ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1964/2011

Asupra

recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea nr. 25 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar nr. 3290/2/2011, în temeiul art.

160

8a

alin. (6) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată,

cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.M.E.

S-au reținut, în esență, următoarele:

În sarcina

inculpatului C.M.E. se reține comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1)

din Legea 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2)

C. pen. cu un număr total de 131 acte materiale după cum urmează: 14 acte

materiale în tura din data de 16/17 decembrie 2010; 36 acte materiale în tura

din data de

19 decembrie 2010; 37 acte

materiale în tura din data de 20/21 decembrie 2010; 44

acte materiale în

tura din data de 23 decembrie 201, constând în aceea că

în calitate de lucrător de poliție în cadrul PTF Șiret, în mod repetat

și

în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a pretins, primit

sau

acceptat, direct sau indirect,

importante sume de bani și bunuri de la

persoanele care au tranzitat

frontiera în scopul de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu privind

controlul la frontieră. Totodată, împreună cu alți colegi de pe tura de

serviciu au constituit un grup structurat și au acționat în mod coordonat în

scopul comiterii unor

infracțiuni grave

pentru a obține beneficii financiare și materiale.

Relaționând

dispozițiile textelor de lege referitoare la instituția liberării provizorii

sub control judiciar, instanța a constatat că este îndeplinită condiția

prevăzută de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., context în care se

reține că inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea unor

infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu

depășește 18 ani.

Analizând

cererea și prin prisma prevederilor al. 2 al art. 160

2

C. proc. pen.

instanța a constatat că o cerere de

natura

celei de față trebuie respinsă atunci când există date care să

creeze

convingerea că se impune ca inculpatul să fie împiedicat să săvârșească alte

infracțiuni, ori că, odată lăsat în libertate, acesta

va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin modalitățile aici

arătate

sau prin alte asemenea fapte.

În speță, prin

faptele reținute în sarcina sa, inculpatul a minimalizat rolul pe care îl au

organele de poliție în asigurarea frontierei, desconsiderând organele în drept

chemate să aplice legea, situația reclamând, prin urmare, intervenția

constrângerii

legale. Cât privește

condițiile negative care ar constitui impedimente

în calea instituirii

măsurii alternative în discuție, Curtea reține modalitatea în care a acționat

inculpatul și numărul mare de acte materiale reținute în sarcina sa, săvârșite

prin premeditarea și coordonarea activității infracționale. Banii se luau din

pașapoarte verificate pe sub masă sau prin gesturi rapide, de camuflare a

bancnotelor. Colectarea regulată a sumelor de

bani, menită să evite

controale inopinate se făcea, de regulă, prin

strângeri de mână, simulând un salut sau după stingerea becului din încăpere.

Banii luați mită erau ascunși până la sfârșitul turei, iar pentru a beneficia de

clemența șefilor ierarhici aceștia erau interesați și implicați în luarea de

mită, sume importante din "încasări" revenindu-le și lor.

Din procesul

verbal de percheziție domiciliară prezentat instanței de apărătorul

inculpatului rezultă că au fost ridicate în vederea confiscării sume ce

depășesc 60.000 de lei, de asemenea importante sume în valută.

Este real că

în cadrul acestei proceduri trebuie avute în vedere nu doar natura și

gravitatea faptelor sau cuantumul prejudiciului, ci în primul rând persoana

petentului, legăturile familiale și cu comunitatea din care provine,

eficacitatea estimată a controlului judiciar și, în ansamblu, încrederea pe

care circumstanțele petentului o conferă cu privire la aceea că măsura

controlului judiciar poate fi eficientă.

Însă, la

aprecierea oportunității liberării provizorii și la evaluarea măsurii în care

buna desfășurare a procesului penal poate fi realizată prin această măsură,

trebuie avute în vedere inclusiv acele circumstanțe care au justificat

arestarea preventivă a inculpatului.

Astfel, la

alegerea și luarea acestei măsuri preventive de către instanță s-a reținut că

materialul probator administrat în cauză relevă existența unor indicii

temeinice de neîndeplinire, de către inculpat, alături de celelalte persoane

cercetate în cauză, a atribuțiilor de serviciu, aducând atingere unor

activități de interes public. Gradul de pericol social al faptelor de corupție

săvârșite de inculpat rezultă și din faptul că și-a traficat atribuțiile de

serviciu, făcând din exercitarea lor o sursă constantă de venituri ilicite.

