ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2403/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2403/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din 20 iunie 2012

a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată

în Dosarul nr. 388/39/2011, printre altele s-a dispus:

- ridicarea

controlului judiciar, instituit de instanță cu privire la inculpata S.V.I. prin

încheierea nr. 19 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar

nr. 311/39/2011, modificată prin decizia penală nr. 1567 din 18 aprilie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

- revocarea măsurii

obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L. și C.S.

prin încheierea din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, modificată prin decizia

penală nr. 1789 din 03 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se hotărî

astfel s-au reținut următoarele:

Cu privire la

inculpata S.V.I.;

Prin încheierea

nr. 19 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. 311/39/2011,

modificată prin decizia penală nr. 1567 din 18 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată

de inculpata S.V.I.

Potrivit prevederilor

art. 160

3

C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanță în

cazul liberării provizorii sub control judiciar dispusă față de un inculpat poate

fi oricând ridicat sau modificat de către aceasta, în total sau în parte, pentru

motive temeinice.

S-a reținut că,

de la data punerii inculpatei în libertate provizorie sub control judiciar și până

în prezent, s-a scurs o durată suficientă de timp și față de activitatea desfășurată

(3 acte materiale), s-a apreciat că în acest timp rezonanța concretă a faptelor

în mediul în care aceasta trăiește s-a atenuat până la dispariția ei, că nu s-a

făcut nicio probă sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică

apreciindu-se că, la prezentul moment, măsura nu mai este oportună și necesară bunei

desfășurări a procesului penal, devenind aplicabile dispozițiile art. 160

3

C. proc. pen.

Cu privire la

inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L. și C.S. s-a reținut că:

Față de gradul

lor redus de implicare în ansamblul illicit (2-5 acte materiale ale infracțiunii

de dare de mită și fără a se reține în sarcina lor vreo activitate specifică grupului

infracțional organizat), de intervalul mare de timp scurs de la data punerii lor

în libertate până în prezent și în care au respectat toate obligațiile impuse, demonstrând

că scopul acestor măsuri a fost atins, având în vedere că buna desfășurare a procesului

penal nu mai este cu nimic împiedicată prin revocarea măsurii, constată că restricțiile

anterior impuse nu mai sunt, la acest moment, oportune; totodată s-a avut în vedere

că orice măsură preventivă are caracter excepțional și nu poate fi dispusă decât

pentru perioada în care eficiența soluționării unei cauze ar putea fi altfel redusă,

dată fiind și prezumția de nevinovăție de care inculpații se bucură până la rămânerea

definitivă a unei hotărâri de condamnare pronunțată împotriva lor.

Împotriva acestei

încheieri, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Serviciul

Teritorial Suceava a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea în parte a încheierii recurate și în rejudecare, respingerea cererii

de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpata S.V.I. și a cererilor

de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații

Ș.S.C., S.N.C., U.L. și C.S.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând încheierea atacată în raport cu criticile formulate,

precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 38

alin. (3) C. proc. pen., că constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Serviciul Teritorial Suceava este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

nr. 1567 din 18 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 311/39/2011, Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpata S.V.I. împotriva

încheierii nr. 19 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 311/39/2011, a casat încheierea

atacată și rejudecând:

A admis cererea

formulată și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei S.V.I.

În baza art. 160

alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, s-a

stabilit ca inculpata să se supună următoarelor obligații:

a) să nu depășească

limita teritorială a țării fără încuviințarea instanței;

b) să se prezinte

la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte

ori este chemată;

c) să se prezinte

la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului

de supraveghere întocmit de organul de poliție;

d) să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu dețină,

să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Conform art. 160

2

alin. (3

2

) C. proc. pen. i-a fost atrasă atenția inculpatei că în caz

de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin, se va lua față de ea măsura

arestării preventive.

S-a dispus punerea

de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă

nr. EE din 4 februarie 2011 emis în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie

2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 1073/2/2011

(333/2011), dacă nu este arestată în altă cauză.

Cheltuielile judiciare

au rămas în sarcina statului, urmând ca onorariul parțial pentru apărătorul desemnat

din oficiu, în sumă de 25 RON să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art.

160

3

C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanță poate fi

oricând modificat sau ridicat de aceasta, în tot sau în parte, pentru motive temeinice.

Din textul de

lege mai sus evocat rezultă că ridicarea controlului judiciar este o vocație pe

care o are inculpatul și nu o obligație a instanței de a o dispune și că aceasta

poate fi acordată pentru motive temeinice.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că dispoziția instanței de apel -

de a admite cererea de ridicare a controlui judiciar față de inculpata S.V.I. -

este netemenică.

