ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3050/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de

23 august 2007,

reclamanta F.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C., a solicitat ca,

prin

hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să explice dispozițiile art.

36 lit. j) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 4925/2005, astfel

că „Raportul șefului de catedră cu privire la acordarea calificativului cadrelor

didactice să fie materializat în formă scrisă" și plata sumei de 50.000

lei, cu titlul de daune  pentru  prejudiciul material și moral.

În motivarea

cererii, reclamanta precizează că este profesor la Colegiul Economic A.D.X.

București, grad I didactic si are 32 de ani activitate în învatamant.

Arată că, până

in anul școlar 2001-2002, a avut salariu de merit, a fost șef de catedră Finanțe

- Contabilitate, șef arie curriculara Tehnologii, membru in Consiliul de

administrație al colegiului, profesor diriginte, îndrumător de practică

pedagogică a studenților de la A.S.E. București, a avut calificativul „Foarte bine”,

cum rezulta din Aprecierea eliberata de Grupul Școlar Economic A.D.X.

prezentată în xerocopie.

La începutul

anului școlar 2001-2002, intre reclamantă si prof. I.A.(director al Colegiului

Economic A.D.X.) si factori de decizie din Inspectoratul Școlar (I.S.M.B.) si

Ministerul Educației și Cercetării s-a creat o stare conflictuala care s-a

agravat in timp.

A protestat împotriva

reținerii pe Statul de plată a cotizației sindicale 1% din salariu, in anul

școlar 2001-2002, nefiind membru de sindicat.

A protestat

continuu împotriva menținerii in funcția de director a prof. I.A., director cu

purtare abuziva (pentru că face petiții semnalând nereguli din învățământ),

director condamnat penal, cu multiple alte nereguli de management școlar.

Prin multiple

petiții si audiențe la I.S.M.B., M.E.C. si la alte foruri, a semnalat nereguli

din învățământ, abuzuri si fapte de corupție, însă forurile avizate – I.S.M.B.

si M.E.C. s-au dovedit ostile petițiilor sale, au căutat să mușamalizeze

neregulile semnalate, le-au răstălmăcit, iar asupra sa au fost declanșate măsuri

de răfuială.

A fost

sancționată cu „avertisment" pentru că a făcut petiții către forurile

ierarhice; semnalând nereguli din învățământ; sancțiunea fiind absurdă a fost

desființată de către Colegiul de disciplina al I.S.M.B. prin Hotărârea nr. 6/2002.

Reclamanta mai

susține că i s-a retras prin abuz gradația de merit pe care a obținut-o legal, în

concurs.

După trei ani

de judecată, prin Decizia nr. 1118 din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel

București, I.S.M.B. a fost obligat sa-i transmită actul privind organizarea si

funcționarea Comisiei de contestații.

Întrucât I.S.M.B.

a simulat aducerea la îndeplinire a hotărârii judecătorești, pe rolul Tribunalului

București se află Dosarul nr. 18.105/300/2006.

Este înlăturată

continuu de la activități didactice remunerate distinct si prevăzute si cu

punctaj în Fișa de evaluare a profesorului și nu i se corelează Fisa de

evaluare a profesorului cu Fisa individuală a postului, cerință conformă cu

art. 52 din Legea 128/1997 si i se diminuează nejustificat an de an

calificativul activității didactice.

Mai arată că,

prin cererea nr. 17.110 din 29 iunie 2007, a solicitat pârâtului sa explice art.

36 lit. j) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 4925/2005 astfel ca

„raportul șefului de catedră cu privire la acordarea calificativului cadrelor

didactice trebuie să fie materializat in formă scrisă".

Paratul nu i-a

dat răspuns la aceasta solicitare, a ignorat-o ca și petiția nr. 16.690 din 06

aprilie 2006, care face obiectul Dosarului nr. 5057/2/2007 de la Curtea de Apel

București, returnat de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În răspunsul său

cu nr. 19.579 din 21 decembrie 2006, pârâtul precizează: în art. 36 lit. j) din

Regulamentul în cauză nu se prevede explicit prezentarea unui raport scris

Consiliului de administrație din partea șefului de catedră pentru evaluarea

activității membrilor catedre.

