ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4140/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4140/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul P.D. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze decizia din data de 10 octombrie 2006 a Comisiei de specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U. , referitor la dosarul nr. 84647 din 19 octombrie 2005 depus la M.E.C.-C.N.R.E.D., prin care s-a propus nerecunoașterea titlului științific de doctor în drept conform diplomei de doctor în drept eliberată de Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare din Republica Moldova. A mai solicitat reclamantul obligarea ministrului să emită ordinul de recunoaștere a titlului științific de doctor obținut și confirmat prin diploma de doctor în drept seria DR Nr. 0106, eliberată de Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare din Republica Moldova, înregistrată la nr.4 din 23 iunie 2005, precum și obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzate reclamantului.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că, urmare a cererilor sale repetate, M.E.C.i-a comunicat reclamantului că lipsa apariției deciziei de echivalare din Ordinul de Ministru întocmit în acest sens, precum și comunicarea în scris a deciziei de respingere a echivalării titlului de doctor de către C.N.A.T.D.C.U., constituie aducerea la cunoștința petentului a soluționării dosarului depus la nr. 84647 din 19 octombrie 2005. A mai motivat că a solicitat recunoașterea titlului de doctor în drept, potrivit Acordului încheiat între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, ratificat fără rezerve de către Parlamentul României prin Legea nr. 39/1999, dar a fost refuzat în mod repetat și nelegal de către pârâți.
Prin sentința civilă 42 din 10 martie 2008, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului P.D., a anulat propunerea din 10 octombrie 2006 a M.E.C.-C.N.R.E.D. privind nerecunoașterea titlului științific de doctor în drept al reclamantului. A obligat pârâții să recunoască reclamantului titlul de doctor în drept. A respins cererea de obligare a pârâților la plata de daune materiale. A admis în parte cererea privind acordarea daunelor morale și în consecință a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 30.000 lei cu titlul de daune morale. A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 40,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă excepția autorității relative de lucru judecat și excepția litispendenței, invocate de pârâtul M.E.C.T.
Pentru a hotărî astfel, a reținut instanța că: Potrivit art. 11 din Constituția României, Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Prin Legea nr. 39 din 12 martie 1999 a fost ratificat un Acord încheiat între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova acord ce are ca obiect recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice acordate de instituțiile de învățământ acreditate, iar potrivit art. 7 din Acord, diplomele și titlurile științifice de doctor în ramurile de știință, acordate în România și diplomele de doctor în ramurile de știință, precum și titlurile științifice, acordate în Republica Moldova, se recunosc reciproc pe teritoriul statului celeilalte părți.
Totodată, reține instanța că, atâta vreme cât în cuprinsul Acordului nu este inclusă nici o dispoziție care să permită părților acestuia să facă o reevaluare a cunoștințelor și performanțelor deținătorului de diplomă și titlu științific de doctor, părțile își recunosc, reciproc, valoarea diplomelor eliberate de o instituție de învățământ și a titlurilor științifice. A considerat instanța că autoritățile aveau competența de a verifica conținutul dosarului, autenticitatea și valabilitatea documentelor depuse la dosar și procedura de acordare a diplomei de doctor în vederea eliberării atestatului privind recunoașterea titlului științific, nicidecum pe cea de analizare a caracterului și nivelului științific al lucrării de diplomă.
In consecință, constată instanța de fond că nerecunoașterea titlului științific de doctor în drept cu motivarea că „lucrarea are un caracter descriptiv și este lipsită de originalitate și valoare științifică" constituie o încălcare a limitelor de competență stabilite de lege. A reținut instanța comportarea abuzivă a autorităților implicate în procedură care, nici după 2 ani de demersuri administrative succesive și după două acțiuni în justiție nu au soluționat cererea reclamantului, ministrul refuzând să se pronunțe prin ordin asupra ei și recurgând la o motivare bazată pe reglementări netransparente și contradictorii. În aceste condiții, a considerat instanța că reclamantul este dispensat de obligația de a aștepta emiterea unui ordin [conform art. 17 alin. (3) din Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 3904/2006], acțiunea sa de față fiind admisibilă.