Faptele de corupție ale inculpaților cercetați în aceeași cauză sunt cu atât

mai grave cu cât se știe că, atunci când mai multe persoane își alătură

eforturile când se asociază în vederea desfășurării unor activități ilicite,

șansele lor de reușită cresc, asocierea sporind forța lor de acțiune și

posibilitatea de a înlătura lesne dificultățile pe care le-ar întâmpina.

În speță, și

inculpatul a avut o contribuție concretă la activitatea infracțională în

ansamblul ei, așa cum rezultă din ordonanța de punere în mișcare a acțiunii

penale, prin rolul important în funcționarea întregii structuri, dată fiind și

posibilitatea obținerii în mod facil și într-un timp foarte scurt de importante

venituri ilicite.

Profilul moral

conturat de înscrisurile aflate la dosar și relevate de apărătorul său îl pun

într-adevăr într-o lumină favorabilă dintr-o anumită perspectivă,

caracterizându-l ca o persoană integrată social în ceea ce privește relațiile

cotidiene, de conviețuire

în comunitate,

evidențiind că și-a îndeplinit atribuțiile din fișa postului

în condiții

bune, că s-a remarcat în activitatea profesională, fiind unul dintre cei mai

buni polițiști de frontieră, a fost decorat în acest sens, că are un

comportament civilizat, însă trăsăturile reliefate vin în contradicție

flagrantă cu preocuparea sa reprobabilă sancționată

din punct de vedere penal în raport de care se efectuează cercetări,

prin

care se lezează alte valori ocrotite de art. 1 C. pen., inculpatul fiind

arestat pentru infracțiuni de corupție care au cunoscut o amploare deosebită în

ultima vreme.

Faptul că

inculpatul este cercetat pentru un număr mare de acte materiale săvârșite

într-o perioadă scurtă de timp este în măsură să-i agraveze situația personală

ducând la concluzia că activitatea infracțională se putea desfășura, cu

consecințe dintre cele mai grave, și într-un interval scurt de timp.

Premisele influențării procesului penal prin

punerea acestuia în libertate, se conturează și din necesitatea ca organele

judiciare să

dea o ripostă fermă autorilor unui asemenea gen de

infracțiuni, iar mesajul transmis mediului infracțional să fie unul neechivoc,

de natură să limiteze organizarea unor activități infracționale apte să conducă

la dezechilibre majore ale ordinii de drept și la reacții necontrolate.

Punerea în

libertate sub control judiciar a inculpatului la acest moment, având în vedere

și scopul grupului infracțional reținut - săvârșirea infracțiunilor de corupție

- amploarea fenomenului înregistrat la Vama Siret, conduce la concluzia că

punerea în

libertate ar tulbura în mod real

ordinea publică. Raportat la specificul

cauzei penale ce face obiectul

cererii inculpatului și al cererii de

liberare

provizorie sub control judiciar, instanța reține că inculpatul s-

a

prevalat de dreptul prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

(chiar dacă aceasta nu are caracterul zădărnicirii

adevărului), el nu a

contribuit la desfășurarea urmăririi penale, iar

menținerea sa la dispoziția organelor de cercetare penală asigură celeritatea

desfășurării urmăririi penale și a judecății.

Pentru aceste considerente, în baza art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen.

instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul C.M.E.

Împotriva

încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Potrivit art. 160

1

C. proc. pen., în

tot cursul

procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv

poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe

cauțiune.

Din

interpretarea textului mai sus-menționat, rezultă că, cererea de liberare

provizorie presupune existența unei condiții premiză, respectiv aceea de a fi

formulată de un inculpat aflat în stare de arest preventiv.

La momentul

formulării cererii, inculpatul era arestat preventiv, însă, ulterior, așa cum

rezultă din actele dosarului, a fost pus în libertate, ca urmare a înlocuirii

măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prin

încheierea din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar nr. 388/39/2011, rămasă definitivă

prin decizia nr. 1789 din 3 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pronunțată în dosar nr. 3659/1/2011.

Drept urmare,

recursul exercitat împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de

liberare provizorie nu este fondat.

Pentru aceste

considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat C.M.E.

împotriva încheierii nr. 25 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.M.E. împotriva încheierii

nr.25 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în dosar nr. 3290/2/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 mai 2011.