ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1968/2011

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea nr. 25 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar nr. 3290/2/2011, în temeiul art.

160

8a

alin. (6) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată,

cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.M.E.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

În sarcina

inculpatului C.M.E. se reține comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1)

din Legea 78/2000 rap la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2)

C. pen. cu un număr total de 131 acte materiale după cum urmează: 14 acte

materiale în tura din data de 16/17 decembrie 2010; 36 acte materiale în tura

din data de 19 decembrie 2010; 37 acte materiale în tura din data de 20/21

decembrie 2010; 44 acte materiale în tura din data de 23 decembrie 201,

constând în aceea că în calitate de lucrător de poliție în cadrul PTF Șiret, în

mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a pretins,

primit sau acceptat, direct sau indirect, importante sume de bani și bunuri de

la persoanele care au tranzitat frontiera în scopul de a nu-și îndeplini

atribuțiile de serviciu privind controlul la frontieră. Totodată, împreună cu

alți colegi de pe tura de serviciu au constituit un grup structurat și au

acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave pentru a

obține beneficii financiare și materiale.

Relaționând

dispozițiile textelor de lege referitoare la instituția liberării provizorii

sub control judiciar, instanța a constatat că este îndeplinită condiția

prevăzută de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., context în care se

reține că inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea unor

infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu

depășește 18 ani.

Analizând

cererea și prin prisma prevederilor alin. (2) al art. 160

2

C. proc.

pen. instanța a constatat că o cerere de natura celei de față trebuie respinsă

atunci când există date care să creeze convingerea că se impune ca inculpatul

să fie împiedicat să săvârșească alte infracțiuni, ori că, odată lăsat în

libertate, acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin

modalitățile aici arătate sau prin alte asemenea fapte.

În speță, prin

faptele reținute în sarcina sa, inculpatul a minimalizat rolul pe care îl au

organele de poliție în asigurarea frontierei, desconsiderând organele în drept

chemate să aplice legea, situația reclamând, prin urmare, intervenția

constrângerii legale. Cât privește condițiile negative care ar constitui

impedimente în calea instituirii măsurii alternative în discuție, Curtea reține

modalitatea în care a acționat inculpatul și numărul mare de acte materiale

reținute în sarcina sa, săvârșite prin premeditarea și coordonarea activității

infracționale. Banii se luau din pașapoarte verificate pe sub masă sau prin

gesturi rapide, de camuflare a bancnotelor. Colectarea regulată a sumelor de

bani, menită să evite controale inopinate se făcea, de regulă, prin strângeri

de mână, simulând un salut sau după stingerea becului din încăpere. Banii luați

mită erau ascunși până la sfârșitul turei, iar pentru a beneficia de clemența

șefilor ierarhici aceștia erau interesați și implicați în

luarea de mită, sume importante din

"încasări" revenindu-le și lor.

Din procesul

verbal de percheziție domiciliară prezentat instanței de apărătorul

inculpatului rezultă că au fost ridicate în vederea confiscării sume ce

depășesc 60.000 de lei, de asemenea importante sume în valută.

Este real că

în cadrul acestei proceduri trebuie avute în vedere nu doar natura și

gravitatea faptelor sau cuantumul prejudiciului, ci în primul rând persoana

petentului, legăturile familiale și cu comunitatea din care provine,

eficacitatea estimată a controlului judiciar și, în ansamblu, încrederea pe

care circumstanțele petentului o conferă cu privire la aceea că măsura

controlului judiciar poate fi eficientă.

Însă, la

aprecierea oportunității liberării provizorii și la evaluarea măsurii în care

buna desfășurare a procesului penal poate fi realizată prin această măsură,

trebuie avute în vedere inclusiv acele circumstanțe care au justificat

arestarea preventivă a inculpatului.

Astfel, la

alegerea și luarea acestei măsuri preventive de către instanță s-a reținut că

materialul probator administrat în cauză relevă existența unor indicii

temeinice de neîndeplinire, de către inculpat, alături de celelalte persoane

cercetate în cauză, a atribuțiilor de serviciu, aducând atingere unor

activități de interes public. Gradul de pericol social al faptelor de corupție

săvârșite de inculpat rezultă și din faptul că și-a traficat atribuțiile de

serviciu, făcând din exercitarea lor o sursă constantă de venituri ilicite.