Cu privire la acordarea daunelor materiale a reținut instanța că, în baza înscrisurilor depuse, reclamantul nu a dovedit existența unui prejudiciu material. In ceea ce privește daunele morale, Curtea de Apel Iași a reținut că refuzul autorității de a recunoaște reclamantului titlul științific de doctor în drept și tergiversarea soluționării cererii mai bine de doi ani i-au indus acestuia sentimente de frustrare, umilință și insecuritate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului arătând că: - C.N.R.E.D. este o direcție în cadrul M.E.C.T. conform H.G. nr. 366/2007 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.
cu modificările și completările ulterioare, prin care ministrul stabilește modalitățile de recunoaștere și de echivalare a diplomelor, a certificatelor și a titlurilor științifice, eliberate în străinătate, pe baza normelor interne [art. 141 lit. w) din Legea Învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare] și care funcționează în baza O.M.E.C.T. nr. 3422/1999 privind înființarea C.N.R.E.D.
- Echivalarea titlului de doctor nu se face automat, cum în mod eronat a reținut instanța de fond, prin Acordul dintre Guvernul României și Republica Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituții de învățământ acreditate din România și Republica Moldova", semnat la Chișinău, la 19 mai 1992. Acordul stipulează recunoașterea reciprocă a titlului științific de doctor de către ministerele de resort din cele două țări, însă aceasta se realizează pe baza competențelor acestora și în conformitate cu prevederile legale din fiecare țară. - În această situație, în lipsa unei dispoziții derogatorii a actului internațional, se aplică legea română, respectiv Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare care, la art. 140 lit. w) stipulează: „pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, M.E.C.
constituie Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, care funcționează potrivit unui regulament propriu aprobat prin ordin al ministrului” (Ordinul M.E.C.T. nr. 3904/2006). - Având în vedere statutul României de țară aflată în perioada de preaderare la UE, Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituții de învățământ acreditate în România și Republica Moldova, semnat la Chișinău la 20 iunie 1998 a fost subiectul unei notificări de prelungire automată a acestuia, în cadrul întâlnirii de la Chișinău din 19-20 octombrie 2005. Această întâlnire de la Chișinău a fost încheiată cu un Protocol de amendare a Acordului menționat, notificat la MAE în data de 2 februarie 2006 și transmis către C.N.R.E.D.
prin adresa H2-1 -1/146. - Acordul (Legea nr. 39/1999) precizează la art. 14 că este încheiat pentru o perioadă de 5 ani, iar acțiunea lui se va prelungi automat pe perioade de câte un an, dacă nici una dintre părți nu va notifica, cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea termenului respectiv, despre intenția sa de a-l denunța. - În conformitate cu standardele de asigurare a calității în sistemul de învățământ românesc, titlurile de doctor obținute în România sau în străinătate sunt atestate de către C.N.A.T.D.C.U. care este constituit din profesori universitari, personalități de prestigiu științific, cultural și moral, recunoscute pe plan național sau internațional, selectați pe baza propunerilor senatelor universitare și funcționează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educației și cercetării [art. 140 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995].
- Așadar, diploma de doctor și dosarul cu documentele însoțitoare se înregistrează la Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului pentru evaluare și decizie, iar după verificarea conținutului acestora în raport cu prevederile legale în vigoare și avizate pentru legalitate se programează pentru comisia de specialitate, art. 11 din O.M.E.C.T. nr. 3904/2006 privind organizarea și funcționarea C.N.A.T.D.C.U. Conform acestui act administrativ cu caracter normativ ce guvernează activitatea de confirmare/recunoaștere/echivalare a titlurilor, diplomelor, certificatelor, comisiile de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice și științifice sunt constituite pe domenii sau grupe de domenii de studii universitare, din personalități din domeniu, academicieni, profesori universitari titulari și cercetători științifici grd.
