ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3050/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 23 august 2007, reclamanta F.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să explice dispozițiile art. 36 lit. j) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 4925/2005, astfel că „Raportul șefului de catedră cu privire la acordarea calificativului cadrelor didactice să fie materializat în formă scrisă" și plata sumei de 50.000 lei, cu titlul de daune pentru prejudiciul material și moral. În motivarea cererii, reclamanta precizează că este profesor la Colegiul Economic A.D.X.

București, grad I didactic si are 32 de ani activitate în învatamant. Arată că, până in anul școlar 2001-2002, a avut salariu de merit, a fost șef de catedră Finanțe - Contabilitate, șef arie curriculara Tehnologii, membru in Consiliul de administrație al colegiului, profesor diriginte, îndrumător de practică pedagogică a studenților de la A.S.E. București, a avut calificativul „Foarte bine”, cum rezulta din Aprecierea eliberata de Grupul Școlar Economic A.D.X. prezentată în xerocopie. La începutul anului școlar 2001-2002, intre reclamantă si prof. I.A.(director al Colegiului Economic A.D.X.) si factori de decizie din Inspectoratul Școlar (I.S.M.B.) si Ministerul Educației și Cercetării s-a creat o stare conflictuala care s-a agravat in timp.

A protestat împotriva reținerii pe Statul de plată a cotizației sindicale 1% din salariu, in anul școlar 2001-2002, nefiind membru de sindicat. A protestat continuu împotriva menținerii in funcția de director a prof. I.A., director cu purtare abuziva (pentru că face petiții semnalând nereguli din învățământ), director condamnat penal, cu multiple alte nereguli de management școlar. Prin multiple petiții si audiențe la I.S.M.B., M.E.C. si la alte foruri, a semnalat nereguli din învățământ, abuzuri si fapte de corupție, însă forurile avizate – I.S.M.B. si M.E.C. s-au dovedit ostile petițiilor sale, au căutat să mușamalizeze neregulile semnalate, le-au răstălmăcit, iar asupra sa au fost declanșate măsuri de răfuială.

A fost sancționată cu „avertisment" pentru că a făcut petiții către forurile ierarhice; semnalând nereguli din învățământ; sancțiunea fiind absurdă a fost desființată de către Colegiul de disciplina al I.S.M.B. prin Hotărârea nr. 6/2002. Reclamanta mai susține că i s-a retras prin abuz gradația de merit pe care a obținut-o legal, în concurs. După trei ani de judecată, prin Decizia nr. 1118 din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel București, I.S.M.B. a fost obligat sa-i transmită actul privind organizarea si funcționarea Comisiei de contestații. Întrucât I.S.M.B. a simulat aducerea la îndeplinire a hotărârii judecătorești, pe rolul Tribunalului București se află Dosarul nr. 18.105/300/2006.

Este înlăturată continuu de la activități didactice remunerate distinct si prevăzute si cu punctaj în Fișa de evaluare a profesorului și nu i se corelează Fisa de evaluare a profesorului cu Fisa individuală a postului, cerință conformă cu art. 52 din Legea 128/1997 si i se diminuează nejustificat an de an calificativul activității didactice. Mai arată că, prin cererea nr. 17.110 din 29 iunie 2007, a solicitat pârâtului sa explice art. 36 lit. j) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 4925/2005 astfel ca „raportul șefului de catedră cu privire la acordarea calificativului cadrelor didactice trebuie să fie materializat in formă scrisă". Paratul nu i-a dat răspuns la aceasta solicitare, a ignorat-o ca și petiția nr. 16.690 din 06 aprilie 2006, care face obiectul Dosarului nr. 5057/2/2007 de la Curtea de Apel București, returnat de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În răspunsul său cu nr. 19.579 din 21 decembrie 2006, pârâtul precizează: în art. 36 lit. j) din Regulamentul în cauză nu se prevede explicit prezentarea unui raport scris Consiliului de administrație din partea șefului de catedră pentru evaluarea activității membrilor catedre. În continuare, arată că a formulat mai multe petiții, răspunsurile date de pârât fiind nemulțumitoare. În drept a invocat Legea nr. 554/2004, Codul Civil art. 1075, Codul muncii art. 269, Ordinul M.E.C. nr. 4925/2005. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3089 din 28 noiembrie 2007, a respins acțiunea ca inadmisibilă. Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât prin adresele din 2007; Colegiul Economic A.D.X., Inspectoratul Școlar al municipiului București și M.E.C.

