ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5633/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2816 din 8 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins primul capăt de cerere al acțiunii formulată de C.I. în contradictoriu cu Colegiul de Onoare, ca rămas fără obiect, a admis excepția necompetenței materiale a cauzei formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și pe cale de consecință a trimis dosarul la Tribunalul Dolj, secția litigii de muncă, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la soluționarea contestației împotriva deciziei din 8 decembrie 2010 emisă de Universitatea din Craiova; anularea deciziei din 8 decembrie 2010 a Universității din Craiova prin care aceasta a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă; anularea în parte a actului administrativ numit Stat de Funcții pentru anul universitar 2010/2011 al catedrei de ingineria calculatoarelor și comunicațiilor de la Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică, Universitatea din Craiova, referitor la includerea sa pe un post 7 cu predare în limba engleză; reintegrarea sa pe postul avut anterior în anul universitar 2009/2010, întrucât disciplinele de „Programarea calculatoarelor și limbaje de programare” nu au dispărut fiind trecute în posturi vacante; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi până la reintegrarea efectivă pe postul pe care a funcționat în anul universitar 2009/2010; obligarea pârâtului la plata de daune materiale în valoare de 300.000 RON și daune morale de 400.000 RON.

Reclamantul a arătat că deși avea o sentință irevocabilă din anul 2003 pusă în executare în anul 2005, nu a fost lăsat să lucreze în specialitatea pe care o avea și fiind obligat să predea în limba engleză și alte specializări, iar o astfel de normă didactică contravine Legii nr. 128/1997. Constatându-se că intimatul Colegiul Central de Onoare din cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a soluționat contestația petentului, s-a apreciat capătul de cerere de obligare la soluționarea contestației, ca fiind rămas fără obiect.

De asemenea, considerând capetele de cerere privind nulitatea deciziei din 8 decembrie 2010 a Universității Craiova și a Statului de Funcții al Catedrei de ingineria Calculatoarelor din Universitatea din Craiova de competența Tribunalului Dolj, secția litigii de muncă, dată fiind natura de conflict de muncă între angajatul-reclamant și angajatorul-pârât Universitatea Craiova, potrivit art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 republicată și art. 67, art. 70 din Legea nr. 168/1999 cu referire la art. 2 lit. c) din C. proc. civ. coroborat cu art. 8 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., curtea de apel a declinat soluționarea cauzei la Tribunalul Dolj - secția litigii de muncă. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul C.I.

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 din C. proc. civ., recurentul a criticat soluția curții de apel, apreciind că aceasta este rezultatul încălcării procedurilor legale privind administrarea probelor, al interpretării greșite a obiectului dedus judecății și al declarațiilor mincinoase ale pârâtului și grefierei de ședință, favorizându-se astfel „acțiunea criminală a unui clan mafiot coordonat de directoarea I.M. din Ministerul Educației”.

În opinia recurentului sunt incidente motivele de casare a sentinței nr. 2816 din 8 aprilie 2011 pentru că: -s-a ținut seama de o întâmpinare tardiv formulată de către pârât; -s-a invocat lipsa obiectului acțiunii, sfidându-se absurdul, preluându-se fără discernământ apărările pârâtului; -s-a reținut în mod greșit că are calitate de pârât în cauză Universitatea din Craiova, în realitate fiind vorba de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; - nu s-a ținut seama că hotărârea din 16 februarie 2011 a fost emisă peste termenul legal și că nu a fost comunicată recurentului; - în pofida alternativei legale pe care reclamantul a avut-o în privința alegerii instanței la care se poate judeca și fără a i se da posibilitatea să-și precizeze/completeze acțiunea, instanța și-a declinat, nelegal, competența în favoarea secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova.

Totodată, recurentul a înregistrat la Înalta Curte o cerere intitulată „ordonanță președințială”, cerând, fără citarea părților, suspendarea temporară a hotărârii din 16 februarie 2011 a Colegiului Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, apreciind că desfacerea disciplinară a contractului său de muncă impune o astfel de normă urgentă și cu caracter vremelnic.

Examinând cauza, din perspectiva obiectului acțiunii cu care a fost învestită Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a normelor legale incidente, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință pentru cele ce vor fi punctate în continuare: În privința măsurii de declinare în favoarea Tribunalului Dolj, secția litigii de muncă, a competenței judecării cererilor având ca obiect anularea deciziei din 8 decembrie 2010 a Universității din Craiova, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior desfacerii disciplinare a contractului de muncă, cu plata drepturilor salariale indexate și plata de daune materiale și morale, se impune observația că potrivit art. 158 3 din C. proc.

civ. astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 (intrată în vigoare la 29 octombrie 2010) „Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac [...]”. Așadar sub acest aspect, critica recurentului privind punerea sa în imposibilitatea de a-și preciza acțiunea și nesocotirea dreptului de a opta cu privire la instanța care să judece litigiul său nu poate fi primită, exercitarea căii de atac a recursului nefiind permisă de Codul de procedură civilă, prin norma expresă, imperativă, citată mai înainte. Cererea intitulată „ordonanță președințială” nu poate face obiectul preocupării instanței de control judiciar, deoarece conform art. 4 din C. proc.

civ. competențele Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt stipulate expres, iar în acest stadiu procesual nu se pot formula cereri noi. De altfel, este necesară și precizarea că în materia contenciosului administrativ, guvernată de Legea specială nr. 554/2004, cererile întemeiate pe dispozițiile art. 581 din C. proc. civ. sunt inadmisibile, așa cum în mod constant au stabilit atât doctrina cât și jurisprudența în materie.

Referitor la critica soluției de respingere ca rămasă fără obiect a cererii de constatare a refuzului Colegiului Central de Onoare de la nivelul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a soluționa contestația formulată de reclamant împotriva deciziei emisă de Universitatea Craiova din 8 decembrie 2010, Înalta Curte reține că aceasta este neîntemeiată, soluția primei instanțe fiind confirmată de actul aflat, respectiv de hotărârea din 16 februarie 2011 prin care organul de soluționare a contestațiilor a respins ca neîntemeiată contestația în discuție.

Nu în ultimul rând, se remarcă faptul că deși instanța fondului nu a antamat fondul litigiului, criticile recurentului vizează aspecte de fond și nu critici de substanță care să se refere la soluția de respingere a primului capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect, în condițiile în care Colegiul Central de Onoare din cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a soluționat contestația împotriva deciziei prin care Universitatea din Craiova a dispus sancționarea reclamantului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2001 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 2816 din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.