În continuare,

arată că a formulat mai multe petiții, răspunsurile date de pârât fiind

nemulțumitoare.

În drept a invocat

Legea nr. 554/2004, Codul Civil art. 1075, Codul muncii art. 269, Ordinul M.E.C.

nr. 4925/2005.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3089

din 28 noiembrie 2007, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că

soluția se impune, întrucât prin adresele din 2007; Colegiul Economic A.D.X.,

Inspectoratul Școlar al municipiului București și M.E.C. au răspuns reclamantei

la petițiile sale, astfel încât, cu respectarea art. 10 din O.G. nr. 27/2002,

memoriul său nr. 17110/2007, cu același conținut, a fost clasat, nemulțumirile

petentei cu privire la conținutul răspunsului neîndreptățind-o pe aceasta la

formularea unei alte petiții cu același conținut.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta F.A.S., solicitând, în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9, art. 312 și art. 313 C. proc. civ. și al art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii,

cu obligarea intimatului să soluționeze obiectul cererii sale și să-i plătească

daunele precizate în plângere pentru prejudiciul moral și material.

Recurenta a reiterat

susținerile din acțiune și a menționat, în esență, că instanța a denaturat și

răstălmăcit obiectul cauzei, a aplicat nelegal art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002,

în condițiile în care a repetat o solicitare legală, la care nu i s-a răspuns

motivat, conform art. 13 din Legea nr. 233/2002; s-a dovedit părtinitoare față

de intimatul pârât.

A mai arătat că, dată fiind

atitudinea autorității pârâte, care îi creează directorului unității Școlare

unde aceasta funcționează, premisele excesului de putere, prejudiciind-o astfel

pe recurentă, sub aspectul material și moral, este îndreptățită la acordarea

drepturilor pentru daunele produse, conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr.

554/2004.

Analizând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, obiectul acțiunii îl

constituie obligarea intimatului (în prezent M.E.C.I.) să explice prevederile art.

36 lit. j) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 4925/2005, în

sensul că „raportul șefului de catedră cu privire la acordarea calificativului

cadrelor didactice să fie materializat în formă scrisă” și să-i plătească daune

pentru prejudiciul produs sub aspect material și moral.

În fapt, ceea ce solicită

reclamanta este o completare, o modificare a conținutului normei invocate, în

sensul propus de ea.

Așa după cum însăși

recurenta susține, faptul care o nemulțumește este că în regulament nu se

prevede raportul scris al șefului de catedră și că intimatul pârât refuză de a

dispune ca acest raport să fie scris.

Argumentele pe care

recurenta reclamantă le-a adus în sprijinul acțiunii sale, privesc exclusiv

divergențele pe care le-a avut cu conducerea unității școlare unde funcționează

și pe care aceasta le atribuie pretinsului refuz nejustificat al intimatului de

a-i răspunde în sensul pe care ea îl propune.

Așa după cum însă, în mod

corect, a stabilit și prima instanță, această acțiune nu poate fi admisă.

Pe bună dreptate, s-a reținut

că recurenta a primit răspuns la toate petițiile formulate.

Recurenta nu poate să oblige

autoritatea să emită o normă legală într-un anumit sens, acest drept aparținând

exclusiv legiuitorului. Norma de drept este o regulă de conduită generală,

impersonală, obligatorie și nu reglementează o anumită conduită, în interes

personal.

În speță, în absența unei

norme imperative, care să impună obligativitatea formei scrise pentru raportul

șefului de catedră privind calificativul anual al cadrului didactic, instanța

de fond nu putea pronunța o hotărâre prin care să oblige intimatul să

expliciteze sau să modifice textul art. 36 lit. j) din Regulamentul în discuție

în sensul propus de recurenta reclamantă.

Prin urmare, soluția primei

instanțe este legală și temeinică.

În ceea ce privește

susținerea recurentei reclamante privind pretinsele abuzuri săvârșite de

conducerea unității școlare unde își desfășoară activitatea, acestea exced

cadrului procesual de față.

În considerarea celor expuse

și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta F.A.S. împotriva sentinței civile nr. 3089 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2009.