ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3265/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3265/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.R. a

solicitat:

- anularea Ordinului nr. 4662 din

30 iulie 2009 privind nerecunoașterea titlului științific de doctor în drept

emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, referitor la dosarul

înregistrat cu nr. 74664 din 20 aprilie 2006;

- să se constate că

pârâții refuză nejustificat să rezolve cererea de recunoaștere a titlului

științific de doctor în drept conform diplomei de doctor în drept eliberată de

Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare din Republica Moldova potrivit

acordului încheiat între cele două state;

- obligarea

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării să emită ordinul privind

recunoașterea titlului științific de doctor, titlu obținut și confirmat prin

diploma de doctor în drept seria DR nr. 0191 eliberată de Consiliul Național

pentru Acreditare și Atestare din Republica Moldova, înregistrată cu nr. 7 din

22 decembrie 2005;

- obligarea pârâtului

(M.E.C.I.) la repararea pagubei ce i-a fost cauzată, respectiv suma de 30.000

lei reprezentând sporul de 15 % neîncasat pe perioada 10 noiembrie 2006 - 03

noiembrie 2009, perioadă în care am îndeplinit funcția de magistrat și 30.000

lei daune morale și

- obligarea pârâtului

să plătească cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

se arată că a depus la Ministerul Educației, Cercetării și Inovării dosarul

înregistrat cu nr. 74664 din 20 aprilie 2006, prin care solicita recunoașterea

titlului de doctor în drept potrivit Acordului dintre Guvernul României și

Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor

certificatelor și titlurilor științifice acordate de către instituțiile

științifice acreditate în România si Republica Moldova, Acord ratificat fără

rezerve de către Parlamentul României prin Legea nr. 39/1999, conținând actele solicitate,

respectiv: cerere tip, nr. înregistrare, curriculum vitae, diplomă de doctor

(copie), teza de doctor, rezumatul tezei de doctorat, planul individualizat

cuprinzând activitățile științifice în cadrul programului de doctorat (cursuri

urmate, examene, referate susținute s.a.). două referate privind conținutul

tezei de doctor (doi profesori români), diploma de bacalaureat (copie), diploma

de studii postuniversitare (copie), diploma de licență în drept (copie),

certificate de naștere și căsătorie (copie), certificat naștere și căsătorie

(copie), buletin identitate (copie), chitanță în valoare de 600.000 lei ROL

reprezentând taxă eliberare atestat.

A depus la dosarul

cauzei referate întocmite de trei profesori universitari din România, respectiv

prof. univ. dr. S.E.. prof. univ. dr. B.V. și prof. univ. dr. M.E. precum și

referatul întocmit de conf. prof. univ. dr. V.N., referate în cuprinsul cărora

sunt făcute aprecieri la tema lucrării, care de altfel reprezintă aprecieri

asupra tezei de doctorat a subsemnatului.

A precizat că toate

cadrele universitare menționate sunt specialiști de mare prestigiu profesional,

moral și științific în domeniul dreptului, abilitați să aprecieze valoarea și

nivelul științific al tezei susținute și anume „Metodica investigării

accidentelor de muncă și avariilor în domeniul minier”.

De altfel, Consiliul

Științific specializat al Universității Libere Internaționale din Moldova,

constatând caracterul științific al lucrării, contribuția proprie a autorului

și conținutul tezei, a recomandat publicarea tezei într-o editură recunoscută.

Capitole din teză au fost publicate în reviste ce specialitate din România și

Republica Moldova.

Prin adresele

înregistrate cu nr. 74666 din 10 noiembrie 2006, 19768 din 13 iulie 2007,

76664/3 din 11 octombrie 2007, 74664 din 04 martie 2008, 74664 din 10 august 2009

și 17990 din 07 octombrie 2009 a fost înștiințat de către Ministerul Educației,

Cercetării și Inovării - Centru Național de Recunoaștere și Echivalare a

Diplomelor că cererea de recunoaștere/echivalare a titlului științific de

doctor a fost respinsă.

Prin Sentința nr. 374 din 16

septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului M.R.

În motivarea soluției, instanța

de fond a reținut că prin sentința nr. 306 din 13 noiembrie 2008 a Curții de

Apel Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 3518 din 24 iunie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost respinsă acțiunea reclamantului M.R. în

contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului care avea ca

obiect, între altele, anularea propunerii CNDATCU de nerecunoaștere a titlului

științific de doctor în drept și obligarea pârâtului să emită ordinul privind

echivalarea diplomei de doctor în drept și că, deși nu se poate reține

existența autorității de lucru judecat, funcționează principiul autorității de

lucru judecat.

