ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2008/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.P.V., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., obligarea acestuia din urmă la emiterea ordinului de recunoaștere și echivalare a diplomei sale și a titlului său științific de doctor în economie obținut în Republica Moldova, la data de 22 ianuarie 2009, la plata despăgubirilor materiale și morale, precum și cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul litigiu. î n motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 16 martie 2009, a depus la M.E.C.T.S. – C.N.R.E.D. o cerere pentru echivalarea titlului științific de doctor în economie obținut în Republica Moldova la U.L.I.

din Moldova, confirmat de C.N.A.A. al Republicii Moldova prin diploma de doctor seria D.R. nr. 0908 din 22 ianuarie 2009, înregistrată sub nr. 72543. A mai susținut reclamantul că pârâtul a încălcat dispozițiile art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.R.E.D. potrivit căruia durata procedurii de recunoaștere în cazul titlurilor științifice de doctor supuse obligatoriu evaluării C.N.A.T.D.S.U., este de 90 zile. Reclamantul arată că este vătămat în interesul legitim de a i se recunoaște titlul de doctor în termenul legal de 90 zile de la data depunerii cererii de echivalare nr. 72543 din 16 martie 2009, și că nerespectarea termenelor procedurale în materia de echivalare a titlului științific de doctor l-a prejudiciat atât material cât și moral.

Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, arătându-se că echivalarea titlului de doctor nu se face automat și că respectându-se procedura prevăzută de legea română, dosarul de echivalare a diplomei de doctor a fost analizat de comisia de specialiști iar C.N.A.T.D.C.U. a propus echivalarea diplomei de doctor a reclamantului. Urmare acestei propuneri, s-a emis O.M.E.C.T.S. nr. 3242 din 17 februarie 2010 privind echivalarea diplomelor de doctor, iar în baza acestui ordin a fost emis Atestatul seria K nr. 0000910 prin care se atestă că diploma obținută de reclamant în Republica Moldova a fost echivalată cu diploma de doctor în domeniul Economiei și Afaceri Internaționale, atestat care i-a fost eliberat reclamantului la 18 februarie 2010. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.P.V., în contradictoriu pârâtului M.E.C.T.S.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3242/2010, s-a echivalat Diploma de Doctor, seria D.R. nr. 0908 eliberată de C.N.A.A. – U.L.I. din Moldova, la data de 22 ianuarie 2009, ca Diplomă de Doctor în Domeniul Economie și Afaceri Internaționale, iar în baza acestui ordin a fost emis Atestatul seria K nr. 0000910 din 18 februarie 2010 prin care se atestă că diploma deținută de reclamant în Republica Moldova a fost echivalată cu diploma de doctor în domeniul Economiei și Afaceri Internaționale. Arată instanța, că din analiza acestor texte acțiunea promovată de reclamant nu se circumscrie obiectului acțiunilor formulate în temeiul legii contenciosului administrativ, întrucât nu se atacă un act administrativ.

Mai mult, arată instanța, obligarea pârâtei la emiterea actele privind echivalarea diplomei de doctor la o dată anterioară celei la care acestea au fost emise, excede obiectului acțiunii judiciare în contencios administrativ, cât și soluțiilor pe care le poate da instanța, conform art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004. î n ceea ce privește prejudiciul material solicitat, instanța a constat că, reclamantul nu a dovedit culpa pârâtei în emiterea actelor administrative privind echivalarea diplomei de doctor peste termenul de 90 de zile. Cu privire la daunele morale, instanța a constat că reclamantul nu a menționat care din valorile umane i-au fost atinse prin emiterea cu întârziere a actelor solicitate de acesta.

î mpotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.P.V. În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, următoarele: Prima instanță a făcut o greșită interpretare a prevederilor legii în condițiile în care Legea contenciosului administrativ este incidentă și în situația nesoluționării în termen legal al unei cereri. De asemenea, instanța a apreciat greșit că prin acțiune s-a solicitat emiterea actului administrativ la o dată anterioară, acesta fiind emis pe parcursul judecării cauzei, or, de fapt, cererea a fost în sensul recunoașterii dreptului la titlul științific de doctor de la data expirării termenului legal de 90 de zile. În privința acestui termen, din interpretarea art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.R.E.D.

rezultă că nu este un termen supletiv sau de recomandare, ci unul imperativ, menit să elimine arbitrariul din partea autorității implicate în procedura în cauză. Altfel spus, nu poate fi lipsită de orice consecințe juridice depășirea termenului pentru emiterea unui act, în acest sens interesul legitim în promovarea acțiunii fiind acela al recunoașterii efectelor juridice ale titlului științific din momentul expirării termenului în care pârâta avea obligația să emită actul de echivalare a diplomei de doctor. La dosar a fost depusă adresa nr. 257/2010 a C.N.P.A.S. din care rezultă consecințele juridice în situația în care atestatul de recunoaștere a diplomei de doctor, ar fi fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, când se putea beneficia de dispozițiile favorabile ale O.U.G.

