ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2112/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2112/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Procedura primei
instanțe
Reclamanta P.S. a
chemat în judecată C.N.A.T.D.C.U. – C.S. din cadrul acestuia și M.E.C.I.,
solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea
Deciziei din 6 martie 2009, dată de Comisia de Specialitate din cadrul C.N.A.T.,
D.C.U., referitoare la dosarul nr. 70169 din 8 ianuarie 2009 depus la M.E.C.I. –
C.N.R.E.D. prin care s-a propus neechivalarea titlului științific de doctor în
drept, titlu obținut și eliberat de C.N.A.A. din Republica Moldova. Urmare a
anulării deciziei sus-menționate reclamanta a solicitat obligarea M.E.C.I. să
emită Ordinul de recunoaștere a titlului de doctor în drept, precum și
obligarea pârâtului la daune morale în valoare de 25.000 lei.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat recunoașterea titlului de Doctor în
Drept potrivit normelor Acordului încheiat între G.R. și G.R.M., privind
recunoașterea reciprocă a diplomelor, ratificat fără rezerve de către P.R. prin
Legea nr. 39/1999. Comisia de Specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U. a propus
nerecunoașterea titlului de doctor, procedând la o reevaluare a lucrărilor
științifice, iar Ministerul a emis Ordinul, încălcând prevederile Acordului încheiat
între Guvernele celor două țări.
S-a mai susținut de
către reclamantă că refuzul pârâților de a-i recunoaște un drept legal a avut
un impact nefavorabil asupra imaginii sale profesionale și morale, fiind pusă într-o
situație critică față de colegi, cadre didactice, studenți și alți juriști care
o cunosc.
La data de 3
februarie 2010, pârâtul M.E.C.I. a invocat excepția lipsei calității procesuale
pasive a C.N.R.E.D. precum și excepția de inadmisibilitate pentru
neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Hotărârea Curții
de apel
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința
civilă nr. 1094 din 2 martie 2010, a respins excepțiile lipsei procedurii din 2
martie 2010, a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și a lipsei
calității procesuale pasive și a admis acțiunea reclamantei, astfel cum a fost
precizată, dispunând anularea Ordinului nr. 4663/2009, parțial în ceea ce o
privește pe reclamantă și anularea deciziilor din data de 6 martie 2009 și din
10 august 2009 emise de C.N.A.T.D.C.U. Totodată, a obligat pârâtul M.E.C.I. să
emită un ordin prin care să-i recunoască reclamantei titlul de doctor în drept obținut
potrivit diplomei de doctor Seria DR nr. 0647 din 20 decembrie 2007, eliberat
de C.N.A.A. din Republica Moldova.
De asemenea, a
obligat pârâții să-i plătească reclamantei suma de 10.000 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru a decide
astfel, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția
de inadmisibilitate a cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative
prealabile, s-a reținut că în raport de prevederile art. 17 din Ordinul M.E.C.
nr. 3904/2006, termenul de 10 zile prevăzut de aceste dispoziții nu a fost
respectat, însă acest lucru nu poate conduce la sancționarea reclamantei pentru
neîndeplinirea procedurii prealabile, întrucât actul care produce efecte juridice
de drept administrativ este Ordinul M.E.C.I. nr. 4662/2009, Comisiile de
specialitate ale C.N.A.T.D.C.U. formulând propuneri, care sunt acte premergătoare.
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale pasive a C.N.R.E.D. s-a reținut că deși nu are
personalitate juridică acest organism are capacitate de drept administrativ
astfel că, fiind emitent al deciziilor comunicate reclamantei, are calitate
procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a
apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată întrucât avem de-a face cu un
refuz nejustificat al pârâților de a recunoaște reclamantei titlu de doctor în
drept obținut și confirmat prin Diploma de doctor seria DR nr. 0647 eliberată
de C.N.A.A. din Republica Moldova.
În ce privește
daunele morale, s-a reținut că cererea reclamantei este întemeiată, fiind îndeplinite
condițiile răspunderii civile delictuale.
Recursul formulat în
cauză
Împotriva acestei
sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs M.E.C.T.S.,
invocând prevederile art. 304 pct. 7și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea
motivelor de recurs se arată că sentința recurată cuprinde motive
contradictorii în privința soluționării excepției lipsei plângerii prealabile
și a obligării ministerului să emită un ordin prin care să-i recunoască
reclamantei titlul de doctor în drept obținută potrivit diplomei de doctor în
drept seria DR nr. 0647 din 20 decembrie 2007 emisă de C.N.A.A. al Republicii
Moldova, deși motivele pe care se bazează sunt cele de recunoaștere reciprocă a
diplomelor și titlurilor științifice de doctor în ramurile de știință acordate
în fiecare dintre cele două state.
