ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 85/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 85/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

formulată la data de 1 august 2007 și înregistrată sub nr. 2366/109/2007 la

Tribunalul Argeș, secția civilă, reclamanta P.M. a solicitat obligarea

pârâților Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Argeș și Ministerul de Justiție

București să o definitiveze pe postul de grefier în cadrul Tribunalului Argeș,

începând cu data de 01 mai 2007, cu plata drepturilor salariale, de la această

dată, și până la reîncadrarea, precum și la plata sumei de 30.000,00 RON reprezentând

prejudiciu moral, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheiere

din data de 07 noiembrie 2007, Tribunalul Argeș a scos cauza de pe rol și a înaintat-o

spre competentă soluționare Tribunalului Dolj urmare a faptului că Înalta Curte

de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 8208/1/2007, a admis strămutarea pricinii

de la Tribunalul Argeș la Tribunalul Dolj.

La Tribunalul

Dolj, s-a format Dosarul nr. 2366/109/2007 pe rolul secției conflicte de muncă și

asigurări sociale.

La data de 30

ianuarie 2008, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a solicitat să se

constate nulitatea încetării contractului individual de muncă, precum și a adreselor

din 08 mai 2007, din 25 mai 2007 și din 26 iunie 2007, să fie obligați pârâții să

facă aplicarea art. 78 alin (1) C. muncii și să fie reîncadrată în funcția avută

anterior, precum și să se constate caracterul de contract de muncă încheiat pe perioadă

nedeterminată în raport de art. 16 alin. (2), art. 80 alin. (3) și art. 84

alin. (1) C. muncii și dispozițiile O.G. nr. 8/2007. A solicitat totodată plata

drepturilor salariale, conform art. 78 alin. (1) C. muncii începând cu data de 8

mai 2007 și până la data de reîncadrării, precum și obligarea pârâților la plata

sumei de 100.000 RON reprezentând prejudiciu moral și cheltuieli de judecată.

La data de 19

martie 2008 reclamanta a precizat din nou acțiunea și a solicitat să se constate

nulitatea încetării contractului individual de muncă, precum și a adreselor din

08 mai 2007, 25 mai 2007 și 26 iunie 2007, să fie obligați pârâții să o reîncadreze

și să o definitiveze pe postul de grefier la Tribunalul Argeș, cu plata drepturilor

salariale începând cu data de 08 mai 2007 până la reîncadrarea și la plata sumei

de 100 000 RON.

Tribunalul Dolj,

prin decizia nr. 2322 din 9 aprilie 2008 (intitulată în mod impropriu „decizie",

în realitate fiind „sentință"), a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Instanța de fond

a reținut că prin decizia nr. 7 din 03 ianuarie 2006, reclamanta P.M. a fost încadrată

la Curtea de Apel Pitești pe postul de grefier, cu contract de muncă pe perioadă

determinată, așa cum rezultă din decizia de încadrare din 03 ianuarie 2006 și contractul

individual de muncă din 03 ianuarie 2006, iar Curtea de Apel Argeș, a dispus, la

data de 1 mai 2007, în temeiul art. 56 lit. j) C. muncii, încetarea de drept a contractului

individual de muncă al reclamantei urmare a prezentării titularei la post.

Instanța de fond

a apreciat că pârâta, Curtea de Apel Argeș, nu era obligată să acorde reclamantei

preavizul în temeiul art. 73 alin. (1) din C. muncii, de prevederile respective

putând beneficia numai salariații concediați în baza prevederilor art. 61 lit. c),

art. 65 și 66 din C. muncii, pentru a-și putea căuta un nou loc de muncă și nici

nu avea obligația de a proceda la definitivarea și încadrarea reclamantei pe un

post vacant, deoarece aceasta nu a îndeplinit prevederile art. 3 alin. (3) din O.G.

nr. 8/2007 cu privire la performantele profesionale.

A mai reținut

instanța de fond că reclamanta nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 33

lit. b) din Legea nr. 567/2004, în sensul să nu aibă antecedente penale, fără cazier

judiciar și să se bucure de bună reputație profesională, deoarece prin ordonanța

cu același număr dată în Dosarul nr. 442/P/2006, definitivă prin respingere plângerii

promovate, a fost sancționată cu amendă de 100 RON pentru săvârșirea infracțiunii

de lovire.

A mai apreciat

instanța de fond că nu este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că nu a

fost informată despre locurile de muncă vacante conform ar. 85 C. muncii, deoarece,

pe parcursul activității, a avut cunoștință despre posturile vacante și a formulat

chiar cereri scrise, iar prin adresa din 08 mai 2007 a fost încunoștințată despre

posturile vacante care vor fi scoase la concurs.

