ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1567/2011

Asupra cererii de

lămurire a înțelesului și conținutului deciziei nr. 4865 din 10 noiembrie 2010

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A.L. a chemat în judecată

Guvernul României și Ministerul Educației și Sportului, devenit ulterior

Ministerul Educației, Cercetării,Tineretului și Sportului, solicitând instanței

ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea O.U.G. nr. 37 din

22 aprilie 2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, anularea Ordinului Ministrului Tineretului și Sportului

nr. 514 din 23 aprilie 2009, respectiv nr. 1867/2009 și obligarea pârâților la

plata sumei de 100 RON despăgubiri cauzate prin măsura adoptată, capăt de

acțiune la care, când s-a soluționat pricina pe fond, a renunțat.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 283 din 4 iulie 2005 a fost

numit în funcția publică de director executiv la Direcția pentru Sport a

județului Argeș, iar prin Ordinul nr. 514 din 23 aprilie 2009 a fost eliberat

din această funcție, în temeiul art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie

2009, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici.

Curtea de Apel Pitești,

prin sentința civilă nr. 46/F-CONT din 3 martie 2010, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamant dispunând anularea Ordinului nr. 514 din 23 aprilie 2009

și a Ordinului nr. 1867/2009 și, pe cale de consecință, reintegrarea reclamantului

pe postul deținut anterior eliberării din funcția publică de conducere ș,i obligarea

pârâtului la plata retribuției de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea

efectivă.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâtul Guvernul României și Ministerul Educației, Cercetării,Tineretului

și Sportului pentru motivele încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și cele ale

art. 304

1

C. proc. civ..

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât Guvernul României a invocat lipsa calității sale procesuale pasive,

întrucât nu se află în raporturi de muncă cu reclamantul și nu poate fi chemat să

răspundă pentru obligațiile persoanelor juridice din subordinea sa, acestea fiind

subiecte de drept distincte, cu atribuții proprii.

Recurentul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a arătat că actele normative declarate

neconstituționale erau în vigoare la momentul adoptării actelor administrative contestate,

ele producându-și efectele de plin drept până la momentul prevăzut de art. 31

alin. (3) Legea nr. 47/1992, respectiv termenul de 45 de zile de la data publicării

deciziei Curții Constituționale în M. Of..

A mai arătat că, decizia

Curții Constituționale produce efecte numai pentru viitor și că, pe de altă parte,

O.U.G. nr. 37/2009 fusese abrogată cu o zi înainte de pronunțarea Curții, condiții

în care neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009 apare ca fiind lipsită de interes

și nu mai produce nici un efect.

Recurentul-pârât a susținut

că, odată respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a O.U.G. nr. 105/2009, conform

principiului accesorium sequitur principalem, trebuia respinsă și solicitarea de

anulare a actului administrativ emis în baza sa.

A mai susținut că, în

mod eronat a reținut instanța de fond faptul că reclamantului nu i s-a oferit în

mod real, concret, o altă funcție, iar postul pretins desființat a continuat să

existe, fiind ocupat de alt funcționar public, agreat de autoritatea publică, aceste

afirmații neavând suport probator în cadrul dosarului.

Prin decizia nr. 4865

din 10 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Educației,

Cercetării,Tineretului și Sportului și a admis recursul declarat de Guvernul României,

modificând în parte sentința civilă nr. 46/F-CONT din 3 martie 2010 a Curții de

Apel Pitești, în sensul respingerii acțiunii reclamantului față de pârâtul Guvernul

României ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a decide astfel

Înalta Curte a reținut următoarele:

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive, s-a reținut că între pârâtul Guvernul României,

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și reclamant nu există

un raport juridic de funcție.

Persoana juridică de la

care se poate pretinde o anumită conduită, s-a reținut că, este Ministerul Educației,

Cercetării,Tineretului și Sportului, deoarece actele administrative a căror anulare

s-a solicitat emană exclusiv de la această parte.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că desființarea funcției ocupată de intimatul-reclamant este formală, întrucât

a fost menținută sub titlu de „director coordonator”, situație în care nu este realizată

ipoteza avută în vedere de art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999.

S-a mai reținut că, desființarea

postului deținut de reclamant consecutiv, prin cele două ordonanțe, este lipsită

de efecte juridice din moment ce ambele ordonanțe au fost declarate neconstituționale.

La data de 2 decembrie

2011 A.L. a formulat cerere de lămurire a înțelesului și aplicării deciziei nr.

4865 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal la data de 10 noiembrie 2010.

Reclamantul a susținut

în esență că, potrivit H.G. nr. 776 din 28 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea

direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a Direcției pentru sport

și tineret a Municipiului București, a fost reînființat postul de director executiv

la Direcția pentru Sport și Tineret a județului Argeș (art. 4 alin. (1)) astfel

că reintegrarea sa pe același post este posibilă.

Examinând cererea formulată

de petentul A.L. Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții

potrivnice, părțile pot cere instanței care a formulat hotărârea să lămurească dispozitivul

sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

În cauză, prin decizia

nr. 4865 din 10 noiembrie 2010 Înalta Curte, a respins ca nefondat recursul declarat

de Ministerul Educației, Cercetării,Tineretului și Sportului și a admis recursul

Guvernului României, modificând în parte sentința recurată în sensul respingerii

acțiunii reclamantului față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă.

Față de acest dispozitiv,

cererea petentului este neîntemeiată, întrucât cadrul procesual a fost stabilit

de către instanța de fond, părțile fiind corect stabilite în conformitate cu cererea

de chemare în judecată și cu actele normative incidente în cauză, în vigoare la

acea dată.

Cât privește hotărârea

pronunțată de Înalta Curte, a cărei dispozitiv se cere a fi lămurit, urmează să

se constate că, această instanță, nu a soluționat pricina în fond ci s-a pronunțat

doar asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Rezultă, așadar, că raportat

la data pronunțării hotărârii dispozitivul acesteia este complet astfel că cererea

fiind neîntemeiată va fi respinsă ca atacare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată

de A.L. prin care solicită lămurirea înțelesului și aplicării deciziei nr. 4865

din 10 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 martie 2011.