ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2555/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22 noiembrie

2006, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C. (în

prezent M.E.C.T.), anularea actului din 9 noiembrie 2006, prin care pârâtul l-a

înștiințat că i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a diplomei sale de

doctor în drept, eliberată de C.N.A.A.R.M., recunoașterea dreptului său,

constând în eliberarea atestatului privind recunoașterea titlului de doctor în

drept, obligarea pârâtului la repararea pagubei ce i-a fost cauzată, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că la data de 23 iunie 2005, a obținut diploma, prin care C.N.A.A.R.M. i-a conferit gradul științific de doctor în drept,

însă prin actul contestat, emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 39/1999 și

ale Legii nr. 590/2003, pârâtul i-a respins cererea de recunoaștere și

echivalare a diplomei de doctor în drept cu titlul corespunzător din

învățământul românesc.

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 23/ CA din 19 ianuarie

2007, a respins acțiunea, ca prematură.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut, în esență, că actul contestat nu are valoarea unui act administrativ

de autoritate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în

cauză nefiind emis ordinul care, potrivit art. 17 din Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006,

reprezintă actul final al procedurii administrative prealabile, susceptibil de

a fi atacat pe calea acțiunii de contencios administrativ.

Împotriva sus - menționatei

sentințe a declarat recurs reclamantul P.D., criticând-o ca nelegală și

netemeinică întrucât Instanța de Fond a interpretat eronat actele depuse și

probele administrate. Se critică hotărârea judecătorească pentru că Instanța

Curții de Apel a respins acțiunea sa ca fiind prematură, când de fapt această

excepție este neîntemeiată în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 și de art.

17 din Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006 invocate de Instanță.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurentul - reclamant a

solicitat anularea rezoluției din 9 decembrie 2006.

Corect prima Instanță a statuat

că această cerere a fost promovată prematur, întrucât nu s-a finalizat

procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condițiile prevăzute

de Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006.

Acest ordin a fost aprobat

în baza Legii nr. 84/1995, iar în Regulamentul pentru organizarea și

funcționarea C.N.A.T.D.E.C.U. se stabilește că privitor la activitatea de

recunoaștere, echivalare a tuturor diplomelor, certificatelor, propunerile

aparțin Consiliului de atestare care le înaintează pentru a fi promovate prin

Ordin al Ministrului.

Prin urmare, această procedură

la care face referire recurentul - reclamant, se finalizează printr-un Ordin al

Ministrului Educației și Cercetării, ceea ce în speță nu există.

Prin urmare, ne aflăm în

plină procedură administrativ, care nu s-a încheiat, printr-un act final, ci în

litigiu se contestă doar un act premergător, care nu are valoarea actului

administrativ, astfel cum este el definit de Legea nr. 554/2004.

Actul la care se face

referire în acțiunea inițială fiind un act preparator, are valoarea unei

propuneri și nu a unui act administrativ de autoritate care naște, modifică ori

stinge raporturi juridice de sine stătătoare.

Instanța fondului a reținut

corect că până când contestația nu se va soluționa în condițiile art. 17 din

Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006, nu se poate păși la cercetarea fondului pricinii,

întrucât acțiunea este prematură în fața Instanței de judecată, actul dedus

judecății neavând valoarea unui act administrativ de autoritate conform

dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție precizează că sentința

atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul P.D., conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul P.D. împotriva sentinței civile nr. 23/ CA din 19 ianuarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 mai 2007.