Pentru modificarea

sau ridicarea controlului judiciar instanța trebuie să constate existența unor motive

mai puternice decât cele avute în vedere la luarea acestei măsuri, temeiuri care

să justifice convingerea că modificarea sau ridicarea controlului judiciar este

oportună.

Avându-se în vedere

complexitatea prezentei cauze, în care sunt implicate multe persoane, precum și

dificultatea administrării probelor, Înalta Curte constată că este necesară menținerea

unui contact permanent și supravegheat între inculpați și instanță, precum și un

răspuns prompt al acestora la orice chemare a instanței ținând cont de amploarea

activității infracționale.

Așa fiind, prin

prisma celor învederate, Înalta Curte constată că, la acest moment procesual, dacă

s-ar proceda la ridicarea controlului judiciar astfel cum se solicită de către inculpată,

s-ar putea compromite buna desfășurare a procesului penal.

penală nr. 1789 din 3 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a revocat măsura arestării preventive față de inculpații Ș.S.C., S.N.C.,

U.L. și C.S., dispunându-se punerea în libertate a acestor inculpați, dacă nu sunt

arestați în altă cauză.

În baza art. 145

1

raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a decis luarea măsurii obligării de a nu părăsi

țara fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.

În baza art. 145

1

raportat la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen. s-a dispus ca pe durata

măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații să respecte următoarele obligații:

a)  să se prezinte

la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte

la organul de poliție de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit

de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați.

c)  să nu își

schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d)  să nu dețină,

să nu folosească, să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 145

alin. (1

2

) lit. c) și f) C. proc. pen. s-a dispus ca pe durata măsurii

obligării de a nu părăsi țara inculpații să respecte următoarele obligații:

-  să nu se apropie

de persoanele împreună cu care au comis faptele, martori, experți și să nu comunice

cu acestea direct sau indirect;

- să nu exercite

profesia în exercitarea căreia au săvârșit faptele. A fost atrasă atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

Analizând actele

și lucrările de la dosar Înalta Curte constată că dispoziția instanței de fond de

a revoca măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpați

nu este temeinică.

În conformitate

cu art. 139 alin. (2) Teza a ll-a C. proc. pen., atunci când nu mai exista vreun

temei legal care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată

din oficiu sau la cerere.

În cazul măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi țara, revocarea acesteia se examinează și

în raport cu art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevede, in parag. 2 și

3, că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar

exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea

care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică,

pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea

faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor

și libertăților altora.

Instanța dispune

revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dacă, în urma acestei

examinări, constată ca măsura preventivă nu mai poate fi considerată necesară într-o

societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

Legat de oportunitatea

măsurii preventive, Curtea are în vedere complexitatea prezentei cauze, în care

sunt implicate multe persoane, precum și dificultatea administrării probelor. Situația

de fapt reclamă menținerea unui contact permanent și supravegheat între inculpați

și instanță, precum și un răspuns prompt al acestora la orice chemare a ei ținând

cont de amploarea activității infracționale.

Buna desfășurare

a procesului penal reprezintă un scop al măsurilor preventive, ce trebuie raportat

la natura și specificul infracțiunilor presupus comise, complexitatea și impactul

acestora.

În raport cu specificul

infracțiunilor presupus comise, cu stadiul actual al procesului, pentru a asigura

factorii necesari desfășurării optime a acestuia, apreciază Curtea că măsura este,

și la acest moment, justificată și constituie o ingerință a statului proporțională

cu scopul urmărit în desfășurarea procesului penal, chiar dacă de la momentul luării

ei a trecut o perioadă de circa 1 an și 2 luni de zile.

Așa fiind,

Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A. Serviciul Teritorial Suceava împotriva încheierii din

20 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 388/39/2011, privind pe inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L.,

C.S. și S.V.I., va casa în parte încheierea recurată și în rejudecare, va respinge

cererea de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpata S.V.I. și cererile

de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații

Ș.S.C., S.N.C., U.L. și C.S., menținând celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu în sumă de câte 100 RON, pentru intimații inculpați, se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Serviciul

Teritorial Suceava împotriva încheierii din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 388/39/2011,

privind pe inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L., C.S. și S.V.I.

Casează în parte

încheierea recurată, și rejudecând:

Respinge cererea

de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpata S.V.I.;

Respinge cererile

de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații

Ș.S.C., S.N.C., U.L., C.S.

Menține celelalte dispoziții ale

încheierii atacate.

Onorariile apărătorilor desemnați

din oficiu în sumă de câte 100 RON, pentru intimații inculpați, se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iulie 2012.