ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 911/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 22 februarie 2011, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâtul Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor contestând Decizia nr. 103433 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, nefiind de acord cu cuantumul sumei stabilite prin recalculare. Prin sentința civilă nr. 3837 din 21 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8532/63/2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". A mai motivat Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, că în cauză reclamantul nu formulat acțiunea în contradictoriu cu C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii pentru a fi incidente dispozițiile tezei I a art. 156 din Legea nr. 19/2001, ci se judecă în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, motiv pentru care este competentă instanța în a cărei circumscripție își are sediul intimatul, în temeiul tezei a doua a art. 156 din Legea nr. 19/2001 cu referire la celelalte cereri care se adresează instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 7605 din 26 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 32809/3/2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza spre înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că Legea nr. 19/2000, deci și textul art. 156 din respectiva lege, a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 în temeiul dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Potrivit art. 154 din noua lege cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Totodată Tribunalul București a reținut că în speță decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 la data de 27 decembrie 2010, dar a fost contestată la data de 22 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000 la data de 1 ianuarie 2011. Fiind în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o normă deja abrogată, această din urmă normă nu mai poate sa impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului. Cum, în temeiul art. 725 C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legile nr. 19/2000 și nr. 263/2010 sunt legi speciale în materie, competența este cea stabilită de noua lege, de la data intrării în vigoare.

Deoarece contestatorul are domiciliul în județul Dolj, iar cererea este îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Dolj, ca instanță de la domiciliul reclamantului, conform dispozițiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010. Instanța a mai avut în vedere și prevederile art. 727 C. proc. civ., care, aplicate prin analogie în materie, se pot interpreta în sensul că în cazul în care o lege specială face trimitere la o normă de procedură abrogată, competența fiind reglementată de o normă de procedură, textul trebuie interpretat în sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege, care a înlocuit vechea lege ce nu poate ultraactiva.

Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Dispozițiile art. 154 din Legea 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. în situația în care pârâtul este altul decât casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din lege, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de instanța de la domiciliul reclamantului. La data sesizării instanței, anume 22 februarie 2011, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 263/2010. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere trebuie adresată instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.