La data de 14

mai 2008, 2008 reclamanta P.M. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 2322 din

9 aprilie pronunțată de Tribunalul Dolj, pe care a criticat-o ca netemeinică și

nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii

așa cum a fost formulată.

Prin decizia civilă

nr. 9577 din data de 04 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă

și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția de necompetență

materială invocată de Ministerul Justiție ca nefondată, precum și recursul împotriva

hotărârii instanței de fond.

La data de 5 ianuarie

2009, P.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 9577/2008,

pronunțată la data de 04 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Craiova, întemeiată

de dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., invocând faptul că

instanța a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare.

Prin decizia civilă

nr. 2727 din data de 30 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 109/54/2009, Curtea

de Apel, a respins contestația în anulare ca nefondată.

La data de 26

mai 2011, P.M. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 9577, pronunțată

la data de 04 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Craiova, înregistrată în Dosarul

nr. 1123/54/2011, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în

sensul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice de admitere a acțiunii sale

și obligarea intimaților să-i plătească cheltuielile de judecată ocazionate de proces.

Revizuenta a indicat

dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 și 7 și art. 324 C. proc. civ., ca temei al revizuirii.

În ședința publică

de la 10 noiembrie 2011, revizuenta a depus la dosar concluzii scrise, învederând

că solicită revizuirea atât a hotărârii nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului

Dolj, cât și a deciziilor nr. 9577 din 04 noiembrie 2009 și nr. 2727 din 30

aprilie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Craiova. La interpelarea instanței, a

precizat că temeiul de drept al cererii de revizuire îl constituie dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar actele noi invocate sunt menționate în concluziile

scrise.

Prin decizia civilă

nr. 9547 din data de 10 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1123/54/2011, Curtea

de apel a disjuns cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2727 din data de 30

aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 109/54/2009, iar în temeiul dispozițiilor

art. 137 raportat la art. 158 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale

a Curții de Apel Craiova în soluționare acesteia.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data

de 29 noiembrie 2011, sub nr. 2366/109/2007*.

Prin cerere depusă

la data de 18 ianuarie 2012, revizuenta și-a precizat cererea de revizuire arătând

că formulează cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2322 pronunțată la data

de 09 aprilie 2008 de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 9577,

pronunțată la data de 04 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Craiova.

Ca temei al revizuirii

a invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 și art. 324 C. proc. civ..

În raport de precizarea

temeiul juridic al cererii de revizuire, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și a faptului că revizuenta a indicat ca hotărârile potrivnice față de hotărârea

a cărei revizuire se cere, sentința civilă nr. 1040/CM din 05 august 2010 a Tribunalului

Argeș și decizia civilă nr. 208/R-CM din 07 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești,

instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Dolj.

Prin sentința

nr. 604 din data de 15 februarie 2012, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență materială a instanței în

soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. și a declinat competența de soluționare a revizuirii, pe acest temei,

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul Dolj rămânând să judece

în continuare cererea de revizuire privind decizia nr. 2322 din 09 aprilie 2008

a Tribunalului Dolj, întemeiată de art. 322 pct. 5 C. proc. civ..

Urmare a hotărârii

de declinare de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, cu prim termen de judecată la data de 25 octombrie 2012.

La termenul din

data de 25 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin adresă, a pus

în vedere revizuentei sub sancțiunea aplicării art 155

1

C. proc.

civ., sa indice care sunt hotărârile potrivnice care fac obiect al revizuirii.

Prin cererea înregistrată

la 10 ianuarie 2013, în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentă

P.M. a precizat că hotărârile în raport de care solicită revizuirea deciziei

nr. 2322 din 09 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj sunt sentința civilă nr. 1040/CM

din 5 august 2010 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin decizia civilă

nr. 208/R-CM din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, și decizia nr. 9577

din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova.

A arătat revizuentă

că prin sentința civilă nr. 1040/CM din 05 august 2010 a Tribunalului Argeș, prin

opinia minoritară exprimată de un judecător și cei doi asistenți judiciari, a fost

admisă, acțiunea reclamantei reținându-se că potrivit art. 16 alin. (2) C.muncii

între reclamanta P.M. și angajator s-a născut un nou raport de muncă în perioada

01 mai 2007 - 08 mai 2007 și în consecință a fost obligat angajatorul la plata drepturilor

salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze, a indemnizației

pentru concediul de odihnă și primei de vacanță pentru perioada respectivă, actualizate

cu indicele inflației până la data plății efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare

în carnetul de muncă.

Susține că, deși

prin decizia nr. 9577 din data de 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova s-a

recunoscut faptul că au existat raporturi de muncă între revizuentă și angajator,

nu s-a considerat că ar trebui plătită pentru munca depusă.

