ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 911/2013

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă

și asigurări sociale, la data de 22 februarie 2011,

reclamanta S.M. a chemat în judecată

pe pârâtul Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor

contestând Decizia nr. 103433 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, nefiind de acord cu cuantumul sumei

stabilite prin recalculare.

Prin

sentința civilă nr. 3837 din 21 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr.

8532/63/2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

A mai

motivat Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, că în

cauză reclamantul nu formulat acțiunea în contradictoriu cu C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii pentru a fi incidente dispozițiile

tezei I a art. 156 din Legea nr. 19/2001, ci se judecă în contradictoriu cu

Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, motiv pentru care

este

competentă instanța în a cărei

circumscripție își are sediul intimatul, în

temeiul tezei a doua a art.

156 din Legea nr. 19/2001 cu referire la celelalte cereri care se adresează

instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Prin

sentința civilă nr. 7605 din 26 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr.

32809/3/2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a

declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza spre înalta Curte de

Casație și Justiție, reținând că Legea nr. 19/2000, deci și textul art. 156 din

respectiva lege, a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 în temeiul

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Potrivit art. 154 din

noua lege cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Totodată

Tribunalul București a reținut că în speță decizia contestată a fost emisă în

baza Legii nr. 119/2010 la data de 27 decembrie 2010, dar a fost contestată la

data de 22 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și

abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000 la data de 1 ianuarie 2011. Fiind în

situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o normă deja abrogată,

această din urmă normă nu mai poate sa impună competența teritorială absolută

la sediul pârâtului. Cum, în temeiul art. 725 C. proc. civ., normele de

procedură sunt de imediată aplicare, iar Legile nr. 19/2000 și nr. 263/2010

sunt legi speciale în materie, competența

este

cea stabilită de noua lege, de la data intrării în vigoare. Deoarece

contestatorul

are domiciliul în județul Dolj, iar cererea este îndreptată împotriva unei case

de pensii sectoriale, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului

Dolj, ca instanță de la

domiciliul

reclamantului, conform dispozițiilor art. 154 din Legea nr.

263/2010.

Instanța a mai avut în vedere și prevederile art. 727 C.

proc. civ.,

care,

aplicate prin analogie în materie, se pot interpreta în sensul că în cazul în

care o lege specială face trimitere la o normă de procedură abrogată,

competența fiind reglementată de o normă de procedură, textul trebuie

interpretat în sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua

lege, care a înlocuit vechea lege ce nu poate ultraactiva.

Asupra

conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție

reține următoarele:

Dispozițiile

art. 154 din Legea 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce

privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile

de asigurări sociale.

Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de

pensii

sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. în situația în care pârâtul este altul decât casele teritoriale de

pensii sau casele de pensii sectoriale, ipoteza a doua a textului stabilește că

va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la data de 01 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din lege, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în

sensul că aceste cereri se soluționează de instanța de la domiciliul

reclamantului.

La data

sesizării instanței, anume 22 februarie 2011, erau în vigoare dispozițiile

Legii nr. 263/2010.

Prin

urmare, în raport de dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit

cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, norma de competență

aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere

împotriva unei

case de

pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o

astfel de cerere trebuie adresată instanței de la domiciliul reclamantului,

respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.