ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2008/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul S.P.V., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S.,

obligarea acestuia din urmă la emiterea ordinului de recunoaștere și echivalare

a diplomei sale și a titlului său științific de doctor în economie obținut în

Republica Moldova, la data de 22 ianuarie 2009, la plata despăgubirilor

materiale și morale, precum și cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul

litigiu.

î

n motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, la data de 16 martie 2009, a depus la M.E.C.T.S. – C.N.R.E.D. o cerere pentru echivalarea titlului științific de doctor în economie

obținut în Republica Moldova la U.L.I. din Moldova, confirmat de C.N.A.A. al Republicii

Moldova prin diploma de doctor seria D.R. nr. 0908 din 22 ianuarie 2009,

înregistrată sub nr. 72543.

A mai susținut

reclamantul că pârâtul a încălcat dispozițiile art. 17 din Regulamentul de

organizare și funcționare a C.N.R.E.D. potrivit căruia durata procedurii de

recunoaștere în cazul titlurilor științifice de doctor supuse obligatoriu

evaluării C.N.A.T.D.S.U., este de 90 zile.

Reclamantul arată că

este vătămat în interesul legitim de a i se recunoaște titlul de doctor în

termenul legal de 90 zile de la data depunerii cererii de echivalare nr. 72543

din 16 martie 2009, și că nerespectarea termenelor procedurale în materia de

echivalare a titlului științific de doctor l-a prejudiciat atât material cât și

moral.

Pârâtul, prin

întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii,

arătându-se că echivalarea titlului de doctor nu se face automat și că

respectându-se procedura prevăzută de legea română, dosarul de echivalare a

diplomei de doctor a fost analizat de comisia de specialiști iar C.N.A.T.D.C.U.

a propus echivalarea diplomei de doctor a reclamantului.

Urmare acestei

propuneri, s-a emis O.M.E.C.T.S. nr. 3242 din 17 februarie 2010 privind

echivalarea diplomelor de doctor, iar în baza acestui ordin a fost emis

Atestatul seria K nr. 0000910 prin care se atestă că diploma obținută de

reclamant în Republica Moldova a fost echivalată cu diploma de doctor în

domeniul Economiei și Afaceri Internaționale, atestat care i-a fost eliberat

reclamantului la 18 februarie 2010.

Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamantul S.P.V., în contradictoriu pârâtului M.E.C.T.S.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței,

următoarele:

Prin Ordinul M.E.C.T.S.

nr. 3242/2010, s-a echivalat Diploma de Doctor, seria D.R. nr. 0908 eliberată

de C.N.A.A. – U.L.I. din Moldova, la data de 22 ianuarie 2009, ca Diplomă de

Doctor în Domeniul Economie și Afaceri Internaționale, iar în baza acestui ordin

a fost emis Atestatul seria K nr. 0000910 din 18 februarie 2010 prin care se

atestă că diploma deținută de reclamant în Republica Moldova a fost echivalată

cu diploma de doctor în domeniul Economiei și Afaceri Internaționale.

Arată instanța, că

din analiza acestor texte acțiunea promovată de reclamant nu se circumscrie

obiectului acțiunilor formulate în temeiul legii contenciosului administrativ,

întrucât nu se atacă un act administrativ.

Mai mult, arată

instanța, obligarea pârâtei la emiterea actele privind echivalarea diplomei de

doctor la o dată anterioară celei la care acestea au fost emise, excede

obiectului acțiunii judiciare în contencios administrativ, cât și soluțiilor pe

care le poate da instanța, conform art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004.

î

n ceea ce privește

prejudiciul material solicitat, instanța a constat că, reclamantul nu a dovedit

culpa pârâtei în emiterea actelor administrative privind echivalarea diplomei

de doctor peste termenul de 90 de zile.

Cu privire la daunele

morale, instanța a constat că reclamantul nu a menționat care din valorile

umane i-au fost atinse prin emiterea cu întârziere a actelor solicitate de

acesta.

î

mpotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.P.V.

În motivarea

recursului, reclamantul a arătat, în esență, următoarele:

Prima instanță a

făcut o greșită interpretare a prevederilor legii în condițiile în care Legea

contenciosului administrativ este incidentă și în situația nesoluționării în

termen legal al unei cereri.

De asemenea, instanța

a apreciat greșit că prin acțiune s-a solicitat emiterea actului administrativ

la o dată anterioară, acesta fiind emis pe parcursul judecării cauzei, or, de

fapt, cererea a fost în sensul recunoașterii dreptului la titlul științific de

doctor de la data expirării termenului legal de 90 de zile. În privința acestui

termen, din interpretarea art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare

a C.N.R.E.D. rezultă că nu este un termen supletiv sau de recomandare, ci unul

imperativ, menit să elimine arbitrariul din partea autorității implicate în

procedura în cauză. Altfel spus, nu poate fi lipsită de orice consecințe

juridice depășirea termenului pentru emiterea unui act, în acest sens interesul

legitim în promovarea acțiunii fiind acela al recunoașterii efectelor juridice

ale titlului științific din momentul expirării termenului în care pârâta avea

obligația să emită actul de echivalare a diplomei de doctor. La dosar a fost

depusă adresa nr. 257/2010 a C.N.P.A.S. din care rezultă consecințele juridice

în situația în care atestatul de recunoaștere a diplomei de doctor, ar fi fost

emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, când se putea beneficia

de dispozițiile favorabile ale O.U.G. nr. 6/2007.

