ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2011

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 10 martie

2011, pronunțată în dosarul nr. 1630/2/2011 (709/2011), Curtea de Apel

București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.L.D.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut următoarele:

Împotriva

inculpatului T.L.D. s-a început urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

La data de 4

februarie 2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.L.D. de către

Curtea de apel București, secția I-a penală, cu motivarea că împreună cu

inculpații A.A., L.F.C., P.L.S., C.R., C.M., B.D., N.D.N., J.G., G.A.I., P.S.G.,

în calitate de lucrători de poliție în cadrul Punctului de Trecere a Frontierei

Siret, Jud. Suceava, în baza unei înțelegeri prealabile, în mod repetat și în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au pretins, primit ori acceptat,

direct ori indirect, importante sume de bani și bunuri de la persoanele care au

tranzitat frontiera în perioada septembrie 2010- ianuarie 2011, în scopul de a

nu îndeplini atribuțiile de serviciu prin controlul de frontieră și a le

permite introducerea în România a unor bunuri peste limita legală admisă.

De precizat că în

total numărul persoanelor cercetate penal în prezenta cauză este de 60, ceea ce

face ca întreaga activitate de urmărire penală să fie deosebit de complexă.

Examinând cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, Curtea a

apreciat că, la momentul respectiv, este inoportună liberarea provizorie sub

control judiciar a inculpatului T.L.D.

Instanța,

a apreciat, de asemenea, că față de extrema complexitate a cauzei, punerea în

libertate a inculpatului T.L.D., acuzat de fapte de corupție săvârșite în

calitate de lucrător de poliție în cadrul Punctului de Trecere a Frontierei

Siret, nu poate decât să conducă la împiedicarea bunei desfășurări a urmăririi

penale.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T.L.D., solicitând

admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul formulat

de inculpat, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

În conformitate cu disp. art. 160

1

C. proc. pen., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat

poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe

cauțiune.

Potrivit art. 160

2

din

același cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul

infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru

care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date

din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să

săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnici aflarea

adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau

disjungerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din examinarea

actelor dosarului se constată că inculpatul T.L.D. este cercetat, în stare de

arest, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Arestarea preventivă

a inculpatului s-a dispus, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin

încheierea din 4 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală,

fiind, ulterior prelungită, potrivit art. 155 din același cod.

Referitor la cererea

de liberare provizorie sub control judiciar, Înalta Curte constată că în cauză

au fost audiați martorii pe care se bazează acuzarea (în majoritate agenți sub

acoperire, așa cum rezultă din referatul cu propunerea de luare a măsurii

arestării preventive), ceea ce înseamnă că nu pot fi influențați de inculpat.

Pe de altă parte,

deși organul de urmărire penală a învederat faptul că în cauză s-a dispus

extinderea cercetărilor penale, nu s-au mai realizat acte de urmărire penală

care să-l vizeze pe inculpat.

Din modul în care s-a

derulat cercetarea penală până în prezent, nu au rezultat elemente care să ducă

la presupunerea că inculpatul ar putea influența bunul mers al desfășurării actului

de justiție în cazul în care ar fi judecat în stare de libertate sau că scopul

măsurii preventive nu s-ar putea realiza prin impunerea altor obligații care să

permită desfășurarea procesului în condiții corespunzătoare.

Având în vedere că

inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ două luni, că

acesta a avut o conduită corespunzătoare înainte de a fi cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar după trecerea acestui

interval de timp, reacția opiniei publice nu mai este de aceeași amploare,

chiar dacă gravitatea faptelor a motivat, pentru o anumită perioadă de timp,

menținerea inculpatului în arest preventiv, la acest moment, nu mai este

justificată.

Persistența

presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este

cercetat nu justifică menținerea acesteia în detenție prin raportare doar la gravitatea

faptelor, până la judecarea pe fond a cauzei, fără posibilitatea de a fi pus în

libertate, în condițiile în care datele care țin de persoana inculpatului, de modul

de desfășurare a procesului penal, de perioada de timp scursă de la momentul arestării

justifică aceasta.

În acord cu jurisprudența

CEDO, se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile

pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune, riscul ca

acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca, în cazul eliberării,

acest să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni

ori să tulbure ordinea publică.

O mare pondere

în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie

să aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului.

În acest sens, CEDO

s-a pronunțat statuând că, la menținerea unei persoane în detenție, instanțele

de judecată nu trebuie să se raporteze nu numai la gravitatea faptelor, ci și

la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză,

la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu

familia.

Având în vedere că,

în acest moment, nu mai există motive pertinente și suficiente pentru a

justifica menținerea inculpatului în arest preventiv, neexistând riscuri ca

acesta să pericliteze buna desfășurare a procesului penal, să se sustragă de la

proces sau să comită alte infracțiuni se va considera că cererea formulată este

întemeiată, urmând a fi admis recursul declarat de inculpat; se va casa

încheierea și, rejudecând, se va admite cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul T.L.D., iar în baza art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen., se vor institui în sarcina inculpatului obligații,

conform dispozitivului.

Se va dispune punerea

în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului T.L.D. de sub

puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 4 februarie 2011, în

dosarul nr. 1071/2011, de Curtea de Apel București, secția I penală, dacă nu

este reținut sau arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul T.L.D. împotriva încheierii din 10 martie 2011 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1630/2/2011

(709/2011).

Casează încheierea

atacată și, rejudecând, în baza art. 160

8a

alin. (2) C. proc. pen.,

admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul T.L.D.

În baza art. 160

8a

alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 160

2

alin. (3) C. proc.

pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina

inculpatului următoarele obligații:

a) să nu depășească

limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță;

b) să se prezinte la

organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este

chemat;

c) să se prezinte la organul de

poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința

fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

e) să nu dețină, să nu folosească

și să nu poarte nicio categorie de arme;

f) să nu se apropie și să nu ia

legătura cu inculpații, precum și cu martorii, experții din cauză și să nu

comunice cu aceștia, direct sau indirect.

În baza art. 160

8a

alin. (3) raportat la art. 160

2

alin. (3)

1

C. proc. pen.,

pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina

inculpatului următoarea obligație:

f) să nu desfășoare activitatea

în exercitarea căreia a săvârșit fapta.

În baza art. 160

4

alin.

(2) raportat la art. 160

2

alin. (3)

2

C. proc. pen.,

atrage atenția inculpatului

T.L.D. că în caz de încălcare cu rea-credință a

obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 160

2

alin. (4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentei decizii administrației

locului de deținere, inculpatului T.L.D. și tuturor instituțiilor prevăzute la

art. 145 alin. (2)

1

C. proc. pen.

Dispune punerea în libertate

provizorie sub control judiciar a inculpatului T.L.D. de sub puterea mandatului

de arestare emis în baza încheierii din 4 februarie 2011, în dosarul nr. 1071/2011,

de Curtea de Apel București, secția I penală, dacă nu este reținut sau arestat

în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 5 aprilie 2011.