ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 10 martie
2011, pronunțată în dosarul nr. 1630/2/2011 (709/2011), Curtea de Apel
București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare
provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.L.D.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța a reținut următoarele:
Împotriva
inculpatului T.L.D. s-a început urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție pentru
săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen.
La data de 4
februarie 2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.L.D. de către
Curtea de apel București, secția I-a penală, cu motivarea că împreună cu
inculpații A.A., L.F.C., P.L.S., C.R., C.M., B.D., N.D.N., J.G., G.A.I., P.S.G.,
în calitate de lucrători de poliție în cadrul Punctului de Trecere a Frontierei
Siret, Jud. Suceava, în baza unei înțelegeri prealabile, în mod repetat și în
realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au pretins, primit ori acceptat,
direct ori indirect, importante sume de bani și bunuri de la persoanele care au
tranzitat frontiera în perioada septembrie 2010- ianuarie 2011, în scopul de a
nu îndeplini atribuțiile de serviciu prin controlul de frontieră și a le
permite introducerea în România a unor bunuri peste limita legală admisă.
De precizat că în
total numărul persoanelor cercetate penal în prezenta cauză este de 60, ceea ce
face ca întreaga activitate de urmărire penală să fie deosebit de complexă.
Examinând cererea de
liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, Curtea a
apreciat că, la momentul respectiv, este inoportună liberarea provizorie sub
control judiciar a inculpatului T.L.D.
Instanța,
a apreciat, de asemenea, că față de extrema complexitate a cauzei, punerea în
libertate a inculpatului T.L.D., acuzat de fapte de corupție săvârșite în
calitate de lucrător de poliție în cadrul Punctului de Trecere a Frontierei
Siret, nu poate decât să conducă la împiedicarea bunei desfășurări a urmăririi
penale.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T.L.D., solicitând
admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursul formulat
de inculpat, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. 160
1
C. proc. pen., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat
poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe
cauțiune.
Potrivit art. 160
2
din
același cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul
infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru
care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date
din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să
săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnici aflarea
adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau
disjungerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea
actelor dosarului se constată că inculpatul T.L.D. este cercetat, în stare de
arest, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Arestarea preventivă
a inculpatului s-a dispus, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin
încheierea din 4 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală,
fiind, ulterior prelungită, potrivit art. 155 din același cod.
Referitor la cererea
de liberare provizorie sub control judiciar, Înalta Curte constată că în cauză
au fost audiați martorii pe care se bazează acuzarea (în majoritate agenți sub
acoperire, așa cum rezultă din referatul cu propunerea de luare a măsurii
arestării preventive), ceea ce înseamnă că nu pot fi influențați de inculpat.
Pe de altă parte,
deși organul de urmărire penală a învederat faptul că în cauză s-a dispus
extinderea cercetărilor penale, nu s-au mai realizat acte de urmărire penală
care să-l vizeze pe inculpat.
Din modul în care s-a
derulat cercetarea penală până în prezent, nu au rezultat elemente care să ducă
la presupunerea că inculpatul ar putea influența bunul mers al desfășurării actului
de justiție în cazul în care ar fi judecat în stare de libertate sau că scopul
măsurii preventive nu s-ar putea realiza prin impunerea altor obligații care să
permită desfășurarea procesului în condiții corespunzătoare.
Având în vedere că
inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ două luni, că
acesta a avut o conduită corespunzătoare înainte de a fi cercetat pentru
săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar după trecerea acestui
interval de timp, reacția opiniei publice nu mai este de aceeași amploare,
chiar dacă gravitatea faptelor a motivat, pentru o anumită perioadă de timp,
menținerea inculpatului în arest preventiv, la acest moment, nu mai este
justificată.
Persistența
presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este
cercetat nu justifică menținerea acesteia în detenție prin raportare doar la gravitatea
faptelor, până la judecarea pe fond a cauzei, fără posibilitatea de a fi pus în
libertate, în condițiile în care datele care țin de persoana inculpatului, de modul
de desfășurare a procesului penal, de perioada de timp scursă de la momentul arestării
justifică aceasta.
În acord cu jurisprudența
CEDO, se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile
pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune, riscul ca
acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca, în cazul eliberării,
acest să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni
ori să tulbure ordinea publică.
O mare pondere
în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie
să aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului.
În acest sens, CEDO
s-a pronunțat statuând că, la menținerea unei persoane în detenție, instanțele
de judecată nu trebuie să se raporteze nu numai la gravitatea faptelor, ci și
la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză,
la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu
familia.
Având în vedere că,
în acest moment, nu mai există motive pertinente și suficiente pentru a
justifica menținerea inculpatului în arest preventiv, neexistând riscuri ca
acesta să pericliteze buna desfășurare a procesului penal, să se sustragă de la
proces sau să comită alte infracțiuni se va considera că cererea formulată este
întemeiată, urmând a fi admis recursul declarat de inculpat; se va casa
încheierea și, rejudecând, se va admite cererea de liberare provizorie sub
control judiciar formulată de inculpatul T.L.D., iar în baza art. 160
2
alin. (3) C. proc. pen., se vor institui în sarcina inculpatului obligații,
conform dispozitivului.
Se va dispune punerea
în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului T.L.D. de sub
puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 4 februarie 2011, în
dosarul nr. 1071/2011, de Curtea de Apel București, secția I penală, dacă nu
este reținut sau arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul T.L.D. împotriva încheierii din 10 martie 2011 a Curții
de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1630/2/2011
(709/2011).
Casează încheierea
atacată și, rejudecând, în baza art. 160
8a
alin. (2) C. proc. pen.,
admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de
inculpatul T.L.D.
În baza art. 160
8a
alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 160
2
alin. (3) C. proc.
pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina
inculpatului următoarele obligații:
a) să nu depășească
limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță;
b) să se prezinte la
organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este
chemat;
c) să se prezinte la organul de
poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de
supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința
fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească
și să nu poarte nicio categorie de arme;
f) să nu se apropie și să nu ia
legătura cu inculpații, precum și cu martorii, experții din cauză și să nu
comunice cu aceștia, direct sau indirect.
În baza art. 160
8a
alin. (3) raportat la art. 160
2
alin. (3)
1
C. proc. pen.,
pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina
inculpatului următoarea obligație:
f) să nu desfășoare activitatea
în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
În baza art. 160
4
alin.
(2) raportat la art. 160
2
alin. (3)
2
C. proc. pen.,
atrage atenția inculpatului
T.L.D. că în caz de încălcare cu rea-credință a
obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 160
2
alin. (4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentei decizii administrației
locului de deținere, inculpatului T.L.D. și tuturor instituțiilor prevăzute la
art. 145 alin. (2)
1
C. proc. pen.
Dispune punerea în libertate
provizorie sub control judiciar a inculpatului T.L.D. de sub puterea mandatului
de arestare emis în baza încheierii din 4 februarie 2011, în dosarul nr. 1071/2011,
de Curtea de Apel București, secția I penală, dacă nu este reținut sau arestat
în altă cauză.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică,
azi 5 aprilie 2011.