ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3518/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 20 martie 2008, reclamantul M.R. a chemat în judecată M.E.C.T. solicitând anularea hotărârii din 11 octombrie 2007 formulată de C.N.A.T.D.C.U.; anularea propunerii făcute de această comisie privind recunoașterea titlului de doctor în drept; obligarea M.E.C.T. să-i emită ordin de echivalare a diplomei de doctor în drept – conferită de C.N.A.A. al Republicii Moldova și în fine să fie obligat M.E.C.T. să-i elibereze atestatul de echivalare a diplomei. În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul M.E.C.T.

refuză nejustificat să-i recunoască titlul de doctor în drept deși potrivit convențiile bilaterale prin care a fost ratificat acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor ștințifice, pentru echivalarea automată se iau în considerare numai profilele existente în nomenclatorul românesc precum și un număr de ani de studii în planul de învățământ minim egal cu cel din România, condiții îndeplinite de reclamant. A mai susținut reclamantul că la nivelul Comisiei de Specialitate nu puteau fi analizate decât criteriile de echivalare autonome – fără a se face aprecieri asupra lucrării.

Prin sentința civilă nr. 306 din 13 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reținând pentru aceasta că pârâta nu era obligată să recunoască și să echivalaze automat titlul științific de doctor în drept la momentul respectiv nemaifiind în vigoare acordul încheiat între România și Republica Moldova în acest sens. S-a mai reținut că potrivit atribuțiilor pe care i le conferă Legea nr. 84/1995 pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare cât și Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.A.T.D.C.U., Comisia de specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U. este suverană în evaluarea științifică a lucrării. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.R.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut că atât pârâtul cât și instanța de fond, s-au aflat în eroare în ce privește calificarea cererii sale, în sensul că obiectul acesteia l-a constituit recunoașterea diplomei de doctor în drept și nicidecum confirmarea titlului științific de doctor; că deși reține în justificarea, soluției Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.A.T.D.C.U. – nu precizează despre care regulament este vorba (cel aprobat de O.M. nr. 4821/2004 sau cel aprobat de O.M.

nr. 3904/2006); greșit s-a considerat că în anul 2005 nu mai era în vigoare Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, privind recunoașterea titlurilor științifice acordate de instituțiile de învățământ acreditate în România și în Republica Moldova semnat în 1998, în acest sens nefiind făcută nicio dovadă, instanța fondului nu s-a pronunțat asupra priorității reglementărilor internaționale –cu excepția acelor situații în care dispozițiile interne conțin norme mai favorabile și în fine, greșit s-a apreciat ca fiind suverană comisia specializată din cadrul C.N.A.T.D.C.U. în evaluarea științifică. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se reține că acestea nu se justifică.

Reclamantul s-a adresat M.E.C.T. – C.N.R.E.D. cu o cerere pentru recunoașterea și echivalarea automată a diplomei de doctor în drept conferită de C.N.A.A. al Republicii Moldova invocând drept temei Tratatul de recunoaștere a acestor diplome stipulat prin acordul încheiat între Guvernul Romîniei și Guvernul Republicii Moldova semnat la Chișinău la 20 iunie 1998. Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 39/1999, pentru ratificarea acestui acord – diplomele, certificatele și titlurile științifice acordate de instituțiile de învățământ acreditate în cele două țări se recunosc reciproc. Acordul a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani cu posibilitatea prelungirii pe perioade de câte un an. În contextul aderării României la U.E., Acordul neputând fi prioritar legislației comunitare nu a fost prelungit – fapt ce rezultă din nota 112-3/30 din 14 ianuarie 2007 a M.A.E.

Astfel fiind, în mod evident în lipsa unor dispoziții derogatorii se aplică legea română, respectiv Legea nr. 85/1995 – legea învățământului și care prin art. 140 alin. (3) stipulează că „pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare se constituie C.N.A.T.D.C.U. – care funcționează după Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr. 3904/2006. Reținând aceste aspecte, legal și temeinic instanța fondului a constatat că nu mai putea fi primită solicitarea recunoașterii și echivalării automate a titlului de doctor în drept fiind nevoie pentru aceasta de parcurgerea unei proceduri stabilite de C.N.R.E.D. – și în cadrul căreia numai comisiei de specialitate – astfel cum este prevăzută de art. 11 din Ordinul M.E.C.T.

nr. 3904/2006, îi revine competența exclusivă de a analiza conținutul dosarelor și de a propune rezoluții motivate – care sunt apoi înaintate la C.N.A.T.D.C.U. Astfel fiind și având în vedere că în cauză propunerea Comisiei de specialitate de nerecunoaștere a titlului științific de doctor a fost motivată de faptul că „lucrarea este lipsită de valoare științifică limitându-se la simpla reproducere a textelor legale. Bibliografia este insuficientă iar aportul personal nesemnificativ” – aspecte de strictă apreciere de specialitate – în mod judicios instanța fondului a apreciat că decizia luată nu poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.R. împotriva sentinței civile nr. 306 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2009.