ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1527/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrară pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, la data de 19 februarie 2013, revizuentul C.I. a solicitat revizuirea deciziei nr. 46 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casați și Justiție, secția a ll-a civilă. În drept revizuentul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. învederând faptul că în litigii similare sub aspectul obiectului investirii instanței și al cauzei, dar diferite din punct de vedere al subiecților procesuali ce au format obiectul Dosarului nr. 7893/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Dosarelor nr. 3791/2/2011 și nr. 3791/2/2011 ale Curții de Apel București și Dosarul nr. 13350/63/2011 al Tribunalului Dolj, au fost pronunțate alte soluții.

Prin decizia nr. 46 din 15 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VI ll-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale având ca obiect cererea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâții C.C.O. al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București și Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului București, care s-au declarat deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că față de obiectul litigiului, anularea Hotărârii nr. 11 din 16 februarie 2011 pronunțată de C.C.O. al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 4340/A/8 decembrie 2010 emisă de Universitatea din Craiova, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului său de muncă, natura juridică a cauzei este de dreptul muncii, ceea ce face incidente, sub aspectul competenței teritoriale, dispozițiile art. 284 alin. (2) din C. muncii, varianta în vigoare la data sesizării instanței, astfel că, competența teritorială de soluționare a cerem formulate de reclamantul C.I., revine Tribunalului Dolj.

Înalta Curte examinând decizia atacată din perspectiva condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constată că cererea este inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta. Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Prin urmare, pot fi supuse revizuirii doar acele hotărâri date de instanțele de recurs prin care a fost evocat fondul cauzei. Art. 322 pct. 7 alin. (2) dispune în sensul că: „Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

în cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță". în cauza de față petentul a solicitat revizuirea „regulatorului de competență", respectiv a deciziei nr. 46 din 15 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, prin care a fost soluționat un conflict negativ de competență. Competența soluționării conflictelor de competență este reglementată pentru Înalta Curte de Casație și Justiție de art. 22 alin (3) C. proc. civ., hotărârea fiind pronunțată de aceasta în primă instanță cu caracter irevocabil, fiind exceptată de la calea de atac a recursului conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Așadar, decizia supusă revizuirii nefiind pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță de recurs conform competenței stabilită prin art. 4 pct. 1 C. proc. civ., ci ca instanță de fond, neîncadrându-se în categoria hotărârilor enumerate de art. 322 și respectiv 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., cererea de revizuire cu acest obiect este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva deciziei nr. 46 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casați și Justiție, secția a ll-a civilă, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 aprilie 2013.