ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 1630/2/2011 (709/2011), Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.L.D. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Împotriva inculpatului T.L.D. s-a început urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La data de 4 februarie 2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.L.D. de către Curtea de apel București, secția I-a penală, cu motivarea că împreună cu inculpații A.A., L.F.C., P.L.S., C.R., C.M., B.D., N.D.N., J.G., G.A.I., P.S.G., în calitate de lucrători de poliție în cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Siret, Jud. Suceava, în baza unei înțelegeri prealabile, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au pretins, primit ori acceptat, direct ori indirect, importante sume de bani și bunuri de la persoanele care au tranzitat frontiera în perioada septembrie 2010- ianuarie 2011, în scopul de a nu îndeplini atribuțiile de serviciu prin controlul de frontieră și a le permite introducerea în România a unor bunuri peste limita legală admisă.

De precizat că în total numărul persoanelor cercetate penal în prezenta cauză este de 60, ceea ce face ca întreaga activitate de urmărire penală să fie deosebit de complexă. Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, Curtea a apreciat că, la momentul respectiv, este inoportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului T.L.D. Instanța, a apreciat, de asemenea, că față de extrema complexitate a cauzei, punerea în libertate a inculpatului T.L.D., acuzat de fapte de corupție săvârșite în calitate de lucrător de poliție în cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Siret, nu poate decât să conducă la împiedicarea bunei desfășurări a urmăririi penale.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T.L.D., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând recursul formulat de inculpat, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente: În conformitate cu disp. art. 160 1 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Potrivit art. 160 2 din același cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau disjungerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul T.L.D. este cercetat, în stare de arest, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea din 4 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, fiind, ulterior prelungită, potrivit art. 155 din același cod. Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Înalta Curte constată că în cauză au fost audiați martorii pe care se bazează acuzarea (în majoritate agenți sub acoperire, așa cum rezultă din referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive), ceea ce înseamnă că nu pot fi influențați de inculpat. Pe de altă parte, deși organul de urmărire penală a învederat faptul că în cauză s-a dispus extinderea cercetărilor penale, nu s-au mai realizat acte de urmărire penală care să-l vizeze pe inculpat.

Din modul în care s-a derulat cercetarea penală până în prezent, nu au rezultat elemente care să ducă la presupunerea că inculpatul ar putea influența bunul mers al desfășurării actului de justiție în cazul în care ar fi judecat în stare de libertate sau că scopul măsurii preventive nu s-ar putea realiza prin impunerea altor obligații care să permită desfășurarea procesului în condiții corespunzătoare. Având în vedere că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ două luni, că acesta a avut o conduită corespunzătoare înainte de a fi cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar după trecerea acestui interval de timp, reacția opiniei publice nu mai este de aceeași amploare, chiar dacă gravitatea faptelor a motivat, pentru o anumită perioadă de timp, menținerea inculpatului în arest preventiv, la acest moment, nu mai este justificată.

Persistența presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat nu justifică menținerea acesteia în detenție prin raportare doar la gravitatea faptelor, până la judecarea pe fond a cauzei, fără posibilitatea de a fi pus în libertate, în condițiile în care datele care țin de persoana inculpatului, de modul de desfășurare a procesului penal, de perioada de timp scursă de la momentul arestării justifică aceasta. În acord cu jurisprudența CEDO, se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune, riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca, în cazul eliberării, acest să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică.

O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, CEDO s-a pronunțat statuând că, la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze nu numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.

Având în vedere că, în acest moment, nu mai există motive pertinente și suficiente pentru a justifica menținerea inculpatului în arest preventiv, neexistând riscuri ca acesta să pericliteze buna desfășurare a procesului penal, să se sustragă de la proces sau să comită alte infracțiuni se va considera că cererea formulată este întemeiată, urmând a fi admis recursul declarat de inculpat; se va casa încheierea și, rejudecând, se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.L.D., iar în baza art. 160 2 alin. (3) C. proc. pen., se vor institui în sarcina inculpatului obligații, conform dispozitivului. Se va dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului T.L.D.

de sub puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 4 februarie 2011, în dosarul nr. 1071/2011, de Curtea de Apel București, secția I penală, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.L.D. împotriva încheierii din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1630/2/2011 (709/2011). Casează încheierea atacată și, rejudecând, în baza art. 160 8a alin. (2) C. proc. pen., admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.L.D. În baza art. 160 8a alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 160 2 alin. (3) C. proc.

pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina inculpatului următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță; b) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; f) să nu se apropie și să nu ia legătura cu inculpații, precum și cu martorii, experții din cauză și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.

În baza art. 160 8a alin. (3) raportat la art. 160 2 alin. (3) 1 C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina inculpatului următoarea obligație: f) să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta. În baza art. 160 4 alin. (2) raportat la art. 160 2 alin. (3) 2 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului T.L.D. că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive. În baza art. 160 2 alin. (4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentei decizii administrației locului de deținere, inculpatului T.L.D. și tuturor instituțiilor prevăzute la art. 145 alin. (2) 1 C. proc.

pen. Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului T.L.D. de sub puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 4 februarie 2011, în dosarul nr. 1071/2011, de Curtea de Apel București, secția I penală, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 aprilie 2011.