ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 384/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 19 februarie 2013, contestatorul L.I. a chemat în judecată pe intimata SC T. Craiova SRL, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să-i admită contestația, să constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 20 din 5 februarie 2013, să dispună reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior cu plata drepturilor salariale majorate, indexate și reactualizate și cu plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada cuprinsă între data concedierii și data reîncadrării propriu-zise, să oblige pe intimată la plata contribuției aferente drepturilor salariate datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul fondurilor speciale, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 7750 din 5 decembrie 2013, Tribunalul Dolj a respins contestația formulată de contestatorul L.I. în contradictoriu cu intimata SC T. Craiova SRL. Prin Decizia nr. 1875 din 14 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul L.I. împotriva hotărârii instanței de fond. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la dosarul de fond este depus înscrisul "convocare" ce poarta, ca dată de înregistrare, 24 ianuarie 2013. Acesta menționează data, ora și locul convocării salariatului, scopul "invitației" fiind acela de "a oferi relații în legătură cu referatul din 21 ianuarie 2013, prin care au fost sesizate o serie de nereguli în activitatea desfășurată la locul de muncă." Pe acest înscris, ce poartă semnătura de primire a petentului, există mențiunea că salariatul convocat are dreptul să formuleze și să susțină "toate apărările" în favoarea sa.

Din "Nota explicativă" depusă la dosarul de fond, rezultă că petentul s-a prezentat la cercetarea disciplinară, nu a formulat nicio obiecțiune și, deși i se adusese la cunoștință că are acest drept chiar prin convocare, nu a solicitat asistarea sa de către un reprezentat al sindicatului al cărui membru este. A recunoscut, fără a formula apărări, că în ziua de 20 ianuarie 2013 nu s-a prezentat "la tură conform graficului la CT 97/73" și a motivat că a avut probleme familiale, menționând că "știu că am făcut o greșeală și pe viitor nu o să se mai întâmple". Din coroborarea tuturor acestor împrejurări a rezultat că nu pot fi reținute ca fiind fondate, criticile apelantului privitoare la neregularitățile convocării sale pentru cercetarea prealabilă, la încălcarea dreptului său la apărare ori lipsa menționării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările sale.

Curtea de Apel a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că atât nota explicativă, cât și declarațiile celorlalți salariați au fost date la data de 31 ianuarie 2013, susținerile petentului privitoare la data de 21 ianuarie 2013 nefiind susținute de materialul probator administrat în cauză. În același timp, s-a avut în vedere că nemenționarea expresă în decizie a datei la care s-a efectuat cercetarea prealabilă, precum și necomunicarea unui exemplar al raportului de cercetare disciplinară nu afectează de nelegalitate nici procedura și nici decizia contestată în cauza de față. În ceea ce privește susținerea modificării de către angajator a datelor de întocmire a unor documente pentru a se da o aparență de legalitate concedierii, instanța a reținut că înscrisurile reclamate vor fi avute în vedere ca atare, ele făcând dovada deplină, până la înscrierea în fals.

În ceea ce privește spețele similare invocate de recurent prin motivele de recurs, curtea de apel a arătat că acestea nu au relevanță în prezenta cauză, practica judiciară nefiind izvor de drept. Față de toate considerente, constatându-se că hotărârea apelată este temeinică și legală, instanța de apel a respins apelul ca nefondat, în temeiul art. 480 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire contestatorul L.I., invocând în drept dispozițiile art. 509 C. proc. civ. și solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate și anularea celei din urmă hotărâri. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Carte constată următoarele: Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere". În cauză, revizuentul L.I. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1875 din 14 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva Sentinței nr. 7750/2013 a Tribunalului Dolj. Ca urmare, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Craiova, ca instanță care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. Numai în situația unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (există hotărâri definitive potrivnice), aceasta se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, conform art. 510 alin. (2) C. proc.

civ. În cauză, nu este incidentă această dispoziție legală, nefiind invocat motivul de revizuire privind existența unor hotărâri definitive potrivnice, ci doar nemulțumiri ale revizuentului legate de modul de soluționare a pricinii. Cum dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. cuprind norme de competență materială imperativă, de la care nu se poate deroga, urmează a se declina competența soluționării cererii de revizuire formulată de revizuentul L.I., în favoarea Curții de Apel Craiova, în aplicarea dispozițiilor art. 131 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul L.I. împotriva Deciziei nr. 1875 din data de 14 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2015. Procesat de GGC - CL