Un alt motiv de
recurs vizează aplicarea greșită a legii în privința respingerii excepției
lipsei calității procesuale pasive a C.N.R.E.D. care nu are personalitate
juridică, nu este o instituție/unitate/structură ci este o direcție a M.E.C.T.S.
conform H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S., cu
modificările ulterioare, prin care ministerul stabilește modalitățile de
recunoaștere și de echivalare a diplomelor, a certificatelor și a titlurilor
științifice, eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne.
Recurentul-pârât
susține că a fost obligat la recunoașterea și echivalarea diplomei de doctor în
drept, fără să țină cont de faptul că acesta respectă dispozițiile legale în
cauză și anume, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5820/2006
Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.R.E.D.
Recunoașterea
titlului
de doctor nu se face automat, cum în mod eronat a reținut instanța de fond,
prin Acordul dintre G.R. și R.M. privind recunoașterea reciprocă a diplomelor,
certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituții de învățământ
acreditate din România și Republica Moldova", semnat la Chișinău, la 19 mai 1992. Acordul stipulează recunoașterea reciprocă a titlului științific de
doctor de către ministerele de resort din cele două țări, însă aceasta se
realizează pe baza competențelor acestora și în conformitate cu prevederile
legale din fiecare țară.
î
n această situație,
în lipsa unei dispoziții derogatorii a actului internațional, se aplică legea
română, respectiv Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu
modificările și completările ulterioare care, la art. 140 alin. (3) stipulează:
„pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, M.E.C.
constituie C.N.A.T.D.C.U., care funcționează potrivit unui regulament propriu
aprobat prin ordin al ministrului” (Ordinul M.E.C.T. nr. 3904/2006).
Acordul (Legea nr. 39/1999)
precizează la art. 14 că este încheiat pentru o perioadă de 5 ani, iar acțiunea
lui se va prelungi automat pe perioade de câte un an, dacă nici una dintre
părți nu va notifica, cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea termenului
respectiv, despre intenția sa de a-l denunța.
î
n conformitate cu
standardele de asigurare a calității în sistemul de învățământ românesc,
titlurile de doctor obținute în România sau în străinătate sunt atestate de
către C.N.A.T.D.C.U. care este constituit din profesori universitari,
personalități de prestigiu științific, cultural și moral, recunoscute pe plan
național sau internațional, selectați pe baza propunerilor senatelor
universitare și funcționează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin
ordin al ministrului educației și cercetării [(art. 140 alin. (3) din Legea
învățământului nr. 84/1995)].
Așadar, diploma de
doctor și dosarul cu documentele însoțitoare se înregistrează la M.E.C.T. pentru
evaluare și decizie, iar după verificarea conținutului acestora în raport cu
prevederile legale în vigoare și avizate pentru legalitate se programează
pentru comisia de specialitate, art. 11 din O.M.E.C.T. nr. 3904/2006 privind
organizarea și funcționarea C.N.A.T.D.C.U. Conform acestui act administrativ cu
caracter normativ ce guvernează activitatea de
confirmare/recunoaștere/echivalare a titlurilor, diplomelor, certificatelor,
comisiile de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice și științifice
sunt constituite pe domenii sau grupe de domenii de studii universitare, din
personalități din domeniu, academicieni. profesori universitari titulari și
cercetători științifici grd. I, care analizează conținutul dosarelor și
lucrărilor anexate și propun rezoluții motivate strict în raport cu sistemele
de evaluare în vigoare pe care le prezintă în ședințele de lucru ale
C.N.A.T.D.C.U. care analizează și decide asupra propunerilor comisiilor și le
înaintează pentru a fi promovate prin ordin al ministrului.
Cu privire la
solicitarea de plată a daunelor morale, recurentul arată că cererea de obligare
a M.E.C.T.S. la plata daunelor morale este neîntemeiată și nu este probată,daunele
morale se cuvin numai cu titlu de excepție, dacă există o dispoziție legală ori
o stipulație contractuală expresă, care în cauză nu a fost invocate sau dacă
s-ar fi dovedit prejudiciul moral suferit de reclamantă prin neconfirmarea
titlului de doctor de către Consiliu.
Apărarea intimatei
Prin întâmpinarea
formulată în cauză, intimata P.M.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefundat,
și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, atât în privința
criticilor ce vizează modul de soluționare al excepțiilor cât și a celor legate
de fondul cererii cu care a învestit instanța de contencios administrativ
privind recunoașterea diplomei de doctor în drept obținută în condiții de
perfectă legalitate
așa
cum este prevăzut în acordul bilateral al celor două state,acord care nu
prevede reanalizarea conținutului lucrării sau al examenelor promovate la Universitatea emitentă.