Pe de altă parte, conform

Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova,

recunoașterea diplomelor și a titlurilor științifice de doctor obținute în unul

dintre cele două state se face pe teritoriul celuilalt stat, deci potrivit

Legii învățământului nr. 84/1995, dar nu este vorba de o recunoaștere automată

a acestor titluri ci de verificarea lucrărilor pentru care s-a acordat titlu

științific.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul M.R. pentru că o consideră nelegală și netemeinică,

deoarece instanța de fond a pronunțat o hotărâre făcând o interpretare greșită

a probelor administrate și a legislației specifice în vigoare.

Atât instanța de fond cât și

M.E.C.T., respectiv Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a

Diplomelor, s-au aflat într-o gravă eroare sau într-o confuzie totală deoarece

prin cerere s-a solicitat recunoașterea și echivalarea diplomei de doctor în

drept și nu confirmarea (validarea) titlului științific de doctor, deoarece

„recunoașterea” reprezintă acceptarea unei diplome sau act de studii ca

autentice și evaluarea ei, funcție de numărul de ani, specializare și profil,

iar „echivalarea” este evaluarea curriculei parcurse până la eliberarea

respectivei diplome sau act de studii și compatibilitatea ei cu sistemul

românesc, echivalarea este urmată de eliberarea unui atestat care conferă

aceleași drepturi posesorilor lui, ca și celor care au urmat studiile în

România.

Titlul științific de doctor a

fost confirmat de către Consiliul Național pentru Acreditare din Republica

Moldova odată cu emiterea diplomei.

- instanța de fond a făcut

referiri la dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.A.T.D.C.U.

aprobat prin Ordinul nr. 3904 din 10 mai 2006, deși la data formulării cererii

recurentului era în vigoare Ordinul nr. 4821 din 30 septembrie 2004 și care nu

produce efecte retroactive.

- deși a invocat faptul că

România și Republica Moldova au ratificat Convenția de la Lisabona cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior în statele

din regiunea Europei, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor

susțineri.

În cauză, nu a fost făcută dovada

unor diferențe substanțiale între cerințele din țara în care a fost obținută

diploma și țara în care se solicită recunoașterea, iar dovada acestui fapt este

eliberarea unui număr de 43 de atestate prin care diplomele de doctor obținute

în Republica Moldova au fost echivalate în România.

Centrul Național de Recunoaștere

și Echivalare a Diplomelor, înființat tocmai pentru executarea obligațiilor

asumate prin ratificarea Convenției de la Lisabona nu poate cenzura o diplomă obținută într-un alt stat semnatar al Convenției de la Lisabona.

- pentru că s-a solicitat

recunoașterea/ echivalarea unei diplome, analiza dosarului și respectiv

evaluarea diplomei, trebuia să fie făcută în conformitate cu prevederile art. 7

din Regulamentul privind C.N.R.E.D.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii formulate.

M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare

și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză obiectul îl

reprezintă anularea Ordinului nr. 3660 din 30 iulie 2009 emis de Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării privind nerecunoașterea titlului științific

de doctor în drept, referitor la dosarul nr. 74664 din 20 aprilie 2006, dar și

alte capete de cerere subsecvente.

Din probele administrate rezultă

că reclamantul a înregistrat la data de 20 aprilie 2006 cererea prin care

solicita recunoașterea titlului de doctor în drept potrivit Acordului dintre

Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova.

Inițial, M.E.C.I. – Centrul

Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor i-a comunicat reclamantului

că cererea sa de recunoaștere/echivalare a titlului științific de doctor a fost

respinsă.

Reclamantul a solicitat anularea

Hotărârii din 11 octombrie 2007 emisă de Comisia de Contestații din cadrul C.N.A.T.D.C.U.

prin care i s-a respins contestația, anularea propunerii C.N.A.T.D.C.U. de

nerecunoaștere a titlului științific de doctor în drept și obligarea M.E.C.T.

să emită ordin privind echivalarea diplomei de doctor în drept și să-i

elibereze atestatul de echivalare a diplomei.

Această cerere a format obiectul

dosarului nr. 755/54/2008 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, soluționat prin Sentința nr. 306 din 13

noiembrie 2008, irevocabilă prin Decizia nr. 3518 din 24 iunie 2009 a Înaltei

Curți, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea reclamantului.

În motivarea acestei soluții s-a

stabilit că refuzul de confirmare a titlului științific de doctor în drept

obținut de reclamant în Republica Moldova nu este unul nejustificat.

