ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2555/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 noiembrie 2006, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C. (în prezent M.E.C.T.), anularea actului din 9 noiembrie 2006, prin care pârâtul l-a înștiințat că i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a diplomei sale de doctor în drept, eliberată de C.N.A.A.R.M., recunoașterea dreptului său, constând în eliberarea atestatului privind recunoașterea titlului de doctor în drept, obligarea pârâtului la repararea pagubei ce i-a fost cauzată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 23 iunie 2005, a obținut diploma, prin care C.N.A.A.R.M.

i-a conferit gradul științific de doctor în drept, însă prin actul contestat, emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 39/1999 și ale Legii nr. 590/2003, pârâtul i-a respins cererea de recunoaștere și echivalare a diplomei de doctor în drept cu titlul corespunzător din învățământul românesc. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 23/ CA din 19 ianuarie 2007, a respins acțiunea, ca prematură. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut, în esență, că actul contestat nu are valoarea unui act administrativ de autoritate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind emis ordinul care, potrivit art. 17 din Ordinul M.E.C.

nr. 3904/2006, reprezintă actul final al procedurii administrative prealabile, susceptibil de a fi atacat pe calea acțiunii de contencios administrativ. Împotriva sus - menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul P.D., criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât Instanța de Fond a interpretat eronat actele depuse și probele administrate. Se critică hotărârea judecătorească pentru că Instanța Curții de Apel a respins acțiunea sa ca fiind prematură, când de fapt această excepție este neîntemeiată în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 și de art. 17 din Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006 invocate de Instanță. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Recurentul - reclamant a solicitat anularea rezoluției din 9 decembrie 2006. Corect prima Instanță a statuat că această cerere a fost promovată prematur, întrucât nu s-a finalizat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condițiile prevăzute de Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006. Acest ordin a fost aprobat în baza Legii nr. 84/1995, iar în Regulamentul pentru organizarea și funcționarea C.N.A.T.D.E.C.U. se stabilește că privitor la activitatea de recunoaștere, echivalare a tuturor diplomelor, certificatelor, propunerile aparțin Consiliului de atestare care le înaintează pentru a fi promovate prin Ordin al Ministrului. Prin urmare, această procedură la care face referire recurentul - reclamant, se finalizează printr-un Ordin al Ministrului Educației și Cercetării, ceea ce în speță nu există.

Prin urmare, ne aflăm în plină procedură administrativ, care nu s-a încheiat, printr-un act final, ci în litigiu se contestă doar un act premergător, care nu are valoarea actului administrativ, astfel cum este el definit de Legea nr. 554/2004. Actul la care se face referire în acțiunea inițială fiind un act preparator, are valoarea unei propuneri și nu a unui act administrativ de autoritate care naște, modifică ori stinge raporturi juridice de sine stătătoare. Instanța fondului a reținut corect că până când contestația nu se va soluționa în condițiile art. 17 din Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006, nu se poate păși la cercetarea fondului pricinii, întrucât acțiunea este prematură în fața Instanței de judecată, actul dedus judecății neavând valoarea unui act administrativ de autoritate conform dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție precizează că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.D., conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva sentinței civile nr. 23/ CA din 19 ianuarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2007.