Instanța a reținut că

reclamantul nu a dovedit culpa pârâtei în emiterea actelor administrative

privind echivalarea diplomei de doctor, peste termenul de 90 de zile, fără a

observa că există o culpă prezumată a pârâtei care nu s-a conformat unei

obligații izvorâte din lege.

Daunele morale nu

trebuiau motivate, întrucât ele se raportează la efectele asupra persoanei

reclamantului, ca rezultat al emiterii cu întârziere a ordinului, respectiv se

leagă de stresul produs ca urmare a demersurilor făcute în vederea obținerii unui

drept legal.

În recurs, pârâtul a invocat

excepția lipsei de obiect și excepția inadmisibilității recursului, pe de o

parte, pe considerentul că între timp a fost emis Ordinul nr. 3242/2010, iar pe

de altă parte că recursul nu se circumscrie prevederilor art. 1 și art. 8 din

Legea contenciosului administrativ.

Instanța de control

judiciar constată că ambele excepții sunt nefondate și le respinge ca atare. Cu

toate că pârâtul a emis ordinul prin care a echivalat diploma de doctor

obținută de către reclamant, acesta prin cererea de chemare în judecată a

pretins recunoașterea acestui titlu de la data expirării termenului prevăzut de

art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.R.E.D., precum și

obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale, cereri respinse de

către instanța de fond, astfel că nu se poate vorbi de o lipsă de obiect a

recursului. De asemenea, este neîntemeiată excepția inadmisibilității

recursului în condițiile în care reclamantul a pretins emiterea unui act

administrativ în alte condiții decât cum a procedat pârâtul și, de asemenea, a

pretins plata daunelor materiale și morale pentru emiterea actului cu depășirea

termenului legal, după cum susține acesta.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

argumentele expuse în continuare.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul S.P.V. a solicitat

obligarea pârâtului M.E.C.T.S. ca acesta să fie obligat să emită ordinul de

recunoaștere și echivalare a diplomei sale și a titlului științific de doctor în

economie obținut în Republica Moldova la data de 22 ianuarie 2009.

Pe parcursul

derulării litigiului la instanța de fond, la data de 17 februarie 2010, pârâtul

a emis Ordinul nr. 3242/2010 prin care a fost echivalată diploma de doctor

seria D.R. nr. 908.

În considerarea

acestui fapt, prima instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând că în

baza Legii contenciosului administrativ nu poate fi obligată o autoritate publică

să emită un act administrativ la o dată anterioară, respectiv la expirarea

termenului de 90 de zile prevăzut de Regulament. În ceea ce privește

prejudiciul material și moral, instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit

culpa pârâtei, potrivit art. 998 și urm. C. civ.

Recurentul-reclamant

susține că are un drept legal de a i se recunoaște titlul de doctor în termen

de 90 de zile, astfel cum se prevede în art. 17 din Regulamentul de organizare

și funcționare a C.N.R.E.D.

Înalta Curte constată

că,

a

cordul privind recunoașterea

reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, eliberate de

instituții de învățământ acreditate în România și în

r

epublica Moldova, nu asigură echivalarea automată a acestora

în condițiile preeminenței dreptului comunitar, începând cu data aderării

României la U.E., Republica Moldova având statutul de stat terț în raport cu U.E.

În baza principiului

mai sus enunțat, se aplică cu prioritate Convenția cu privire la recunoașterea

atestatelor obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei,

adoptată la Lisabona la 11 aprilie 1997 și ratificată de România prin Legea nr.

172/2008, precum și legislația internă a statului român, respectiv Legea învățământului

nr. 84/1995. Astfel, prin art. 140 alin. (3) din actul normativ amintit a fost

constituit C.N.A.T.D.C.U., iar pentru echivalarea titlului de doctor, așa cum a

solicitat reclamantul este necesară parcurgerea unei proceduri stabilite de C.N.R.E.D.,

în cadrul căreia, potrivit art. 11 din Ordinul nr. 3904/2006, Comisiei de

specialitate îi revine competența exclusivă de a analiza conținutul dosarelor

și de a formula propuneri motivate pe care le înaintează C.N.A.T.D.C.U.

Așadar, în condițiile

în care echivalarea titlului de doctor este rezultatul unei analize ce se

desfășoară în condițiile mai sus descrise, reclamantul nu posedă dreptul de a i

se recunoaște titlul de doctor la data expirării termenului de 90 de zile

prevăzut în Regulament, cererea putând fi respinsă pentru neîndeplinirea

condițiilor legale de a obține titlul științific în discuție, potrivit legislației

incidente. Pe de altă parte, termenul la care se referă recurentul, în lipsa

unei prevederi exprese, este un termen de recomandare, depășirea acestuia

neavând nicio consecință juridică privitoare la recunoașterea titlului de

doctor.

În aceste condiții, nu

se poate vorbi de nesoluționarea în termen legal a cererii reclamantului.

p

rin urmare, pretențiile acestuia cu

privire la acordarea daunelor materiale și morale, cereri cu caracter subsidiar

apar ca nefondate, astfel că în mod corect au fost respinse de către prima

instanță.

Cum nu se poate

reține o culpă în sarcina pârâtului, în raport de cele de mai sus, invocarea

unei legislații anterioare mai favorabile pentru persoanele care posedă titlul

științific de doctor, este lipsită de orice relevanță juridică.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.P.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul S.P.V. împotriva sentinței nr. 275 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2011.