În baza reglementărilor în

vigoare, în conformitate cu standardele de asigurare a calității în sistemul de

învățământ românesc, titlurile de doctor obținute în România sau în străinătate

sunt atestate de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor

și Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) potrivit unui regulament

propriu, aprobat prin ordin al ministrului educației și cercetării.

C.N.A.T.D.C.U. analizează și

decide asupra propunerilor comisiilor și le înaintează pentru a fi promovate

prin ordin al ministrului.

În raport cu primul litigiu prin

care reclamantul a solicitat anularea Hotărârea din 11 octombrie 2007 a

C.N.A.T.D.C.U. de nerecunoaștere a titlului științific de doctor în drept

obținut în Republica Moldova, ulterior reclamantul a solicitat reanalizarea

dosarului său dar Comisia de specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U., la 16

iulie 2009, menține aprecierile anterioare, respectiv „nerecunoașterea titlului

științific de doctor în drept. Lucrarea nu are caracter descriptiv, valoarea

științifică și originalitatea sunt nesemnificative”, „Lucrarea este lipsită de

valoare științifică limitându-se la simpla reproducere a textelor legale.

Bibliografia este insuficientă, iar aportul personal este nesemnificativ”.

S-a emis astfel Ordinul nr. 4662

din 30 iulie 2009, în baza hotărârii C.N.A.T.D.C.U., de către Ministrul

Educației, Cercetării și Inovării privind nerecunoașterea titlului științific

de doctor în drept referitor la dosarul înregistrat sub nr. 74664 din 20

aprilie 2006, ordin a cărui anulare se solicită în prezenta cauză.

Instanța de fond a

făcut referiri la litigiul anterior soluționat prin Sentința civilă nr. 306 din

13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova și la principiul autorității de

lucru judecat, aspecte care nu au fost criticate în motivele de recurs invocate

de recurent.

În schimb, analizând

motivele de recurs se constată că se referă la aceleași apărări făcute de

reclamant în precedentul litigiu, respectiv, se invocă atribuțiile C.N.A.T.D.C.U.

în recunoașterea titlului științific de doctor obținut în Republica Moldova,

despre Convenția de la Lisabona.

Prin urmare, Ordinul

nr. 4662 din 30 iulie 2009 al M.E.C.T. a fost emis în baza Hotărârii C.N.A.T.D.C.U.

prin care nu s-a recunoscut titlul științific de doctor în drept obținut de

reclamant în Republica Moldova, iar această hotărâre a fost supusă controlului

judecătorești, iar acțiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată.

În prezenta cauză se

impune a se analiza în ce măsură o altă instanță va putea să nesocotească faptul

că refuzul C.N.A.T.D.C.U. de confirmare a titlului științific de doctor în

drept nu este nejustificat, așa cum s-a stabilit printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă.

Chiar dacă formal nu

sunt întrunite toate elementele autorității de lucru judecat (cauzele nu au

același obiect) funcționează prezumția de lucru judecat care presupune că ceea

ce s-a rezolvat pe cale judecătorească într-un prim litigiu va putea fi opus

într-un proces ulterior, care are legătură cu problema de drept sau cu raportul

juridic soluționat deja, fără posibilitatea de a face dovada contrară.

Această prezumție de

lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat

pentru că ceea ce s-a stabilit irevocabil printr-o hotărâre judecătorească nu

mai poate fi combătut într-un alt litigiu pentru că s-ar ajunge la

nerespectarea unei hotărâri judecătorești și, deci, la încălcarea principiului

securității raporturilor juridice.

Pentru că toate

problemele invocate în motivele recurs au fost tranșate în cadrul primului,

acestea nu mai pot fi analizate în prezenta cauză fără a se încălca puterea de

lucru judecat a primei hotărâri, mai ales că la baza emiterii ordinului atacat

în prezenta cauză a stat chiar hotărârea C.N.A.T.D.C.U. contestată în primul

litigiu.

Referitor la

susținerile reclamantului privind recunoașterea unor asemenea titluri obținute

în Republica Moldova de către Ministerul Educației și Cercetării se constată că

acestea sunt nefondate deoarece, mai întâi pentru că situația prezentată viza

anul 2006, anterior integrării României în U.E. iar, în al doilea rând, au

existat situații identice cu cea a reclamantului ceea ce dovedește că atunci

când nu s-au respectat prevederile legale și când hotărârile C.N.A.T.D.C.U. au

fost cu propuneri de nerecunoaștere a acestor titluri s-a respins cererea de

recunoaștere formulată.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.R.

împotriva sentinței nr. 374 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2011.