat în virtutea propriei sale Constituții.

De altfel, pentru însușirea

aquis -lui

comunitar în privința liberei circulații a persoanelor, Legea nr. 200/2004

privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru

profesiile reglementare în România a transpus în legislația română Directiva

nr. 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale. Dar această

lege nu este incidentă în cauză, întrucât aici reclamantul, cetățean român,

solicită recunoașterea unui titlu științific dobândit într-un stat străin,

ne-membru U.E., de la Statul Român, de asemenea ne-membru U.E.( în anul 2006)

pe temeiul unui acord bilateral valabil.

Chiar și după intrarea României în

Uniunea Europeană, dobândirea statutului de stat membru nu are efecte asupra

unui acord bilateral care nu a fost denunțat în procedura prevăzută de acest

acord.

a controlului de fond exercitat de C.N.A.T.D.C.U. asupra calității tezei de

doctorat a reclamantului, cel al asigurării standardelor de calitate în

sistemul de învățământ românesc. El este desigur pertinent, dar în raport cu

titlurile obținute în sistemul de învățământ românesc.

Or, pentru acest sistem există

într-adevăr reglementări speciale care acordă C.N.A.T.D.C.U. competența de

evaluare calitativă: Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor

universitare, H.G. nr. 5687/2005 și Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006. Dar acest

cadru legal special nu este incident în speță, fiind aplicabil studiilor

universitare de doctorat organizate, desfășurate și desăvârșite în România

(conform Cap. IV „Ciclul III – studii universitare de doctorat” – art. 12-14 din

Legea nr. 288/2004).

O analiză a acestui cadru legal național

de dobândire a titlului de doctor în științe evidențiază ierarhia logică a

actelor de la superior la inferior care circumscrie competența C.N.A.T.D.C.U.

în exclusivitate la sistemul național de evaluare: Ordinul M.E.C.T. nr. 3422/1999

a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/1995

și ale art. 4, art. 5 și art. 6 din H.G. nr. 567/2005; această hotărâre a fost

emisă, la rândul ei, în temeiul art. 14 din Legea nr. 288/2004 care se referă

la studiile universitare de doctorat din sistemul învățământului superior

românesc.

7.Invocarea de către recurentă a

respectării procedurii prevăzute de art. 11 din Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006 nu

este relevantă, câtă vreme dispozițiile acestui ordin, în totalitate, nu sunt

aplicabile în speță, pentru toate argumentele arătate mai sus.

moral al reclamantului, instanța de fond a stabilit în mod legal existența

acestuia, culpa recurentei în cauzarea lui, ca și legătura de cauzalitate între

conduita pârâtei și producerea daunei morale.

Primul aspect relevant care justifică

obligarea pârâtei la reparație morală este cel al culpei, al exercitării unui

control de către un organism consultativ subordonat pârâtei: cu depășirea

competenței atribuite de lege, dar și cu ignorarea unor dispoziții dintr-un

acord internațional bilateral care prevala asupra normei interne.

Cel de-al doilea aspect relevant este cel

al efectului conduitei pârâtei asupra imaginii și prestigiului profesional al

reclamantului. Sub acest aspect, este adevărat că neconfirmarea unui titlu de

doctor este asumată de fiecare participant, cum susține recurenta.

Dar condiția pentru ca această asumare să

fie necontestabilă este ca procedura de evaluare a titlului să fi fost legală.

Or, în speță ea a fost aplicată nelegal.

În ceea ce privește efectul acestei

evaluări nelegale asupra imaginii reclamantului, nu este necesar ca el să fi

produs asupra întregii vieți culturale, așa cum pretinde recurenta, pentru ca el

să fie considerat prejudiciabil.

Este suficient ca neconfirmarea valorii

științifice a titlului dobândit de reclamant să-l fi discreditat pe acest din

punct de vedere profesional în mediul universitar în care își desfășura

activitatea didactică, pentru ca prejudiciul de imagine să existe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației,

Cercetării și Tineretului împotriva sentinței civile nr. 42/CA din 10 martie

2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

noiembrie 2008.