ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1113/2014

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2157 din data de 4 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 377/63/2013, Tribunalul Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul C.C.V., în contradictoriu cu pârâtul L.T. "D.F." prin care a solicitat să fie obligat pârâtul la reîncadrarea salariată, începând cu data de 1 ianuarie 2013, cu salariul din grila Legii nr. 221/2008, în baza Legii nr. 330/2009, precum și la calcularea și plata diferențelor salariale corespunzătoare perioadei 12 septembrie 2012 - 31 decembrie 2012, actualizate cu rata inflației la momentul plății efective, dintre salariul primit și cel cuvenit potrivit Legii nr. 221/2008 și emiterea unei adeverințe în acest sens.

Prin Decizia civilă nr. 6287 din data de 10 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 377/63/2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 2157 din data de 4 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj. Prin cererea formulată la data de 17 septembrie 2013, înregistrată sub nr. 1437/54/2013 pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul C.C.V. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 6287 din data de 10 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, întemeiată de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că prin motivele de recurs a susținut că prin Sentința civilă nr. 4734/2012, pronunțată în Dosarul nr. 1824/63/2012* al Tribunalului Dolj, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, reîncadrarea sa începând cu data de 1 ianuarie 2012, pentru tot anul 2012, cu salariul de bază aferent lunii decembrie 2009, rezultat din aplicarea Legii nr. 330/2009, în raport de Legea nr. 221/2008. A invocat revizuentul că deși a solicitat obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale conform sentinței menționate, nici instanța de fond și nici instanța de recurs nu s-au pronunțat asupra capătului de cerere respectiv. Prin Decizia civilă nr. 8995 din data de 16 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1437/54/2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Instanța a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., poate face obiect al revizuirii numai o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și o hotărâre dată de instanța de recurs, atunci când evocă fondul. De asemenea, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Curtea de apel a reținut faptul că, în speță, hotărârea definitivă, respectiv Sentința nr. 2157 din data de 4 martie 2013 a fost pronunțată de Tribunalul Dolj, iar nu de Curtea de Apel Craiova, care a respins recursul ca nefondat prin Decizia nr. 6287 din data de 10 iunie 2013, fără a evoca fondul, motiv pentru care competența soluționării cererii de revizuire aparține instanței de fond.

Prin Sentința nr. 885 din data de 21 februarie 2014, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj iar, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova și constatând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalului Dolj și Curtea de Apel Craiova, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. Tribunalul Dolj a constatat că, potrivit cererii de revizuire, dar și celor reținute în Decizia de declinare a competenței nr. 8995 din data de 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, obiectul revizuirii îl constituie Decizia nr. 6287 din data de 10 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1437/54/2013.

Tribunalul a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv Curții de Apel Craiova ce a pronunțat Decizia nr. 6287 din data de 10 iunie 2013. A mai reținut Tribunalul Dolj că problema incidenței dispozițiilor art. 322 alin. (3) C. proc. civ., respectiv dacă prin hotărârea atacată se evoca sau nu fondul, este o chestiune de admisibilitate a revizuirii ce trebuie analizată de instanța competentă. Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Potrivit prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ.

"cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere", textul de lege introducând o normă de competență materială de ordine publică, imperativă, având în vedere și specificul revizuirii de cale extraordinară de atac de retractare. În speță se constată că a fost atacată cu revizuire o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în recurs. Astfel, potrivit cererii formulată la data de 17 septembrie 2013 și înregistrată sub nr. 1437/54/2013, reclamantul C.C.V. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 6287 din data de 10 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost soluționat recursul îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 2157 din data de 4 martie 2013 a Tribunalului Dolj.

Revizuentul a invocat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv obligarea la plata diferențelor salariale conform Sentinței nr. 4734/2012, pronunțată în Dosarul nr. 1824/63/2012* a Tribunalului Dolj. Cum în cauză este atacată cu revizuire o hotărâre a Curții de Apel Craiova, pronunțată în recurs, în temeiul dispozițiilor citate ale art. 323 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei îi revine acestei din urmă instanțe. Înalta Curte mai reține faptul că dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri (...) nu sunt incidente în legătură cu determinarea competenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire.

Textul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. reglementează condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire ce vor fi analizate de instanța ce are competența să judece cererea de revizuire, determinată în temeiul prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, pentru toate aceste motive, văzând faptul că este atacată cu revizuire o hotărâre a Curții de Apel Craiova, pronunțată în recurs, constată că îi revine acestei din urmă instanțe competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 aprilie 2014. Procesat de GGC - CL