Înalta Curte,

analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, urmează

să o admită având în vedere următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs,

atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Motivul de revizuire

își află rațiunea în respectarea autorității de lucru judecat și presupune îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții: să existe două hotărâri potrivnice care să fi

fost pronunțate în aceeași pricină, respectiv să existe triplă identitate de părți,

obiect și cauză, hotărârile potrivnice să fi fost date în dosare diferite, în al

doilea proces să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau, invocată

fiind, să nu fi fost discutată.

În temeiul

art. 327 C. proc. civ., în cazul hotărârilor potrivnice, dacă instanța va admite

cererea de revizuire, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Înalta Curte constată

că prin cererea formulată se solicită revizuirea sentinței civile nr. 2322 din

9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj în Dosarul nr. 2366/109/2007 în favoarea Tribunalului

Dolj, invocând faptul că ulterior a fost pronunțată sentința civile nr. 1040/CM

din 5 august 2010 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin decizia civilă

nr. 208/R-CM din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, hotărâri în raport de

care solicită admiterea cererii de revizuire și pronunțarea unei noi hotărâri legale

și temeinice.

Înalta Curte mai

constată faptul caprin decizia civilă nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost soluționată, în sensul

respingerii, cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Tribunalul Argeș,

Curtea de Apel Pitești și Ministerul de Justiție, așa cum a fost precizată, prin

care aceasta a solicitat să se constate nulitatea încetării contractului individual

de muncă, precum și a adreselor din 08 mai 2007, din 25 mai 2007 și din 26

iunie 2007, să fie obligați pârâții să o reîncadreze și să o definitiveze pe postul

de grefier la Tribunalul Argeș, cu plata drepturilor salariale începând cu data

de 08 mai 2007 până la reîncadrarea și la plata sumei de 100 000 RON, rămasă definitivă

prin decizia civilă nr. 9577/2008 a Curții de Apel Craiova, în urma respingerii

recursului declarat de reclamantă.

Prin cererea soluționată

prin sentința civilă nr. 1040/CM din 5 august 2010 pronunțată în dosarul nr. 968/109/2009

al Tribunalului Argeș, secția civilă, revizuienta P.M., a solicitat în contradictoriu

cu aceeași pârâți să fie obligați la plata drepturilor bănești ce i se cuveneau

pentru perioada 01 mai 2007 - 08 mai 2007 în care a lucrat în cadrul Tribunalului

Argeș, precum și la plata indemnizațiilor cuvenite pentru concediul de odihnă pentru

perioada 01 ianuarie 2007 - 08 mai 2007, iar prin cererea completatoare a cerut

obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate

și reactualizate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă angajatorul

nu i-ar fi încălcat dreptul la muncă, pentru perioada cuprinsă între 1 mai 2007

și până la începerea efectivă a activității grefierului titular; pentru perioada

de cel puțin 3 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei de încetare a contractului

de muncă și a perioadei de 20 de zile de preaviz de care în mod nelegal nu a beneficiat;

plata indemnizației cuvenite pentru concediul de odihnă și pentru prima de vacanță

de la data de 01 ianuarie 2007 și încă 23 zile lucrătoare după data prezentării

la post grefierului titular; înscrierea în carnetul de muncă a perioadei lucrate

1 mai 2007 - 8 mai 2007, a preavizului și cea pentru care în mod nelegal și abuziv

a fost împiedicată să lucreze până la prezentarea la post a titularului; înscrierea

în carnetul de munca a deciziei de încetare a contractului individual de muncă și

plata sumei de 1.000 RON daune interese și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 1040/CM din 05 august 2010, pronunțată în Dosarul nr. 968/109/2009 de

Tribunalul Argeș, luată cu majoritate de instanță, a fost admisă în parte acțiunea

precizată și completată formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâții

Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Pitești și Ministerul Justiției, au fost obligați

pârâții să plătească reclamantei indemnizația cuvenită pentru concediul de odihnă

și prima de vacanță pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 01 mai 2007, actualizate

cu indicele de inflație la data plății efective, fiind respinse celelalte capete

de cerere.

Numai în opinia

separată, a unuia dintre judecători, susținută de asistenții judiciari, s-a reținut

caracterul întemeiat al acțiunii, urmare a faptului că reclamanta P.M. și-a desfășurat

activitatea în cadrul Biroului Executări Penale al Tribunalului Argeș până la data

de 8 mai 2007, fiind apreciate ca întemeiate cererile privind constatarea existenței

raporturilor de muncă pentru respectiva perioadă, plata drepturilor salariale și

a tuturor drepturilor cuvenite pentru perioada în care au mai existat raporturi

de muncă între părți, plata indemnizației cuvenită pentru concediul de odihnă și

prima de vacanță, pentru perioada 1 ianuarie 2007 și până la data de 8 mai 2007,

și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei cu

privire la raporturile de muncă din perioada 1 mai 2007 - 8 mai 2007.