au răspuns reclamantei la petițiile sale, astfel încât, cu respectarea art. 10 din O.G. nr. 27/2002, memoriul său nr. 17110/2007, cu același conținut, a fost clasat, nemulțumirile petentei cu privire la conținutul răspunsului neîndreptățind-o pe aceasta la formularea unei alte petiții cu același conținut. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta F.A.S., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9, art. 312 și art. 313 C. proc. civ. și al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea intimatului să soluționeze obiectul cererii sale și să-i plătească daunele precizate în plângere pentru prejudiciul moral și material.

Recurenta a reiterat susținerile din acțiune și a menționat, în esență, că instanța a denaturat și răstălmăcit obiectul cauzei, a aplicat nelegal art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002, în condițiile în care a repetat o solicitare legală, la care nu i s-a răspuns motivat, conform art. 13 din Legea nr. 233/2002; s-a dovedit părtinitoare față de intimatul pârât. A mai arătat că, dată fiind atitudinea autorității pârâte, care îi creează directorului unității Școlare unde aceasta funcționează, premisele excesului de putere, prejudiciind-o astfel pe recurentă, sub aspectul material și moral, este îndreptățită la acordarea drepturilor pentru daunele produse, conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Astfel, obiectul acțiunii îl constituie obligarea intimatului (în prezent M.E.C.I.) să explice prevederile art. 36 lit. j) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 4925/2005, în sensul că „raportul șefului de catedră cu privire la acordarea calificativului cadrelor didactice să fie materializat în formă scrisă” și să-i plătească daune pentru prejudiciul produs sub aspect material și moral. În fapt, ceea ce solicită reclamanta este o completare, o modificare a conținutului normei invocate, în sensul propus de ea.

Așa după cum însăși recurenta susține, faptul care o nemulțumește este că în regulament nu se prevede raportul scris al șefului de catedră și că intimatul pârât refuză de a dispune ca acest raport să fie scris. Argumentele pe care recurenta reclamantă le-a adus în sprijinul acțiunii sale, privesc exclusiv divergențele pe care le-a avut cu conducerea unității școlare unde funcționează și pe care aceasta le atribuie pretinsului refuz nejustificat al intimatului de a-i răspunde în sensul pe care ea îl propune. Așa după cum însă, în mod corect, a stabilit și prima instanță, această acțiune nu poate fi admisă. Pe bună dreptate, s-a reținut că recurenta a primit răspuns la toate petițiile formulate.

Recurenta nu poate să oblige autoritatea să emită o normă legală într-un anumit sens, acest drept aparținând exclusiv legiuitorului. Norma de drept este o regulă de conduită generală, impersonală, obligatorie și nu reglementează o anumită conduită, în interes personal. În speță, în absența unei norme imperative, care să impună obligativitatea formei scrise pentru raportul șefului de catedră privind calificativul anual al cadrului didactic, instanța de fond nu putea pronunța o hotărâre prin care să oblige intimatul să expliciteze sau să modifice textul art. 36 lit. j) din Regulamentul în discuție în sensul propus de recurenta reclamantă. Prin urmare, soluția primei instanțe este legală și temeinică.

În ceea ce privește susținerea recurentei reclamante privind pretinsele abuzuri săvârșite de conducerea unității școlare unde își desfășoară activitatea, acestea exced cadrului procesual de față. În considerarea celor expuse și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta F.A.S. împotriva sentinței civile nr. 3089 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2009.