ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.01.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 256/2009

HOTĂRÂRE
21.01.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 256/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de 29 august 2007, reclamantul M.D.I. a chemat în judecată M.E.C. solicitând anularea Ordinului emis de

acesta cu nr. 1441 din 3 iulie 2007.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că prin ordinul contestat s-a anulat art. 5 alin. (4)

din Ordinul M.E.C. nr. 5209 din 7 decembrie 2001 precum și atestatul din 10

decembrie 2001 prin care se echivala diploma sa de doctor abilitat eliberată de

U.L.I. din Republica Moldova cu diploma de doctor în Relații Internaționale, măsură

apreciată ca fiind abuzivă fiind luată cu depășirea atribuțiilor prevăzute de art.

6 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.R.E.D. aprobat prin

Ordinul nr. 3422/1999.

Prin sentința civilă nr. 55

din 22 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și a anulat Ordinul M.E.C. nr. 1441/2007. S-a

reținut pentru aceasta că diferența între numărul diplomei eliberate de

Republica Moldova și cel aflat la cotorul instituției, deși seria este aceeași,

este în fapt o eroare care nu poate fi imputată reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs M.E.C. susținând în esență că numai printr-o greșită

interpretare a probelor administrate, instanța a apreciat ca fiind întemeiată

cererea reclamantului, fără a avea în vedere că Centrul Național pentru

recunoașterea și echivalarea diplomelor, înființat prin Ordinul M.E.C. nr. 3422/1999,

nu are posibilitatea recunoașterii și echivalării titlului de „doctor abilitat”

pentru că o asemenea diplomă nu certifică efectuarea de studii în străinătate.

Totodată, recurentul a

subliniat lipsa de interes în promovarea acțiunii, dat fiind faptul că

reclamantul a obținut conform reglementărilor legale în vigoare – gradul de

conferențiar universitar ( Ordin M.I. nr. 4257/1996), cel de profesor

universitar (Ordin M.E.N. nr. 3805/1998) precum și titlul științific de doctor

în economie (Ordin M.I.E nr. 4554/1983).

Recursul este fondat.

Prin Ordinul M.E.C. nr. 5209

din 17 decembrie 2007, poz. 5 - s-a echivalat diploma de „doctor abilitat în

științe economice”, eliberată de U.L.I. din Moldova la 19 aprilie 2001, cu cea de „doctor în Relații Economice Internaționale”.

Această măsură a fost

atestată ulterior de M.E.C. cu atestatul din 10 decembrie 2001.

Ulterior prin Ordinul nr.

1441 din 3 iulie 2007, M.E.C. a dispus anularea poz. 5 din Ordinul nr. 5209/2001

cât și a atestatului din 10 decembrie 2001, constatând că titulatura diplomei

obținută în Moldova, nr. diplomei și denumirea instituției care a eliberat-o nu

corespund cu datele înscrise în Ordinul M.E.C. nr. 5/2001.

Măsura astfel dispusă este

legală și temeinică.

În temeiul H.G. nr. 49/29 ianuarie 1999 și în spiritul Convenției privind recunoașterea calificărilor în

învățământul superior în statele europene – promulgată prin Decretul nr. 222/1998,

a fost înființat C.N.R.E.D.

Potrivit dispozițiilor art. 8

al H.G. nr. 49/1999, „prin echivalare se înțelege evaluarea curriculei parcurse

până la eliberarea respectivelor diplome sau acte de studii și compatibilitatea

cu sistemul românesc”, iar potrivit dispozițiilor art. 10, „procedura de

recunoaștere și echivalare nu trebuie să confere mai multe drepturi cetățenilor

care au studiat în străinătate față de cei care au studiat în România și se

face cu respectarea legislației române”.

Totodată, prin același act

normativ se stabilește o procedură anume pentru obținerea titlului de doctor și

care include și obligativitatea depunerii unui număr însemnat de documente (art.

13 lit. b)), despre care reclamantul nu a înțeles să amintească în speță, și cu

atât mai puțin instanța de fond să verifice.

Având în vedere această

reglementare – în vigoare în România, precum și faptul că ea nu prevede un

echivalent pentru titlul de „doctor abilitat” echivalarea admisă prin Ordinul nr.

5209/2001 al

nu numai că nu este posibilă dar nu are suport legal astfel încât anularea lui

prin Ordinul M.E.C. nr. 1441/2007 se justifică pe deplin.

Fără a fi preocupată de

aceste aspecte și fără a verifica în ce măsură procedura de echivalare a

titlului de doctor abilitat este posibilă și conformă cu dispozițiile legale în

materie, precum și fără a analiza în același timp interesul reclamantului în

promovarea acestei acțiuni, în condițiile în care el este recunoscut potrivit

legislației române ca având grade de profesor universitar și respectiv doctor

în economie, instanța fondului prin admiterea acțiunii a pronunțat o hotărâre

vădit nelegală și netemeinică.

Astfel fiind și având în

vedere dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

Admite recursul declarat de

M.E.C.T. împotriva sentinței civile nr. 55 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

în fond respinge acțiunea formulată de M.D.I. ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3265/2011
t întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele consideren
ÎCCJ 2011-04-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2008/2011
că nerespectarea termenelor procedurale în materia de echivalare a titlului științific de doctor l-a prejudiciat atât material cât și moral. Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, arătându-se c
ÎCCJ 2009-06-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3518/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 20 martie 2008, reclamantul M.R. a chemat în judecată M.E.C.T. solicitând anularea hotărârii din 11 octombrie 2007 formulată de
ÎCCJ 2008-11-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4140/2008
condiții, a considerat instanța că reclamantul este dispensat de obligația de a aștepta emiterea unui ordin [conform art. 17 alin. (3) din Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 3904/2006], acțiunea sa de față fiind admisibilă. Cu
ÎCCJ 2007-05-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2522/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 noiembrie 2006, reclamantul T.G.T. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educației și Cercetării să-i recunoască tit
Sursă