ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2403/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin încheierea din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 388/39/2011, printre altele s-a dispus: - ridicarea controlului judiciar, instituit de instanță cu privire la inculpata S.V.I. prin încheierea nr. 19 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 311/39/2011, modificată prin decizia penală nr. 1567 din 18 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. - revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L. și C.S. prin încheierea din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, modificată prin decizia penală nr. 1789 din 03 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se hotărî astfel s-au reținut următoarele: Cu privire la inculpata S.V.I.; Prin încheierea nr. 19 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. 311/39/2011, modificată prin decizia penală nr. 1567 din 18 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata S.V.I. Potrivit prevederilor art. 160 3 C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanță în cazul liberării provizorii sub control judiciar dispusă față de un inculpat poate fi oricând ridicat sau modificat de către aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.

S-a reținut că, de la data punerii inculpatei în libertate provizorie sub control judiciar și până în prezent, s-a scurs o durată suficientă de timp și față de activitatea desfășurată (3 acte materiale), s-a apreciat că în acest timp rezonanța concretă a faptelor în mediul în care aceasta trăiește s-a atenuat până la dispariția ei, că nu s-a făcut nicio probă sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică apreciindu-se că, la prezentul moment, măsura nu mai este oportună și necesară bunei desfășurări a procesului penal, devenind aplicabile dispozițiile art. 160 3 C. proc. pen. Cu privire la inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L. și C.S.

s-a reținut că: Față de gradul lor redus de implicare în ansamblul illicit (2-5 acte materiale ale infracțiunii de dare de mită și fără a se reține în sarcina lor vreo activitate specifică grupului infracțional organizat), de intervalul mare de timp scurs de la data punerii lor în libertate până în prezent și în care au respectat toate obligațiile impuse, demonstrând că scopul acestor măsuri a fost atins, având în vedere că buna desfășurare a procesului penal nu mai este cu nimic împiedicată prin revocarea măsurii, constată că restricțiile anterior impuse nu mai sunt, la acest moment, oportune; totodată s-a avut în vedere că orice măsură preventivă are caracter excepțional și nu poate fi dispusă decât pentru perioada în care eficiența soluționării unei cauze ar putea fi altfel redusă, dată fiind și prezumția de nevinovăție de care inculpații se bucură până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pronunțată împotriva lor.

Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Serviciul Teritorial Suceava a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a încheierii recurate și în rejudecare, respingerea cererii de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpata S.V.I. și a cererilor de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L. și C.S. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 38 alin. (3) C. proc. pen., că constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

Serviciul Teritorial Suceava este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 1. Prin decizia nr. 1567 din 18 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 311/39/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpata S.V.I. împotriva încheierii nr. 19 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 311/39/2011, a casat încheierea atacată și rejudecând: A admis cererea formulată și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei S.V.I. În baza art. 160 alin. (3) C. proc.

pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, s-a stabilit ca inculpata să se supună următoarelor obligații: a) să nu depășească limita teritorială a țării fără încuviințarea instanței; b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemată; c) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. Conform art. 160 2 alin. (3 2 ) C. proc. pen. i-a fost atrasă atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin, se va lua față de ea măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. EE din 4 februarie 2011 emis în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 1073/2/2011 (333/2011), dacă nu este arestată în altă cauză. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, urmând ca onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON să fie plătit din fondul Ministerului Justiției. Potrivit art. 160 3 C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în tot sau în parte, pentru motive temeinice. Din textul de lege mai sus evocat rezultă că ridicarea controlului judiciar este o vocație pe care o are inculpatul și nu o obligație a instanței de a o dispune și că aceasta poate fi acordată pentru motive temeinice.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că dispoziția instanței de apel - de a admite cererea de ridicare a controlui judiciar față de inculpata S.V.I. - este netemenică. Pentru modificarea sau ridicarea controlului judiciar instanța trebuie să constate existența unor motive mai puternice decât cele avute în vedere la luarea acestei măsuri, temeiuri care să justifice convingerea că modificarea sau ridicarea controlului judiciar este oportună. Avându-se în vedere complexitatea prezentei cauze, în care sunt implicate multe persoane, precum și dificultatea administrării probelor, Înalta Curte constată că este necesară menținerea unui contact permanent și supravegheat între inculpați și instanță, precum și un răspuns prompt al acestora la orice chemare a instanței ținând cont de amploarea activității infracționale.

Așa fiind, prin prisma celor învederate, Înalta Curte constată că, la acest moment procesual, dacă s-ar proceda la ridicarea controlului judiciar astfel cum se solicită de către inculpată, s-ar putea compromite buna desfășurare a procesului penal. 2. Prin decizia penală nr. 1789 din 3 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a revocat măsura arestării preventive față de inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L. și C.S., dispunându-se punerea în libertate a acestor inculpați, dacă nu sunt arestați în altă cauză. În baza art. 145 1 raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a decis luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura. În baza art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (1 1 ) C. proc.

pen. s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la organul de poliție de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați. c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească, să nu poarte nici o categorie de arme. În baza art. 145 alin. (1 2 ) lit. c) și f) C. proc. pen. s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații să respecte următoarele obligații: - să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele, martori, experți și să nu comunice cu acestea direct sau indirect; - să nu exercite profesia în exercitarea căreia au săvârșit faptele.

A fost atrasă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. Analizând actele și lucrările de la dosar Înalta Curte constată că dispoziția instanței de fond de a revoca măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpați nu este temeinică. În conformitate cu art. 139 alin. (2) Teza a ll-a C. proc. pen., atunci când nu mai exista vreun temei legal care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. În cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, revocarea acesteia se examinează și în raport cu art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevede, in parag.

2 și 3, că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora. Instanța dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dacă, în urma acestei examinări, constată ca măsura preventivă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

Legat de oportunitatea măsurii preventive, Curtea are în vedere complexitatea prezentei cauze, în care sunt implicate multe persoane, precum și dificultatea administrării probelor. Situația de fapt reclamă menținerea unui contact permanent și supravegheat între inculpați și instanță, precum și un răspuns prompt al acestora la orice chemare a ei ținând cont de amploarea activității infracționale. Buna desfășurare a procesului penal reprezintă un scop al măsurilor preventive, ce trebuie raportat la natura și specificul infracțiunilor presupus comise, complexitatea și impactul acestora.

În raport cu specificul infracțiunilor presupus comise, cu stadiul actual al procesului, pentru a asigura factorii necesari desfășurării optime a acestuia, apreciază Curtea că măsura este, și la acest moment, justificată și constituie o ingerință a statului proporțională cu scopul urmărit în desfășurarea procesului penal, chiar dacă de la momentul luării ei a trecut o perioadă de circa 1 an și 2 luni de zile. Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Serviciul Teritorial Suceava împotriva încheierii din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 388/39/2011, privind pe inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L., C.S.

și S.V.I., va casa în parte încheierea recurată și în rejudecare, va respinge cererea de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpata S.V.I. și cererile de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L. și C.S., menținând celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 100 RON, pentru intimații inculpați, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Serviciul Teritorial Suceava împotriva încheierii din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 388/39/2011, privind pe inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L., C.S. și S.V.I. Casează în parte încheierea recurată, și rejudecând: Respinge cererea de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpata S.V.I.; Respinge cererile de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L., C.S. Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 100 RON, pentru intimații inculpați, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2012.