ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2213/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 12 aprilie

2011, pronunțată în dosarul nr. 3289/2/2011 Curtea de Apel București, secția I penală,

a respins ca nefondată, cererea de liberare provizoriei sub control judiciar formulată

de inculpatul N.C.T., cu motivarea că pericolul rezidă în principal din natura faptelor,

frecvența și caracterul lor repetitiv, calitatea de polițist de frontieră, din colaborarea

dintre șefi și subalternii lor în săvârșirea infracțiunilor de corupție,

respectiv calitatea de vameși.

A constatat că

inculpatul N.C.T. a fost învestit cu exercițiul autorității publice, ceea ce

face ca activitatea infracțională să fie de o mare gravitate și de un ridicat pericol

social, prin potențialul de discreditare și prin neîncrederea cetățenilor în

această instituție a statului.

A mai constatat că

pericolul mai rezultă și din faptul că inculpatul N.C.T. și-a traficat atribuțiile

de serviciu, făcând din exercitarea lor o sursă constantă de venituri ilicite,

iar lăsarea lui în libertate și, implicit în funcția pe care o deține, ar aduce

o gravă atingere desfășurării activității P.T.F. Siret.

Împotriva acestei

încheierii inculpatul a formulat recurs în termen legal, cererea sa fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 mai

2011

.

Examinând

încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor

administrate cât și din oficiu, conform art. 385

9

C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul este fondat pentru

următoarele considerente

:

Prin încheierile din data 04

februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarele nr.

1070/2/2011, 1071/2/2011 și 1072/2/2011 s-a dispus arestarea preventivă a

inculpaților C.E.; N.C.T; H.T., ș.a. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu

data de 04 februarie 2011 până la data de 04 martie 2011.

La momentul arestării preventive

s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., existând indicii de comitere a faptelor și pericolul pentru ordinea

publică decurgând din lăsarea în libertate a inculpaților și a dispus arestarea

lor preventivă.

În sarcina inculpatului N.C.T.

s-a reținut comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. cu un total de 74 acte materiale.

Prin încheiere din 29 aprilie

2011 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 388/39/2011, în temeiul art. 139 alin. (1) și alin. (3)

5

raportat la art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a înlocuit măsura

arestării preventive a inculpatului N.C.T. cu măsura obligării de a nu părăsi

țara, prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen. și a dispus punerea în

libertate a acestuia, la data rămânerii definitive a încheierii, de sub puterea

mandatului de arestare preventivă emis de Curtea de Apel București.

În temeiul art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1)

1

C. proc.

pen., a dispus ca inculpatul N.C.T., să respecte, pe durata obligării de a nu

părăsi țara, următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanță, la

termenele de judecată stabilite și ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte la poliția

localității de domiciliu, unitate de poliție desemnată de către instanță cu

supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de

poliție menționat sau ori de câte ori sunt chemați;

c) să nu-și schimbe locuința fără

încuviințarea instanței;

d) să nu dețină, să nu folosească

și să nu poarte nici o categorie de arme;

În temeiul art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (2)

2

și alin. (3)

C. proc. pen., a atras atenția inculpatului N.C.T. că în caz de încălcare cu

rea-credință a obligațiilor menționate expres se va lua față de acesta măsura

arestării preventive în condițiile prevăzute de lege.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Suceava și pin decizia nr.

1789 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

dosarul nr. 3659/1/2011 s-a casat încheierea atacată numai cu privire la

omisiunea instituirii obligațiilor prevăzute de art. 145 alin. (1)

2

lit. c) și f) C. proc. pen., printre alții, și față de inculpatul N.C.T.,

stabilindu-se ca în baza art. 145 alin. (1)

2

lit. c) și f) C. proc.

pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul N.C.T.

- să nu se apropie de persoanele

împreună cu care au comis faptele, martori, experți și să nu comunice cu

acestea direct sau indirect;

- să nu exercite profesia în

exercitarea căreia au săvârșit faptele.

Astfel, în raport de cele arătate

Înalta Curte constată că la momentul examinării în cauză, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar nu mai are utilitate funcțională, în sensul că

titularul cererii nu se mai află sub puterea unui mandat de arestare care să

justifice astfel obținerea punerii în libertate, măsura preventivă luată

împotriva inculpatului N.C.T., fiind înlocuită cu o altă măsură preventivă,

respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Ca urmare recursul declarat în

cauză urmează a fi admis conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., cu consecința casării încheierii atacate, iar în rejudecare,

va fi respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca rămasă

fără obiect.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul N.C.T.

împotriva încheierii din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 3289/2/2011.

Casează încheierea atacată și, în rejudecare:

Respinge cererea de liberare provizorie sub

control judiciar, ca rămasă fără obiect.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2011.