ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 334/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 334/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4577 din 29 iunie
2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat
competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul C.I., în
contradictoriu cu pârâtul Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, în favoarea Tribunalului Dolj, secția
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Verificându-și
competența de soluționare a cauzei, conform art. 159
1
alin. (4) C.
proc. civ., Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:
Cererea reclamantului
este îndreptată împotriva Hotărârii nr. 11 din 16 februarie 2011 emisă de
Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului, hotărâre prin care a fost respinsă contestația administrativă
formulată de reclamant în contradictoriu cu Universitatea din Craiova și
îndreptată împotriva Deciziei nr. 4340/A din 8 decembrie 2010 emisă de această
Universitate, prin care s-a dispus sancționarea reclamantului cu desfacerea
disciplinară a contractului individual de muncă.
Prin urmare, dată
fiind natura de conflict de muncă a cauzei, potrivit art. 252 alin. (5) din
Legea nr. 53/2003 republicată și art. 67, 70 din Legea nr. 168/1999, cu
referire la art. 2 lit. c) C. proc. civ., curtea de apel a admis excepția
necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva hotărârii
instanței de fond a declarat recurs reclamantul C.I., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Înainte de a examina
motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în
conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din
oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la
această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 158
alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010:
"dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei
căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz,
altui organ cu activitate jurisdicțională competent".
Din interpretarea
logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă fără putință de tăgadă
faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita
nici o cale de atac.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) C.
proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art.
312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat
de C.I. împotriva Sentinței civile nr. 4577 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 ianuarie 2012.