ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2112/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2112/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

instanțe

Reclamanta P.S. a

chemat în judecată C.N.A.T.D.C.U. – C.S. din cadrul acestuia și M.E.C.I.,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea

Deciziei din 6 martie 2009, dată de Comisia de Specialitate din cadrul C.N.A.T.,

D.C.U., referitoare la dosarul nr. 70169 din 8 ianuarie 2009 depus la M.E.C.I. –

C.N.R.E.D. prin care s-a propus neechivalarea titlului științific de doctor în

drept, titlu obținut și eliberat de C.N.A.A. din Republica Moldova. Urmare a

anulării deciziei sus-menționate reclamanta a solicitat obligarea M.E.C.I. să

emită Ordinul de recunoaștere a titlului de doctor în drept, precum și

obligarea pârâtului la daune morale în valoare de 25.000 lei.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat recunoașterea titlului de Doctor în

Drept potrivit normelor Acordului încheiat între G.R. și G.R.M., privind

recunoașterea reciprocă a diplomelor, ratificat fără rezerve de către P.R. prin

Legea nr. 39/1999. Comisia de Specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U. a propus

nerecunoașterea titlului de doctor, procedând la o reevaluare a lucrărilor

științifice, iar Ministerul a emis Ordinul, încălcând prevederile Acordului încheiat

între Guvernele celor două țări.

S-a mai susținut de

către reclamantă că refuzul pârâților de a-i recunoaște un drept legal a avut

un impact nefavorabil asupra imaginii sale profesionale și morale, fiind pusă într-o

situație critică față de colegi, cadre didactice, studenți și alți juriști care

o cunosc.

La data de 3

februarie 2010, pârâtul M.E.C.I. a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive a C.N.R.E.D. precum și excepția de inadmisibilitate pentru

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.

de apel

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1094 din 2 martie 2010, a respins excepțiile lipsei procedurii din 2

martie 2010, a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și a lipsei

calității procesuale pasive și a admis acțiunea reclamantei, astfel cum a fost

precizată, dispunând anularea Ordinului nr. 4663/2009, parțial în ceea ce o

privește pe reclamantă și anularea deciziilor din data de 6 martie 2009 și din

10 august 2009 emise de C.N.A.T.D.C.U. Totodată, a obligat pârâtul M.E.C.I. să

emită un ordin prin care să-i recunoască reclamantei titlul de doctor în drept obținut

potrivit diplomei de doctor Seria DR nr. 0647 din 20 decembrie 2007, eliberat

de C.N.A.A. din Republica Moldova.

De asemenea, a

obligat pârâții să-i plătească reclamantei suma de 10.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut următoarele:

Referitor la excepția

de inadmisibilitate a cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative

prealabile, s-a reținut că în raport de prevederile art. 17 din Ordinul M.E.C.

nr. 3904/2006, termenul de 10 zile prevăzut de aceste dispoziții nu a fost

respectat, însă acest lucru nu poate conduce la sancționarea reclamantei pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile, întrucât actul care produce efecte juridice

de drept administrativ este Ordinul M.E.C.I. nr. 4662/2009, Comisiile de

specialitate ale C.N.A.T.D.C.U. formulând propuneri, care sunt acte premergătoare.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a C.N.R.E.D. s-a reținut că deși nu are

personalitate juridică acest organism are capacitate de drept administrativ

astfel că, fiind emitent al deciziilor comunicate reclamantei, are calitate

procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, s-a

apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată întrucât avem de-a face cu un

refuz nejustificat al pârâților de a recunoaște reclamantei titlu de doctor în

drept obținut și confirmat prin Diploma de doctor seria DR nr. 0647 eliberată

de C.N.A.A. din Republica Moldova.

În ce privește

daunele morale, s-a reținut că cererea reclamantei este întemeiată, fiind îndeplinite

condițiile răspunderii civile delictuale.

cauză

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs M.E.C.T.S.,

invocând prevederile art. 304 pct. 7și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se arată că sentința recurată cuprinde motive

contradictorii în privința soluționării excepției lipsei plângerii prealabile

și a obligării ministerului să emită un ordin prin care să-i recunoască

reclamantei titlul de doctor în drept obținută potrivit diplomei de doctor în

drept seria DR nr. 0647 din 20 decembrie 2007 emisă de C.N.A.A. al Republicii

Moldova, deși motivele pe care se bazează sunt cele de recunoaștere reciprocă a

diplomelor și titlurilor științifice de doctor în ramurile de știință acordate

în fiecare dintre cele două state.