În recurs s-a depus
ca act nou, conform art. 305 C. proc. civ., atestatul emis de M.E.C.I. nr. 51933
din 10 martie 2011, diploma de doctor eliberată de C.N.A.A. din Republica
Moldova pentru intimata-reclamantă, precum și adresa nr. 70169/2 din 4 martie
2011 a C.N.R.E.D. prin care este încunoștiințată, intimata - reclamantă că diploma
obținută în Republica Moldova a fost echivalată prin Ordinul Ministerului nr. 3764/2011.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma criticilor formulate și a prevederilor art. 304
1
C. proc.
civ., ținând seama și de înscrisurile noi administrate în recurs, conform art. 305
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi
admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Intimata - reclamantă
a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea având ca obiect
obligarea M.E.C.I. să emită ordinul de recunoaștere a diplomei de doctor în
drept obținută în Republica Moldova. la data de 20 decembrie 2007, potrivit
normelor Acordului încheiat între G.R. și G.R.M., privind recunoașterea
reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice acordate de
instituții de învățământ acreditate în România și Republica Moldova, semnat la Chișinău la 09 mai 1998 și ratificat prin Legea nr. 39/1999.
Înalta Curte constată
că prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3764/2011, diploma obținută de
intimata-reclamantă în Republica Moldova a fost echivalată și sub nr. 51933 din
10 martie 2011 s-a atestat diploma de doctor eliberată de C.N.A.A. din
Republica Moldova pe numele P.M.S. și s-a echivalat diploma de doctor în
domeniul drept, cu toate drepturile conferite absolvenților instituțiilor sau unităților
de învățământ similare acreditate din România, situație în care nu se mai
justifică în parte interesul actual pentru analizarea motivelor ce vizează atât
modul de soluționare al excepțiilor invocate chiar de recurentul-pârât cât și
cele privind fondul cauzei.
Prima instanță a
analizat cererea prin prisma prevederilor art. 2 lit. i) cu referire la art. 7
din Legea contenciosului administrativ, motiv pentru care a apreciat că aceasta
vizează un refuz nejustificat de recunoaștere a titlului de doctor în drept,
situație în care nu este necesară procedura prealabilă, privitor la o condiție
de admisibilitate a acțiunii conform Legii nr. 554/2001.
Este adevărat că după
aderarea României la U.E.,
a
cordul
dintre G.R. și R.M., neputând fi prioritar legislației comunitare, nu a fost
prelungit automat și că în lipsa unei dispoziții derogatorii a actului
internațional, se aplică legea română, respectiv Legea învățământului nr. 84/1995,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În aceste condiții nu
mai poate fi primită solicitarea recunoașterii și echivalării automate a
titlului de doctor în drept fiind nevoie pentru aceasta de parcurgerea unei
proceduri stabilite de C.N.R.E.D. și în cadrul căreia numai comisiei de
specialitate astfel cum este prevăzută de art. 11 din Ordinul M.E.C.T. nr. 3904/2006,
îi revine competența exclusivă de a analiza conținutul dosarelor și de a
propune rezoluții motivate care sunt apoi înaintate la C.N.A.T.D.C.U.
Așa fiind, titlurile
științifice de doctor obținute în Republica Moldova nu mai pot fi recunoscute în
mod automat și necondiționat, ci numai după parcurgerea procedurii interne de
evaluare și atestare realizată de C.N.A.T.D.C.U. și C.N.R.E.D., conform
prevederilor art. 140 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 și ale
Ordinului M.E.C. nr. 3904/2006.
În raport de aceste
considerente, Înalta Curte apreciază că refuzul recurentei-pârâte la data
formulării solicitării de recunoaștere a titlului de doctor în drept, în urma
parcurgerii procedurilor prevăzute de legislația internă, nu era nejustificat, astfel
că în cauză nu sunt întrunite nici condițiile pentru atragerea răspunderii și
plata daunelor morale solicitate.
Mai mult, emiterea
ordinului și recunoașterea diplomei obținute de intimata-reclamantă în
Republica Moldova îi conferă drepturile absolvenților instituțiilor sau
unităților de învățământ similare, acreditate din România, inclusiv cele ce
vizează statutul cadrelor universitare.
Temeiul legal al
soluției instanței de recurs
Prin urmare, Înalta
Curte va admite recursul pârâtului și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004, va modifica sentința atacată în parte prin respingerea capătului de
cerere privind plata daunelor morale, menținând celelalte dispoziții, pentru
motivele arătate la pct. II.1 din decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinței civile nr. 1094 din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte
sentința atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a daunelor morale,
ca nefondată.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 aprilie 2011.