ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 334/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 334/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4577 din 29 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Verificându-și competența de soluționare a cauzei, conform art. 159 1 alin. (4) C. proc.
civ., Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Cererea reclamantului este îndreptată împotriva Hotărârii nr. 11 din 16 februarie 2011 emisă de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, hotărâre prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamant în contradictoriu cu Universitatea din Craiova și îndreptată împotriva Deciziei nr. 4340/A din 8 decembrie 2010 emisă de această Universitate, prin care s-a dispus sancționarea reclamantului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Prin urmare, dată fiind natura de conflict de muncă a cauzei, potrivit art. 252 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 republicată și art. 67, 70 din Legea nr. 168/1999, cu referire la art. 2 lit. c) C. proc.
civ., curtea de apel a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul C.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc.
civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent". Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă fără putință de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nici o cale de atac. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Respinge recursul declarat de C.I. împotriva Sentinței civile nr. 4577 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.