Un alt motiv de

recurs vizează aplicarea greșită a legii în privința respingerii excepției

lipsei calității procesuale pasive a C.N.R.E.D. care nu are personalitate

juridică, nu este o instituție/unitate/structură ci este o direcție a M.E.C.T.S.

conform H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S., cu

modificările ulterioare, prin care ministerul stabilește modalitățile de

recunoaștere și de echivalare a diplomelor, a certificatelor și a titlurilor

științifice, eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne.

Recurentul-pârât

susține că a fost obligat la recunoașterea și echivalarea diplomei de doctor în

drept, fără să țină cont de faptul că acesta respectă dispozițiile legale în

cauză și anume, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5820/2006

Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.R.E.D.

Recunoașterea

titlului

de doctor nu se face automat, cum în mod eronat a reținut instanța de fond,

prin Acordul dintre G.R. și R.M. privind recunoașterea reciprocă a diplomelor,

certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituții de învățământ

acreditate din România și Republica Moldova", semnat la Chișinău, la 19 mai 1992. Acordul stipulează recunoașterea reciprocă a titlului științific de

doctor de către ministerele de resort din cele două țări, însă aceasta se

realizează pe baza competențelor acestora și în conformitate cu prevederile

legale din fiecare țară.

î

n această situație,

în lipsa unei dispoziții derogatorii a actului internațional, se aplică legea

română, respectiv Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu

modificările și completările ulterioare care, la art. 140 alin. (3) stipulează:

„pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, M.E.C.

constituie C.N.A.T.D.C.U., care funcționează potrivit unui regulament propriu

aprobat prin ordin al ministrului” (Ordinul M.E.C.T. nr. 3904/2006).

Acordul (Legea nr. 39/1999)

precizează la art. 14 că este încheiat pentru o perioadă de 5 ani, iar acțiunea

lui se va prelungi automat pe perioade de câte un an, dacă nici una dintre

părți nu va notifica, cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea termenului

respectiv, despre intenția sa de a-l denunța.

î

n conformitate cu

standardele de asigurare a calității în sistemul de învățământ românesc,

titlurile de doctor obținute în România sau în străinătate sunt atestate de

către C.N.A.T.D.C.U. care este constituit din profesori universitari,

personalități de prestigiu științific, cultural și moral, recunoscute pe plan

național sau internațional, selectați pe baza propunerilor senatelor

universitare și funcționează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin

ordin al ministrului educației și cercetării [(art. 140 alin. (3) din Legea

învățământului nr. 84/1995)].

Așadar, diploma de

doctor și dosarul cu documentele însoțitoare se înregistrează la M.E.C.T. pentru

evaluare și decizie, iar după verificarea conținutului acestora în raport cu

prevederile legale în vigoare și avizate pentru legalitate se programează

pentru comisia de specialitate, art. 11 din O.M.E.C.T. nr. 3904/2006 privind

organizarea și funcționarea C.N.A.T.D.C.U. Conform acestui act administrativ cu

caracter normativ ce guvernează activitatea de

confirmare/recunoaștere/echivalare a titlurilor, diplomelor, certificatelor,

comisiile de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice și științifice

sunt constituite pe domenii sau grupe de domenii de studii universitare, din

personalități din domeniu, academicieni. profesori universitari titulari și

cercetători științifici grd. I, care analizează conținutul dosarelor și

lucrărilor anexate și propun rezoluții motivate strict în raport cu sistemele

de evaluare în vigoare pe care le prezintă în ședințele de lucru ale

C.N.A.T.D.C.U. care analizează și decide asupra propunerilor comisiilor și le

înaintează pentru a fi promovate prin ordin al ministrului.

Cu privire la

solicitarea de plată a daunelor morale, recurentul arată că cererea de obligare

a M.E.C.T.S. la plata daunelor morale este neîntemeiată și nu este probată,daunele

morale se cuvin numai cu titlu de excepție, dacă există o dispoziție legală ori

o stipulație contractuală expresă, care în cauză nu a fost invocate sau dacă

s-ar fi dovedit prejudiciul moral suferit de reclamantă prin neconfirmarea

titlului de doctor de către Consiliu.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimata P.M.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefundat,

și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, atât în privința

criticilor ce vizează modul de soluționare al excepțiilor cât și a celor legate

de fondul cererii cu care a învestit instanța de contencios administrativ

privind recunoașterea diplomei de doctor în drept obținută în condiții de

perfectă legalitate

așa

cum este prevăzut în acordul bilateral al celor două state,acord care nu

prevede reanalizarea conținutului lucrării sau al examenelor promovate la Universitatea emitentă.