nr. 6/2007. Instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit culpa pârâtei în emiterea actelor administrative privind echivalarea diplomei de doctor, peste termenul de 90 de zile, fără a observa că există o culpă prezumată a pârâtei care nu s-a conformat unei obligații izvorâte din lege. Daunele morale nu trebuiau motivate, întrucât ele se raportează la efectele asupra persoanei reclamantului, ca rezultat al emiterii cu întârziere a ordinului, respectiv se leagă de stresul produs ca urmare a demersurilor făcute în vederea obținerii unui drept legal. În recurs, pârâtul a invocat excepția lipsei de obiect și excepția inadmisibilității recursului, pe de o parte, pe considerentul că între timp a fost emis Ordinul nr. 3242/2010, iar pe de altă parte că recursul nu se circumscrie prevederilor art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ.

Instanța de control judiciar constată că ambele excepții sunt nefondate și le respinge ca atare. Cu toate că pârâtul a emis ordinul prin care a echivalat diploma de doctor obținută de către reclamant, acesta prin cererea de chemare în judecată a pretins recunoașterea acestui titlu de la data expirării termenului prevăzut de art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.R.E.D., precum și obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale, cereri respinse de către instanța de fond, astfel că nu se poate vorbi de o lipsă de obiect a recursului. De asemenea, este neîntemeiată excepția inadmisibilității recursului în condițiile în care reclamantul a pretins emiterea unui act administrativ în alte condiții decât cum a procedat pârâtul și, de asemenea, a pretins plata daunelor materiale și morale pentru emiterea actului cu depășirea termenului legal, după cum susține acesta.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul S.P.V. a solicitat obligarea pârâtului M.E.C.T.S. ca acesta să fie obligat să emită ordinul de recunoaștere și echivalare a diplomei sale și a titlului științific de doctor în economie obținut în Republica Moldova la data de 22 ianuarie 2009. Pe parcursul derulării litigiului la instanța de fond, la data de 17 februarie 2010, pârâtul a emis Ordinul nr. 3242/2010 prin care a fost echivalată diploma de doctor seria D.R.

nr. 908. În considerarea acestui fapt, prima instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând că în baza Legii contenciosului administrativ nu poate fi obligată o autoritate publică să emită un act administrativ la o dată anterioară, respectiv la expirarea termenului de 90 de zile prevăzut de Regulament. În ceea ce privește prejudiciul material și moral, instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit culpa pârâtei, potrivit art. 998 și urm. C. civ. Recurentul-reclamant susține că are un drept legal de a i se recunoaște titlul de doctor în termen de 90 de zile, astfel cum se prevede în art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.R.E.D.

Înalta Curte constată că, a cordul privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, eliberate de instituții de învățământ acreditate în România și în r epublica Moldova, nu asigură echivalarea automată a acestora în condițiile preeminenței dreptului comunitar, începând cu data aderării României la U.E., Republica Moldova având statutul de stat terț în raport cu U.E. În baza principiului mai sus enunțat, se aplică cu prioritate Convenția cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei, adoptată la Lisabona la 11 aprilie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 172/2008, precum și legislația internă a statului român, respectiv Legea învățământului nr. 84/1995.

Astfel, prin art. 140 alin. (3) din actul normativ amintit a fost constituit C.N.A.T.D.C.U., iar pentru echivalarea titlului de doctor, așa cum a solicitat reclamantul este necesară parcurgerea unei proceduri stabilite de C.N.R.E.D., în cadrul căreia, potrivit art. 11 din Ordinul nr. 3904/2006, Comisiei de specialitate îi revine competența exclusivă de a analiza conținutul dosarelor și de a formula propuneri motivate pe care le înaintează C.N.A.T.D.C.U. Așadar, în condițiile în care echivalarea titlului de doctor este rezultatul unei analize ce se desfășoară în condițiile mai sus descrise, reclamantul nu posedă dreptul de a i se recunoaște titlul de doctor la data expirării termenului de 90 de zile prevăzut în Regulament, cererea putând fi respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor legale de a obține titlul științific în discuție, potrivit legislației incidente.

Pe de altă parte, termenul la care se referă recurentul, în lipsa unei prevederi exprese, este un termen de recomandare, depășirea acestuia neavând nicio consecință juridică privitoare la recunoașterea titlului de doctor. În aceste condiții, nu se poate vorbi de nesoluționarea în termen legal a cererii reclamantului. p rin urmare, pretențiile acestuia cu privire la acordarea daunelor materiale și morale, cereri cu caracter subsidiar apar ca nefondate, astfel că în mod corect au fost respinse de către prima instanță. Cum nu se poate reține o culpă în sarcina pârâtului, în raport de cele de mai sus, invocarea unei legislații anterioare mai favorabile pentru persoanele care posedă titlul științific de doctor, este lipsită de orice relevanță juridică.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.P.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.P.V. împotriva sentinței nr. 275 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.