ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3443/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3443/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 30 din 30 ianuarie 2006,

pronunțată în Dosarul nr. 991/Com/2005, Tribunalul Dolj a admis în parte

acțiunea, a constatat încetate efectele - drepturile asumate de părți - în temeiul

contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de părți, contracte astfel cum

sunt menționate în sentința nr. 1372/2003 a Tribunalului Gorj, definitivă și

irevocabilă prin Decizia nr. 3163 din 30 septembrie 2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție și a respins cererea de constatare a nelegalității

indisponibilizării conturilor reclamantei.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că excepția necompetenței teritoriale este

neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. și de

obiectul cauzei - acțiunea în constatarea unui drept izvorât dintr-un contract

comercial.

Pe fondul cauzei

instanța a reținut că obiectul cauzei este constatarea încetării drepturilor și

obligațiilor izvorâte din contractele de vânzare - cumpărare, că ceea ce s-a

soluționat prin sentința nr. 1372/2003 a fost raportul juridic izvorât din cele

trei contracte încheiate în anul 2000, respectiv modalitatea de stingere a

acestui raport juridic ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale și că

urmare a acestei hotărâri cele trei contracte și-au încetat efectele și reclamanta

nu mai datorează alte sume.

Referitor la capătul

de cerere subsidiar s-a reținut că nu au fost administrate dovezi în sensul

stabilirii tuturor titlurilor ce au impus măsura respectivă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC R. SRL Remetea Mare și prin Decizia nr. 138

din 14 iunie 2006 Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a desființat hotărârea

și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe - Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut că tribunalul s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a

cerut, neanalizând cererea cu care a fost investit, respectiv constatarea

rezilierii de drept a celor trei contracte.

Cauza a fost

înregistrată sub nr. 5117/Com/2006 la Tribunalul Dolj.

În rejudecare, prin

sentința nr. 4629 din 28 noiembrie 2006 Tribunalul Dolj a respins acțiunea

formulată de reclamanta R.N.P.R.D.S. Craiova în contradictoriu cu pârâtele D.S.

Târgu Jiu și SC R. SRL Remetea Mare și a obligat reclamanta la 700 lei

cheltuieli de judecată către pârâta SC R. SRL Remetea Mare.

În fundamentarea

soluției instanța a reținut că rezilierea nu operează de drept, partea

îndreptățită (cea care și-a executat obligația) putând cere încetarea efectelor

contractului pentru viitor în baza legii, sau în baza clauzelor contractuale

exprese privind rezilierea contractului pentru neexecutare.

S-a apreciat că

acțiunea nu este întemeiată întrucât reclamanta este cea care nu și-a respectat

obligațiile contractuale, iar pe de altă parte niciunul dintre cele trei

contracte nu conțin vreo clauză contractuală referitoare la reziliere.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel atât R.N.P.R.D.S. Craiova cât și pârâta D.S. Târgu

Jiu și prin Decizia nr. 31 din 31 ianuarie 2008 Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, a respins ca nefondate apelurile și a obligat apelantele la 700 lei

cheltuieli de judecată către intimată.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut că instanța de fond a aplicat corect

dispozițiile art. 1021 C. civ.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât R.N.P.R.D.S. Târgu Jiu, cât și R.N.P.R.D.S. Craiova.

R.N.P.R.D.S. Târgu

Jiu a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul

admiterii acțiunii R.N.P.R.D.S. Craiova, susținând în esență că rezilierea

contractelor a intervenit de drept având în vedere sentința civilă nr. 1372 din

12 septembrie 2003.

R.N.P.R.D.S. Craiova a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 C. proc. civ., în temeiul cărora a

solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul

admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii dedusă judecății, cu

cheltuieli de judecată, susținând că decizia pronunțată cuprinde motive

contradictorii în condițiile în care în urma analizării întregului probatoriu

în final a pronunțat soluții greșite, că instanța a interpretat greșit actele

juridice deduse judecății, schimbând înțelesul acestora, context în care

instanța trebuia să constate că acțiunea este întemeiată, contractele fiind

reziliate de drept și că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea

prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Intimata - pârâtă a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca

nefondate.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a

dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursurile declarate.

Motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat întrucât

motivarea hotărârii nu este contradictorie.

Instanța de apel s-a

referit la probele dosarului, respectiv la sentința nr. 1372 din 12 septembrie

2003 pronunțată de Tribunalul Gorj, la cele trei contracte încheiate de părți,

făcând o apreciere proprie asupra acestora în lămurirea faptelor deduse

judecății, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

Hotărârea este clară,

precisă, cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se

sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate

cererile părților, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității

ei.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză atâta vreme

cât obiectul acțiunii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a

încheierii contractelor din 22 noiembrie 2000, din 29 noiembrie 2000 și din 7

decembrie 2000, iar instanța s-a pronunțat în raport de acestea când a respins

acțiunea, neschimbând natura și înțelesul acestora.

Nu sunt fondate nici

criticile recurentelor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 1021

C. civ. și dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Reținând pe de o

parte că reclamanta este cea care nu și-a respectat obligațiile asumate prin

contractele încheiate cu pârâta și pe de altă parte împrejurarea că cele trei

contracte invocate nu conțin vreun pact comisoriu prin care să se desființeze

de drept convențiile, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 1021 C.

civ. care prevăd că desființarea contractelor nu operează de drept.

În cauză s-au

administrat toate probele necesare în vederea aflării adevărului judiciar și pe

baza situației de fapt stabilite s-a apreciat corect legea de instanțe astfel

că au fost respectate prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge

recursurile ca nefondate.

Făcând aplicarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. se vor obliga recurentele la 2.000 lei

cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile

declarate de reclamanta R.N.P.R.D.S. Craiova și pârâta R.N.P.D.S. Târgu Jiu împotriva

Deciziei nr. 31 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

Obligă recurentele la

2.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2008.