În recurs s-a depus

ca act nou, conform art. 305 C. proc. civ., atestatul emis de M.E.C.I. nr. 51933

din 10 martie 2011, diploma de doctor eliberată de C.N.A.A. din Republica

Moldova pentru intimata-reclamantă, precum și adresa nr. 70169/2 din 4 martie

2011 a C.N.R.E.D. prin care este încunoștiințată, intimata - reclamantă că diploma

obținută în Republica Moldova a fost echivalată prin Ordinul Ministerului nr. 3764/2011.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., ținând seama și de înscrisurile noi administrate în recurs, conform art. 305

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi

admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

și de drept relevante

Intimata - reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea având ca obiect

obligarea M.E.C.I. să emită ordinul de recunoaștere a diplomei de doctor în

drept obținută în Republica Moldova. la data de 20 decembrie 2007, potrivit

normelor Acordului încheiat între G.R. și G.R.M., privind recunoașterea

reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice acordate de

instituții de învățământ acreditate în România și Republica Moldova, semnat la Chișinău la 09 mai 1998 și ratificat prin Legea nr. 39/1999.

Înalta Curte constată

că prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3764/2011, diploma obținută de

intimata-reclamantă în Republica Moldova a fost echivalată și sub nr. 51933 din

10 martie 2011 s-a atestat diploma de doctor eliberată de C.N.A.A. din

Republica Moldova pe numele P.M.S. și s-a echivalat diploma de doctor în

domeniul drept, cu toate drepturile conferite absolvenților instituțiilor sau unităților

de învățământ similare acreditate din România, situație în care nu se mai

justifică în parte interesul actual pentru analizarea motivelor ce vizează atât

modul de soluționare al excepțiilor invocate chiar de recurentul-pârât cât și

cele privind fondul cauzei.

Prima instanță a

analizat cererea prin prisma prevederilor art. 2 lit. i) cu referire la art. 7

din Legea contenciosului administrativ, motiv pentru care a apreciat că aceasta

vizează un refuz nejustificat de recunoaștere a titlului de doctor în drept,

situație în care nu este necesară procedura prealabilă, privitor la o condiție

de admisibilitate a acțiunii conform Legii nr. 554/2001.

Este adevărat că după

aderarea României la U.E.,

a

cordul

dintre G.R. și R.M., neputând fi prioritar legislației comunitare, nu a fost

prelungit automat și că în lipsa unei dispoziții derogatorii a actului

internațional, se aplică legea română, respectiv Legea învățământului nr. 84/1995,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În aceste condiții nu

mai poate fi primită solicitarea recunoașterii și echivalării automate a

titlului de doctor în drept fiind nevoie pentru aceasta de parcurgerea unei

proceduri stabilite de C.N.R.E.D. și în cadrul căreia numai comisiei de

specialitate astfel cum este prevăzută de art. 11 din Ordinul M.E.C.T. nr. 3904/2006,

îi revine competența exclusivă de a analiza conținutul dosarelor și de a

propune rezoluții motivate care sunt apoi înaintate la C.N.A.T.D.C.U.

Așa fiind, titlurile

științifice de doctor obținute în Republica Moldova nu mai pot fi recunoscute în

mod automat și necondiționat, ci numai după parcurgerea procedurii interne de

evaluare și atestare realizată de C.N.A.T.D.C.U. și C.N.R.E.D., conform

prevederilor art. 140 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 și ale

Ordinului M.E.C. nr. 3904/2006.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că refuzul recurentei-pârâte la data

formulării solicitării de recunoaștere a titlului de doctor în drept, în urma

parcurgerii procedurilor prevăzute de legislația internă, nu era nejustificat, astfel

că în cauză nu sunt întrunite nici condițiile pentru atragerea răspunderii și

plata daunelor morale solicitate.

Mai mult, emiterea

ordinului și recunoașterea diplomei obținute de intimata-reclamantă în

Republica Moldova îi conferă drepturile absolvenților instituțiilor sau

unităților de învățământ similare, acreditate din România, inclusiv cele ce

vizează statutul cadrelor universitare.

soluției instanței de recurs

Prin urmare, Înalta

Curte va admite recursul pârâtului și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, va modifica sentința atacată în parte prin respingerea capătului de

cerere privind plata daunelor morale, menținând celelalte dispoziții, pentru

motivele arătate la pct. II.1 din decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinței civile nr. 1094 din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a daunelor morale,

ca nefondată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2011.