Faptele de corupție ale inculpaților cercetați în aceeași cauză sunt cu atât

mai grave cu cât se știe că, atunci când mai multe persoane își alătură

eforturile când se asociază în vederea desfășurării unor activități ilicite,

șansele lor de reușită cresc, asocierea sporind forța lor de acțiune și

posibilitatea de a înlătura lesne dificultățile pe care le-ar întâmpina.

În speță, și

inculpatul a avut o contribuție concretă la activitatea infracțională în

ansamblul ei, așa cum rezultă din ordonanța de punere în mișcare a acțiunii

penale, prin rolul important în funcționarea întregii structuri, dată fiind și

posibilitatea obținerii în mod facil și într-un timp foarte scurt de importante

venituri ilicite.

Profilul moral

conturat de înscrisurile aflate la dosar și relevate de apărătorul său îl pun

într-adevăr într-o lumină favorabilă dintr-o anumită perspectivă,

caracterizându-l ca o persoană integrată social în ceea ce privește relațiile

cotidiene, de conviețuire

în comunitate,

evidențiind că și-a îndeplinit atribuțiile din fișa postului

în condiții

bune, că s-a remarcat în activitatea profesională, fiind unul dintre cei mai

buni polițiști de frontieră, a fost decorat în acest sens, că are un

comportament civilizat, însă trăsăturile reliefate vin în contradicție

flagrantă cu preocuparea sa reprobabilă sancționată din punct de vedere penal

în raport de care se efectuează cercetări, prin care se lezează alte valori

ocrotite de art. 1 C. pen., inculpatul fiind arestat pentru infracțiuni de

corupție care au cunoscut o amploare deosebită în ultima vreme.

Faptul că

inculpatul este cercetat pentru un număr mare de acte materiale săvârșite

într-o perioadă scurtă de timp este în măsură să-i agraveze situația personală

ducând la concluzia că activitatea infracțională se putea desfășura, cu

consecințe dintre cele mai grave, și într-un interval scurt de timp.

Premisele

influențării procesului penal prin punerea acestuia în libertate, se conturează

și din necesitatea ca organele judiciare să dea o ripostă fermă autorilor unui

asemenea gen de infracțiuni, iar mesajul transmis mediului infracțional să fie

unul neechivoc, de natură să limiteze organizarea unor activități infracționale

apte să conducă la dezechilibre majore ale ordinii de drept și la reacții

necontrolate.

Punerea în

libertate sub control judiciar a inculpatului la acest moment, având în vedere

și scopul grupului infracțional reținut - săvârșirea infracțiunilor de corupție

- amploarea fenomenului înregistrat la Vama Șiret, conduce la concluzia că

punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Raportat la

specificul cauzei penale ce face obiectul cererii inculpatului și al cererii de

liberare provizorie sub control judiciar, instanța reține că inculpatul s-a

prevalat de dreptul prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. (chiar dacă

aceasta nu are caracterul zădărnicirii adevărului), el nu a contribuit la

desfășurarea urmăririi penale, iar menținerea sa la dispoziția organelor de

cercetare penală asigură celeritatea desfășurării urmăririi penale și a

judecății.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen. instanța a

respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar

formulată de către inculpatul C.M.E.

Împotriva

încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul.

Recursul

inculpatului nu este fondat.

Potrivit

art.160

1

C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, învinuitul

sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie

sub control judiciar sau pe cauțiune.

Din

interpretarea textului mai sus-menționat, rezultă că, cererea de liberare

provizorie presupune existența unei condiții premiză, respectiv aceea de a fi

formulată de un inculpat aflat în stare de arest preventiv.

La momentul

formulării cererii, inculpatul era arestat preventiv, însă, ulterior, așa cum

rezultă din actele dosarului, a fost pus în libertate, ca urmare a respingerii,

ca nefondat, a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Timișoara împotriva încheierii din 6 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia

penală nr. 1854 din 7 mai 2011, pronunțată în dosar nr. 3907/1/2011.

Drept urmare,

recursul exercitat împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de

liberare provizorie nu este fondat.

Pentru aceste

considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat I.M.

împotriva încheierii nr. 157/PI din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.M. împotriva încheierii

nr. 157/PI din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală

pronunțată în dosar nr. 2540/2/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.