I, care analizează conținutul dosarelor și lucrărilor anexate și propun rezoluții motivate strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare pe care le prezintă în ședințele de lucru ale C.N.A.T.D.C.U. analizează și decide asupra propunerilor comisiilor și le înaintează pentru a fi promovate prin ordin al ministrului. - Î n fapt, C.N.R.E.D. a înaintat C.N.A.T.D.C.U. dosarul reclamantului înregistrat la M.E.C.T. nr. 75795/2006. C.N.R.E.D. funcționează în baza H.G. nr. 49/1999. In Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.R.E.D. aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 5820/2006 se prevede la art. 5 lit. b): „în domeniul învățământului superior: - înaintează C.N.A.T.D.C.U.
dosarele de echivalare a titlului de doctor; - în cazul în care există precedent sau prevederi sau acord de recunoaștere automat, recunoaște și propune spre echivalare diplomele de studii obținute în străinătate, cu excepția diplomelor care conferă titlul științific de doctor, care urmează procedura stabilită prin Legea învățământului nr. 84/1995 republicată. Dosarul reclamantului a fost analizat și reanalizat în mai multe ședințe ale comisiilor de specialitate din C.N.A.T.D.C.U., care de fiecare dată au apreciat că nu sunt îndeplinite criteriile și standardele luate în considerare la atestarea titlului de doctor în domeniul drept, iar instanța de judecată nu se putea substitui unei comisii de specialitate, astfel încât nu poate fi obligat ministerul să recunoască reclamantului titlul științific de doctor.
În fine, în legătură cu prejudiciul moral pretins a fi fost suferit de către reclamant, recurentul arată că neconfirmarea titlului de doctor de către Consiliu este asumată de fiecare participant și nu de toată viață culturală, iar rezoluția Consiliului nu are legătură cu onoarea, cinstea și reputația cadrului didactic, ci este doar o soluție dată în urma analizării unui dosar. Recursul nu se fondează.
C.N.R.E.D. a fost înființat prin H.G. nr. 49/1999. Prin Ordinul M.E.C.T. nr. 3422/1999 nepublicat în Monitorul Oficial a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare C.N.R.E.D. Potrivit art. 5 lit. b) liniuța a patra din Regulament, C.N.R.E.D are ca atribuție, în domeniul învățământului superior și în cazul în care există un acord de recunoaștere automată, să recunoască și să propună spre echivalare diplomele de studii obținute în străinătate, cu excepția diplomelor care conferă titlul științific de doctor, care urmează procedura stabilită prin Legea Învățământului. Această trimitere expresă la lege, dar fără un articol anume, nu poate fi decât la dispozițiile art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 care prevăd că, pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, M.E.C. constituie C.N.A.T.D.C.U. Prin Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.A.T.D.C.U., ca organism consultativ, fără personalitate juridică al M.E.C. Potrivit dispozițiilor art. 10 din acest act normativ, comisiile de specialitate și Consiliul de atestare desfășoară activități specifice privind: atribuirea calității de instituție organizatoare de studii universitare de doctorat (I.O.S.U.D.); confirmarea sau recunoașterea sau echivalarea, după caz, de titluri, diplome, certificate universitare și de cercetare obținute în țară sau în străinătate. Conform dispozițiilor art. 7 coroborate cu cele ale art. 13 din acest regulament, comisiile de specialitate se constituie distinct: - Comisiile pentru atestarea titlurilor didactice de: profesor universitar, conferențiar și a titlurilor științifice de cercetător științific gr. I și gr. II precum și a certificatelor universitare. Ele au ca activități pe cele prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) - c). - Comisiile de atribuire a titlurilor de doctor în științe și a calității de I.O.S.U.D. și au ca activități: „a)analizează conținutul tuturor dosarelor și lucrărilor anexate care le revin într-o ședință de lucru și propun rezoluții motivate pentru fiecare criteriu neîndeplinit, strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare, pe care le prezintă în ședințele de lucru ale Consiliului de atestare; b)evaluează la nivelul fiecărei instituții de