ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1549/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Prima instanță 1.Acțiunea reclamantului Reclamantul C.I. a chemat în judecată Ministerul Educației, Cercetării și Inovării solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia să-i soluționeze plângerea prealabilă formulată în luna octombrie 2009, în sensul de a constata că a câștigat concursul de conferențiar, post publicat în M.Of.

nr. 121/31.03.2009, obligarea pârâtului să introducă dosarul său de concurs la Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și să infirme hotărârile Consiliului Profesoral al Facultății de Automatică din 29 iulie 2009 și a Senatului Universității din Craiova din data de 5 septembrie 2009, să constate nulitatea acestor hotărâri și să soluționeze contestația privind rezultatul concursului la care a participat conform Legii nr. 128/1997, urmând să oblige pârâtul să-i plătească daune materiale și daune morale în valoare de 100.000 RON. În motivarea cererii reclamantul a arătat că autoritatea pârâtă a scos la concurs în luna martie 2009 peste 50 de posturi, între care și postul de conferențiar la Universitatea Craiova, catedra ingineria calculatoarelor și comunicațiilor, publicat în M.Of.

nr. 121/31.03.2009. A mai arătat că în cazul concursului de conferențiar la care a participat nu a fost respectată metodologia de concurs, iar Consiliul profesoral, alcătuit din persoane care au săvârșit fapte de corupție și abuzuri, a votat contrar comisiei de concurs care l-a declarat câștigător. 2.Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2912 din 16 iunie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că față de atribuțiile ministerului și în raport de principiul autonomiei universitare, refuzul de soluționare a cererii reclamantului este un refuz justificat, care nu lezează drepturile sau interesele legitime ale acestuia, ci îi deschide calea contestării directe a actelor administrative considerate nelegale.

II.Instanța de recurs 1.Criticile reclamantului Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamantul C.I., care a criticat-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie susținând că prima instanță a interpretat greșit Legea nr. 128/1997, precum și art. 61 și 62 Legea nr. 84/1995 și nu s-a pronunțat asupra solicitării sale de a i se soluționa contestația de către Ministerul Educației, cu respectarea dreptului său reglementat de Legea nr. 128/1997. S-a învederat că invocarea autonomiei universitare ca motiv de încălcare a unui drept este o eroare a primei instanțe, atâta timp cât art. 61 alin. (6) și art. 62 Legea nr. 128/1997 obligă ministerul să rezolve o contestație, în continuare citând textele de lege considerate relevante.

2.Apărarea intimatului Intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus la dosar întâmpinare în temeiul art. 308, alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3.Considerentele instanței de recurs Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin acțiunea de contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București la nr. 10437/2/2009 recurentul-reclamant C.I. a solicitat să se cenzureze refuzul pretins nejustificat al pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și să se constate că a câștigat concursul de conferențiar, la Universitatea Craiova, post publicat în M. Of.

nr. 121/2009, deoarece a fost declarat câștigător de către comisia de concurs, să fie trimis dosarul său la Consiliul Național de atestare a titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, conform Legii nr. 128/1997 - art. 61, alin. (6), pârâtul să infirme hotărârile Consiliului profesoral al facultății de Automatică din 29 iulie 2009 și a Senatului Universității din 5 octombrie 2010, să constate nulitatea acestora, întrucât reprezintă o discriminare directă și o sancțiune pentru că a avertizat public asupra faptelor de corupție ale unor persoane cu funcții de conducere, precum și să soluționeze contestația sa privind rezultatul concursului la care a participat, conform art. 62 Legea nr. 128/1997.

Prin sentința nr. 2912 din 16 iulie 2010 Curtea de Apel București, a respins acțiunea reclamantului, constatând pe de o parte că deși pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a respins solicitările reclamantului, nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de a soluționa o cerere legitimă a acestuia, iar pe de altă parte, solicitările petentului vizează pretinsa nelegalitate a unor acte emise de Consiliul profesoral și Senatul Universității Craiova, pârâtul din prezentul proces - Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului neavând competența de a le cenzura, datorită atribuțiilor legale ce îi revin și principiului autonomiei universitare. În recursul formulat reclamantul C.I.

a reluat argumentele prezentate primei instanțe, care deja au fost analizate în hotărârea atacată, arătând că instanța de fond nu a soluționat toate capetele de cerere, nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate invocate de el, nu a judecat pe bază de probe și nu și-a motivat refuzul de a respinge probele solicitate de recurentul-reclamant, a dat o interpretare greșită actului juridic dedus judecății.

