ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1113/2014

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2157 din data de 4 martie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. 377/63/2013, Tribunalul Dolj, secția de conflicte de

muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondată, cererea formulată de

reclamantul C.C.V., în contradictoriu cu pârâtul L.T. "D.F." prin

care a solicitat să fie obligat pârâtul la reîncadrarea salariată, începând cu

data de 1 ianuarie 2013, cu salariul din grila Legii nr. 221/2008, în baza

Legii nr. 330/2009, precum și la calcularea și plata diferențelor salariale

corespunzătoare perioadei 12 septembrie 2012 - 31 decembrie 2012, actualizate

cu rata inflației la momentul plății efective, dintre salariul primit și cel

cuvenit potrivit Legii nr. 221/2008 și emiterea unei adeverințe în acest sens.

Prin Decizia civilă

nr. 6287 din data de 10 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 377/63/2013,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul

declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 2157 din data de 4 martie

2013, pronunțată de Tribunalul Dolj.

Prin cererea

formulată la data de 17 septembrie 2013, înregistrată sub nr. 1437/54/2013 pe

rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul C.C.V. a formulat cerere de revizuire

împotriva Deciziei nr. 6287 din data de 10 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova,

întemeiată de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuentul a arătat că prin motivele de recurs a susținut că prin Sentința

civilă nr. 4734/2012, pronunțată în Dosarul nr. 1824/63/2012* al Tribunalului

Dolj, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, reîncadrarea sa începând cu data

de 1 ianuarie 2012, pentru tot anul 2012, cu salariul de bază aferent lunii

decembrie 2009, rezultat din aplicarea Legii nr. 330/2009, în raport de Legea

nr. 221/2008.

A invocat revizuentul

că deși a solicitat obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale conform

sentinței menționate, nici instanța de fond și nici instanța de recurs nu s-au

pronunțat asupra capătului de cerere respectiv.

Prin Decizia civilă

nr. 8995 din data de 16 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1437/54/2013,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis excepția necompetenței

materiale în soluționarea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art.

322 alin. (1) C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj.

Instanța a reținut

că, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., poate face

obiect al revizuirii numai o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și o hotărâre dată de instanța de recurs, atunci când

evocă fondul.

De asemenea, potrivit

art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța

care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.

Curtea de apel a

reținut faptul că, în speță, hotărârea definitivă, respectiv Sentința nr. 2157

din data de 4 martie 2013 a fost pronunțată de Tribunalul Dolj, iar nu de

Curtea de Apel Craiova, care a respins recursul ca nefondat prin Decizia nr.

6287 din data de 10 iunie 2013, fără a evoca fondul, motiv pentru care competența

soluționării cererii de revizuire aparține instanței de fond.

Prin Sentința nr. 885

din data de 21 februarie 2014, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj

iar, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Craiova și constatând conflictul negativ de competență

ivit între Tribunalului Dolj și Curtea de Apel Craiova, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de

competență.

Tribunalul Dolj a

constatat că, potrivit cererii de revizuire, dar și celor reținute în Decizia

de declinare a competenței nr. 8995 din data de 16 octombrie 2013 a Curții de

Apel Craiova, obiectul revizuirii îl constituie Decizia nr. 6287 din data de 10

iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1437/54/2013.

Tribunalul a apreciat

că, potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., competența de

soluționare a cauzei aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei

revizuire se solicită, respectiv Curții de Apel Craiova ce a pronunțat Decizia

nr. 6287 din data de 10 iunie 2013.

A mai reținut

Tribunalul Dolj că problema incidenței dispozițiilor art. 322 alin. (3) C.

proc. civ., respectiv dacă prin hotărârea atacată se evoca sau nu fondul, este

o chestiune de admisibilitate a revizuirii ce trebuie analizată de instanța

competentă.

Asupra conflictului

negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit prevederilor

art. 323 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de revizuire se îndreaptă la

instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se

cere", textul de lege introducând o normă de competență materială de

ordine publică, imperativă, având în vedere și specificul revizuirii de cale

extraordinară de atac de retractare.

În speță se constată

că a fost atacată cu revizuire o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

în recurs.

Astfel, potrivit

cererii formulată la data de 17 septembrie 2013 și înregistrată sub nr.

1437/54/2013, reclamantul C.C.V. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 6287 din

data de 10 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost soluționat

recursul îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 2157 din data de 4 martie

2013 a Tribunalului Dolj.

Revizuentul a

invocat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., faptul că

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv

obligarea la plata diferențelor salariale conform Sentinței nr. 4734/2012,

pronunțată în Dosarul nr. 1824/63/2012* a Tribunalului Dolj.

Cum în cauză este

atacată cu revizuire o hotărâre a Curții de Apel Craiova, pronunțată în recurs,

în temeiul dispozițiilor citate ale art. 323 alin. (1) C. proc. civ., competența

de soluționare a cauzei îi revine acestei din urmă instanțe.

Înalta Curte mai

reține faptul că dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora

"revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri (...) nu sunt incidente în

legătură cu determinarea competenței materiale a instanței în soluționarea

cererii de revizuire.

Textul art. 322 alin.

(1) C. proc. civ. reglementează condițiile de admisibilitate ale cererii de

revizuire ce vor fi analizate de instanța ce are competența să judece cererea

de revizuire, determinată în temeiul prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc.

civ.

Înalta Curte, pentru

toate aceste motive, văzând faptul că este atacată cu revizuire o hotărâre a

Curții de Apel Craiova, pronunțată în recurs, constată că îi revine acestei din

urmă instanțe competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 1 aprilie 2014.

Procesat de GGC - CL