învățământ superior, pentru fiecare domeniu de doctorat, gradul de îndeplinire a criteriilor pentru acordarea calității de I.O.S.U.D.; c)evaluează periodic capacitatea I.O.S.U.D. de a oferi un mediu integrat de învățare și cercetare avansată: d)evaluează periodic activitatea didactică și de cercetare științifică a conducătorilor de doctorat”. Prima categorie de comisii nu este incidentă în speță, în mod evident. Cea de-a doua categorie de comisii își circumscrie activitatea dispozițiilor Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Capitolul IV „Ciclul III - studii universitate de doctorat” și ale H.G. nr. 567/2005, privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat, act normativ emis în executarea acestei legi, conform art. 14 din aceasta. Din coroborarea dispozițiilor tuturor actelor normative amintite mai sus, rezultă în mod cert, în ceea ce privește limitele competenței C.N.A.T.D.C.U. că acest organism consultativ are puteri depline cu privire la acordarea titlului de doctor în științe doctoranzilor care și-au desăvârșit aceste studii în România, dar nu și în privința evaluării în fond a unui titlu de doctor în științe obținut de o persoană într-un alt stat. În speță, problema juridică de soluționat este cea a competenței C.N.A.T.D.C.U. în cadrul „Metodologiei recunoașterii și echivalării” prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.R.E.D., aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr. 3422/1999. Recurenta consideră, în soluționarea acestei probleme, că C.N.A.T.D.C.U., solicitat fiind de C.N.R.E.D., are dreptul de a evalua, în mod substanțial, teza de doctorat a solicitantului recunoașterii, într-o procedură de fond identică celei acordării în România a titlului de doctor în științe. Supoziția recurentei este greșită, întrucât ignoră principiul supremației Constituției și pe cel al necesității respectării legii, prevăzute în Constituția României. În speță, în condițiile în care: - Legea învățământului nu conferă C.N.A.T.D.C.U. competența de a exercita controlul de fond al titlului de doctor dobândit în străinătate, în procedura recunoașterii unui asemenea titlu; - exceptarea de la recunoașterea reciprocă a titlului de doctor în științe este prevăzută doar în regulamentul de funcționare a C.N.R.E.D., aprobat printr-un ordin nepublicat al M.E.C.T. (nr. 3422/1999). - Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, ratificat prin Legea nr. 39/1999, în vigoare, prevede la art. 7 recunoașterea reciprocă a diplomelor și titlurilor științifice de doctor în ramurile de știință acordate în fiecare dintre cele două state, necondiționat. - Constituția României, republicată în 2003, prevede la art. 11 alin. (2) că tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii fac parte din dreptul intern, Este evident că Acordul de recunoaștere reciprocă prevalează asupra unui ordin intern neconform chiar cu legea română specială, Legea nr. 84/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare valabile la data cererii de recunoaștere. 2.Recurenta operează o răsturnare a logicii ierarhiei legilor în sens larg, căci, câtă vreme, în virtutea normei constituționale, Acordul se aplică cu precădere față de legea română, este absurd să se considere că acordul ar fi trebuit să conțină norme derogatorii de la legea română pentru ca el să fie aplicabil tale quale.
Este eronată supoziția recurentei că Acordul bilateral aplicabil în speță nu ar mai fi în vigoare, întrucât, conform dispozițiilor art. 14 din acesta, acțiunea lui se va prelungi automat, după trecerea perioadei de 5 ani pentru care s-a încheiat, pe perioade de câte un an, dacă nici una dintre părți nu a notificat celeilalte intenția sa de a-l denunța. Or, o asemenea denunțare nu a avut loc în privința Acordului cu Republica Moldova.
O amendare a acordului, pe care C.N.R.E.D. pretinde că ar fi primit-o la 2 februarie 2006, nu echivalează cu o denunțare a lui, iar recurenta nu a depus dovada că această amendare s-ar referi la recunoașterea reciprocă a titlului științific de doctor, în sensul condiționării acesteia de o evaluare în fond a valorii tezei de doctorat și a titlului dobândit în Moldova făcută în România, de către C.N.A.T.D.C.U.