Prin decizia civilă

nr. 208/R-CM din data de 7 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie, au fost respinse recursurile declarate de P.M. cât și de Ministerul

Justiției împotriva sentinței civile nr. 1040/CM din 5 august 2010.

În motivarea hotărârii

pronunțate, instanța de recurs a reținut că cererea de chemare în judecată, prin

obiectul său, acela de a plăti drepturi salariale anterioare datei de 1 mai 2007

ca urmare a raporturilor juridice de muncă, este de natură să contrazică soluția

reținută prin decizia nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj și să încalce

autoritatea de lucru judecat reținută cu privire la existența raporturilor juridice

de muncă după respectiva dată, așa încât, pentru respectarea acestui principiu fundamental,

instanța de fond a respins corect cererea de chemare în judecată în Dosarul nr.

968/109/2009.

Înalta Curte constată

că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile revizuirii prevăzute de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe care se întemeiază cererea de revizuire.

În primul rând,

Înalta Curte reține faptul că în cauză se invocă caracterul mai favorabil al unei

hotărâri ulterioare, pronunțată de o altă instanța de judecată și se solicită, în

cererea depusă în fața Înaltei Curți, pronunțarea unei noi hotărâri, care să fie

legală și temeinică.

Însă, potrivit

textului art. 327 C. proc. civ., singura soluție pe care o poate da instanța de

judecată în cazul de revizuire invocat este cea a anulării celei de-a doua hotărâri,

potrivnică în raport cu prima, hotărâre care nu a respectat principiul autorității

de lucru judecat. Instanța de control, în afară de a constata caracterul contradictoriu

al celor două hotărâri și tripla identitate de obiect, cauză și părți, nu poate

proceda la modificarea uneia sau alteia dintre hotărârile aflate în conflict.

Cererea de modificare

a primei hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului

Dolj în raport de sentința civilă nr. 1040/CM din 5 august 2010 a Tribunalului Argeș,

secția civilă și decizia civilă nr. 208/R-CM din data de 7 februarie 2011 Curții

de Apel Pitești și pronunțarea unei noi hotărâri, care să fie legală și temeinică,

este inadmisibilă.

Înalta Curte constată

că în speță inadmisibilitatea este vădită și datorită faptului că, în realitate,

în legătură cu raporturile dintre părți, deduse judecății, nu au fost pronunțate

hotărâri contradictorii.

Astfel, revizuenta

își întemeiază cererea pe dezlegarea contradictorie între dispozitivul deciziei

nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj și opina minoritară exprimată de

un judecător și doi asistenți judiciari în cauza ce a fost soluționată prin sentința

civilă nr. 1040/CM din 5 august 2010 a Tribunalului Argeș, secția civilă.

În sensul

art. 258 C. proc. civ., dispozitivul hotărârii cuprinde decizia luată cu majoritate,

în care se va arăta și opinia minoritară, fără însă ca opinia minoritară să reprezinte

hotărârea judecătorească.

Înalta Curte mai

reține că soluția de admitere în parte a acțiunii promovate în Dosarul nr. 968/109/2009

prin sentința civilă nr. 1040/CM din 5 august 2010 a Tribunalului Argeș, secția

civilă, a fost confirmată de Curte de apel Pitești prin decizia civilă nr. 208/R-CM

din data de 7 februarie 2011, prilej cu care a fost invocată și autoritatea de lucru

judecat în legătură cu existența raporturilor de muncă dintre revizuenta P.M. și

angajatorul Curtea de Apel Pitești a deciziei civile nr. 2322 din 9 aprilie 2008

a Tribunalului Dolj.

Înalta Curte mai

constată că este inadmisibilă cererea de revizuire și în legătură cu invocarea ca

hotărâre contradictorie în raport cu decizia civilă nr. 2322 din 9 aprilie 2008

a Tribunalului Dolj, a deciziei nr. 9577 din data de 4 noiembrie 2008 a Curții de

Apel Craiova, pronunțată în recursul declarat împotriva hotărârii supuse revizuirii.

Decizia civilă

nr. 9577 din data de 4 noiembrie 2008 a fost pronunțată de instanța de control judiciar

în recursul declarat împotriva hotărârii instanței de fond, fiind pronunțată în

același dosar și confirmă hotărârea instanței de fond.

Pentru toate aceste

motive, Înalta Curte apreciază revizuirea ca fiind inadmisibilă, urmând să o respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea

de revizuire a deciziei nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuenta P.M..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 ianuarie 2013.