ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2864/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 9 iunie 2006, F.A.S., profesor la C.E.A.D.X. București a chemat în judecată M.E.C., solicitând obligarea acestei autorități publice centrale să-i răspundă la petițiile înregistrate din 6 aprilie 2004, din 11 noiembrie 2005, din 7 decembrie 2005, din 27 februarie 2006 și din 20 aprilie 2006, precum și la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de daune morale. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în petițiile adresate pârâtului a semnalat o serie de nereguli în activitatea unor instituții de învățământ și a unor persoane, care afectează negativ procesul instructiv - educativ.

La unele petiții nu i s-a răspuns, iar în cazul altora, răspunsul dat a fost formal, ori i s-a adus la cunoștință faptul direcționării lor către Inspectoratul Școlar al Municipiului București. Prin sentința civilă nr. 730 din 8 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că la petiția din 27 februarie 2006 s-a răspuns reclamantei cu adresa din 30 martie. La petiția din 20 aprilie 2006 s-a răspund cu adresa din 21 mai 2005, în sensul că cererea a fost trimisă la Inspectoratul Școlar al Municipiului București, care ulterior a comunicat reclamantei, răspunsul său cu adresa din 24 mai 2006. S-a mai stabilit că petiția din 11 noiembrie 2005, a fost înaintată aceluiași inspectorat școlar, care a întocmit un raport privind cercetarea evenimentelor prezentate de reclamantă.

Cât privește petiția din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel a motivat că aspectele semnalate reprezintă o reluare a sesizărilor anterioare, astfel că nu poate fi reținut refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F.A.S. Recurenta a susținut că hotărârea este nelegală datorită omisiunii primei Instanțe de a se pronunța asupra capătului de cerere având ca obiect petiția adresată pârâtului la data de 6 aprilie 2006. Că în realitate, din înscrisurile depuse în dosar rezultă că nu i s-a răspuns la petiția respectivă și în consecință, acțiunea în contencios administrativ trebuia admisă cel puțin în această limită. Critica este întemeiată.

Așa cum rezultă din partea introductivă a acțiunii, reclamanta F.A.S. a arătat că la 6 aprilie 2006 s-a adresat pârâtului M.E.C. cu plângerea înregistrată din aceeași dată, pentru nesoluționarea legală a petițiilor sale și soluția imorală de a fi încredințat managementul unei unități școlare, unei persoane condamnată penal. Deși copia plângerii respective a fost anexată în sprijinul acțiunii și în cuprinsul întâmpinării, pârâtul a formulat apărări inclusiv în privința petiției din 6 aprilie 2006, Instanța de Fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere. Procedând în modul arătat, Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, de natură a o prejudicia pe reclamantă.

Față de considerentele expuse și apreciind că sentința pronunțată este lipsită de temei legal, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul și dispune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași Instanțe de Fond, în privința cererii referitoare la petiția reclamantului, din 6 aprilie 2006. Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 și 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.A.S. împotriva sentinței civile nr. 730 din 8 martie 2007 a Curții de Apel București. Casează sentința atacă și trimite cauza spre rejudecare numai în privința cererii referitoare la petiția reclamantei din data de 6 aprilie 2006. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2007.