Situația de fapt că, la data cererii reclamantului de recunoaștere a titlului, România se afla în perioada de pre-aderare la Uniunea Europeană nu are nici o relevanță în speță, întrucât procedurile de pre-aderare nu afectează ( nu afectau) acordurile bilaterale ale României încheiate cu state ne-membre ale Uniunii și pentru a căror respectare Statul Român era/rămânea obligat în virtutea propriei sale Constituții. De altfel, pentru însușirea aquis -lui comunitar în privința liberei circulații a persoanelor, Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementare în România a transpus în legislația română Directiva nr. 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale. Dar această lege nu este incidentă în cauză, întrucât aici reclamantul, cetățean român, solicită recunoașterea unui titlu științific dobândit într-un stat străin, ne-membru U.E., de la Statul Român, de asemenea ne-membru U.E.( în anul 2006) pe temeiul unui acord bilateral valabil. Chiar și după intrarea României în Uniunea Europeană, dobândirea statutului de stat membru nu are efecte asupra unui acord bilateral care nu a fost denunțat în procedura prevăzută de acest acord.
Recurenta invocă și un argument de oportunitate a controlului de fond exercitat de C.N.A.T.D.C.U. asupra calității tezei de doctorat a reclamantului, cel al asigurării standardelor de calitate în sistemul de învățământ românesc. El este desigur pertinent, dar în raport cu titlurile obținute în sistemul de învățământ românesc. Or, pentru acest sistem există într-adevăr reglementări speciale care acordă C.N.A.T.D.C.U. competența de evaluare calitativă: Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, H.G. nr. 5687/2005 și Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006. Dar acest cadru legal special nu este incident în speță, fiind aplicabil studiilor universitare de doctorat organizate, desfășurate și desăvârșite în România (conform Cap. IV „Ciclul III – studii universitare de doctorat” – art. 12-14 din Legea nr. 288/2004). O analiză a acestui cadru legal național de dobândire a titlului de doctor în științe evidențiază ierarhia logică a actelor de la superior la inferior care circumscrie competența C.N.A.T.D.C.U. în exclusivitate la sistemul național de evaluare: Ordinul M.E.C.T. nr. 3422/1999 a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 și ale art. 4, art. 5 și art. 6 din H.G. nr. 567/2005; această hotărâre a fost emisă, la rândul ei, în temeiul art. 14 din Legea nr. 288/2004 care se referă la studiile universitare de doctorat din sistemul învățământului superior românesc. 7.Invocarea de către recurentă a respectării procedurii prevăzute de art. 11 din Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006 nu este relevantă, câtă vreme dispozițiile acestui ordin, în totalitate, nu sunt aplicabile în speță, pentru toate argumentele arătate mai sus.
În fine, în ceea ce privește prejudiciul moral al reclamantului, instanța de fond a stabilit în mod legal existența acestuia, culpa recurentei în cauzarea lui, ca și legătura de cauzalitate între conduita pârâtei și producerea daunei morale. Primul aspect relevant care justifică obligarea pârâtei la reparație morală este cel al culpei, al exercitării unui control de către un organism consultativ subordonat pârâtei: cu depășirea competenței atribuite de lege, dar și cu ignorarea unor dispoziții dintr-un acord internațional bilateral care prevala asupra normei interne. Cel de-al doilea aspect relevant este cel al efectului conduitei pârâtei asupra imaginii și prestigiului profesional al reclamantului. Sub acest aspect, este adevărat că neconfirmarea unui titlu de doctor este asumată de fiecare participant, cum susține recurenta. Dar condiția pentru ca această asumare să fie necontestabilă este ca procedura de evaluare a titlului să fi fost legală. Or, în speță ea a fost aplicată nelegal. În ceea ce privește efectul acestei evaluări nelegale asupra imaginii reclamantului, nu este necesar ca el să fi produs asupra întregii vieți culturale, așa cum pretinde recurenta, pentru ca el să fie considerat prejudiciabil. Este suficient ca neconfirmarea valorii științifice a titlului dobândit de reclamant să-l fi discreditat pe acest din punct de vedere profesional în mediul universitar în care își desfășura activitatea didactică, pentru ca prejudiciul de imagine să existe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului împotriva sentinței civile nr. 42/CA din 10 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.