Susținerile recurentului sunt nedovedite, fiind contrazise de înscrisurile depuse la dosar, din încheierile de ședință de la termenele de judecată din 24 martie 2010 și de la termenul din 5 mai 2010 rezultând că singura excepție invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării a fost pusă în discuția părților respectându-se principiul contradictorialității și dreptului la apărare, la fel procedându-se și cu cererea de îndreptare eroare materială invocată de recurent la termenul din 16 octombrie 2010. De altfel, recurentul-reclamant nu invocă în mod concret care sunt neregulile procedurale pretins săvârșite de prima instanță, nu indică exact capetele de cerere nesoluționate, probele solicitate despre care susține că i-ar fi fost în mod nejustificat respinse.

Simplele afirmații care vizează pretinse greșeli de judecată, care nu au corespondent că înscrisurile dosarului nu pot reprezenta motive de nelegalitate, care să conducă la casarea sau la modificarea sentinței atacate, în sensul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.. Pe de altă parte, așa cum corect a constatat și prima instanță, nu poate fi vorba în această cauză de un refuz nejustificat din partea autorității intimate de a soluționa o cerere legitimă a recurentului, din moment ce aceasta a răspuns solicitărilor recurentului cu adresa din 27 octombrie 2009, precizându-i că selectarea și promovarea personalului didactic și stabilirea criteriilor de apreciere a activității didactice și științifice, acordarea titlurilor didactice, științifice și onorifice sunt în competența instituțiilor de învățământ superior, conform art. 89 și următoarele din Legea învățământului și principiului autonomiei universitare.

Hotărârea Consiliului profesoral al Facultății de automatică din 29 iulie 2009 și a Senatului universității Craiova din 5 octombrie 2009 nu puteau fi anulate de intimat, deoarece acesta nu este emitentul acestor acte administrative, iar pe de altă parte Ministerul Educației nu are competența de a le cenzura, potrivit atribuțiilor legale ce îi revin.

Autoritatea administrativă intimată putea exercita controlul ierarhic numai în legătură cu publicarea postului didactic scos la concurs - art. 58 alin. (4) - din Legea nr. 128/1997, înscrierea la concurs - art. 58 alin. (5)-(7), verificarea condițiilor de participare la concurs - art. 55 - art. 61 alin. (1), numirea comisiei de concurs - art. 61 alin. (2), desfășurarea concursului - art. 58 alin. (8)-(10), finalizarea concursului la nivelul comisiei de concurs - art. 61 alin. (3), finalizarea concursului la nivelul Consiliului Facultății - art. 61 alin. (4) și finalizarea concursului la nivelul Senatului universitar - art. 61 alin. (5) din același act normativ, în prezent abrogat prin Legea nr. 1/2011.

În speță recurentul-reclamant nu a contestat etapele prevăzute de lege în organizarea concursului de conferențiar de către Universitatea din Craiova - Facultatea de Automatică, în legătură cu care intimatul avea competență să se pronunțe. În urma desfășurării concursului publicat în M. Of. nr. 121/31.03.2009 s-a încheiat raportul comisiei de concurs prin care recurentul a fost nominalizat ca fiind candidatul cu cele mai bune rezultate, acest raport fiind prezentat de Președintele comisiei de concurs Consiliului Facultății, care a aprobat rezultatul concursului prin vot nominal deschis, iar hotărârea Consiliului Facultății a fost prezentată Senatului Universității, care s-a pronunțat cu privire la respectarea criteriilor și a procedurii de concurs, conform procesului verbal a Ședinței Senatului din 6 octombrie 2005, depus în extras la dosar fond.

Intimatul Ministerul Educației nu poate decide asupra selecționării candidaților pentru ocuparea unui post didactic de conferențiar universitar, această hotărâre aparține conducerii instituției care a organizat concursul, în baza principiului autonomiei universitare, aceasta având competența de a selecta și promova personalul didactic precum și celelalte categorii de personal angajat, de a stabili criteriile de apreciere a activității didactice și științifice, precum și acordarea titlurilor didactice, științifice și onorifice. În raport cu cadrul procesual stabilit de recurentul-reclamant prin acțiune introductivă, în mod corect prima instanță a procedat la respingerea acesteia, întrucât pârâtul nu a fost sesizat cu o contestație care să intre în competența sa de soluționare, în privința etapelor concursului, așa cum s-a arătat anterior.

Pe de altă parte, recurentului-reclamant nu i-a fost restricționat dreptul de acces la o instanță și la un proces echitabil, întrucât nemulțumirile acestuia și motivele de pretinsă nelegalitate a hotărârilor Consiliului profesoral al Facultății de automatică din 21 iulie 2009 și a Senatului Universității Craiova din 5 octombrie 2009 puteau fi cenzurate de instanța de judecată, dacă ar fi fost contestate în contradictoriu cu autoritatea emitentă, pe calea contenciosului administrativ. 4.Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casarea sau modificare prevăzută de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 2912 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.