ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2212/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 12 aprilie

2011, pronunțată în dosarul nr. 3318/2/2011 Curtea de Apel București, secția I penală,

a respins ca nefondată, cererea de liberare provizoriei sub control judiciar

formulată de inculpatul S.N.C., cu motivarea că pericolul rezidă în principal din

natura faptelor, frecvența și caracterul lor repetitiv, calitatea de polițist

de frontieră, din colaborarea dintre șefi și subalternii lor în săvârșirea

infracțiunilor de corupție, respectiv calitatea de vameși.

A constatat că

inculpatul S.N.C. era învestit cu exercițiul autorității publice, ceea ce face ca

activitatea infracțională să fie de o mare gravitate și de un ridicat pericol social,

prin faptul că s-a înlocuit apărarea ordinii publice cu o activitate de

colectare a unor taxe stabilite de ei înșiși în schimbul încălcării obligațiilor

ce le reveneau prin lege.

A mai constatat că

pericolul mai rezultă și din faptul că inculpatul S.N.C. și-a traficat atribuțiile

de serviciu, făcând din exercitarea lor o sursă constantă de venituri ilicite,

iar lăsarea lui în libertate și, implicit în funcția pe care o deține ar aduce

o gravă atingere desfășurării activității P.T.F. Siret.

Împotriva acestei

încheierii inculpatul a formulat recurs în termen legal, cererea sa fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 mai

2011

.

Examinând

încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor

administrate cât și din oficiu, conform art. 385

9

C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Prin

încheierile din data 04 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București,

în dosarele nr. 1070/2/2011, 1071/2/2011 și 1072/2/2011 s-a dispus arestarea

preventivă a inculpaților C.E.; R.I.; A.C.D.; S.N.C.; ș.a., pe o perioadă de 29

de zile, începând cu data de 04 februarie 2011 până la data de 04 martie 2011.

La

momentul arestării preventive s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând indicii de comitere a

faptelor și pericolul pentru ordinea publică decurgând din lăsarea în libertate

a inculpaților și s-a dispus arestarea lor preventivă.

În

dosarul penal cu numărul de mai sus, prin rezoluțiile din datele de 31 ianuarie

2011 și 01 februarie 2011, s-a început urmărirea penală și față de inculpatul S.N.C.

lucrător vamal (șef de tură) în cadrul Biroului Vamal Siret, jud. Suceava

pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art.

7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. reținându-se în sarcina sa că în mod repetat și în

baza aceleiași rezoluții infracționale, au dat inculpatului A.A., șef al

Punctului de Trecere a Frontierei - Siret, diverse sume de bani pentru a nu

efectua controale asupra modului în care își îndeplinesc atribuțiile de

serviciu lucrătorii vamali din cadrul PTF SIRET;

Prin

încheierea din 29 aprilie 2011 Curtea de Apel Suceava, s

ecția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 388/39/2011, în temeiul art. 139

alin. (1) și alin. (3)

5

raportat la art. 136 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului S.N.C. cu

măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145

1

C.

proc. pen. și a dispus punerea în libertate a acestuia, la data rămânerii

definitive a încheierii, de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis

de Curtea de Apel București.

În

temeiul art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin.

(1)

1

C. proc. pen., a dispus ca inculpatul S.N.C., să respecte, pe

durata obligării de a nu părăsi țara, următoarele obligații:

a)

să se prezinte la instanță, la termenele de judecată stabilite și ori de câte

ori sunt chemați;

b)

să se prezinte la poliția localității de domiciliu, unitate de poliție

desemnată de către instanță cu supravegherea, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție menționat sau ori de câte ori sunt

chemați;

c)

să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

d)

să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

În

temeiul art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin.

(2)

2

și alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului S.N.C.

că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor menționate expres, se va

lua față de acesta măsura arestării preventive în condițiile prevăzute de lege.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial

Suceava și pin decizia nr. 1789 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în dosarul nr.c3659/1/2011 s-a casat încheierea

atacată, numai cu privire la omisiunea instituirii obligațiilor prevăzute de

art. 145 alin. (1)

2

lit. c) și f) C. proc. pen., și printre alții,

și față de intimatul inculpat S.N.C., s-a stabilit ca în baza art. 145 alin.

(1)

2

lit. c) și f) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a

nu părăsi țara intimatul inculpat S.N.C.

-

să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele, martori,

experți și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

-

să nu exercite profesia în exercitarea căreia au săvârșit faptele.

Astfel,

în raport de cele arătate Înalta Curte constată că la momentul examinării în

cauză, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu mai are utilitate

funcțională, în sensul că titularul cererii nu se mai află sub puterea unui

mandat de arestare care să justifice astfel obținerea punerii în libertate,

măsura preventivă luată împotriva inculpatului S.N.C., fiind înlocuită cu o

altă măsură preventivă respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Ca

urmare recursul declarat în cauză urmează a fi admis conform dispozițiilor art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., cu consecința casării încheierii

atacate, iar în rejudecare va fi respinsă cererea de liberare provizorie sub

control judiciar, ca rămasă fără obiect.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul S.N.C.

împotriva încheierii din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 3318/2/2011.

Casează încheierea atacată și, în rejudecare:

Respinge cererea de liberare provizorie sub

control judiciar, ca rămasă fără obiect.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2011.