ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1226/2014

Deliberând asupra cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele: Prin Decizia nr. 9153 din 24 octombrie 2013 pronunțată de Cartea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de contestatorul T.E. împotriva Sentinței nr. 4999 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; a fost modificată sentința, în sensul că s-a dispus admiterea contestației și s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei din 31 octombrie 2012 eliberate de intimata SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, iar părțile au fost repuse în situația anterioară emiterii acesteia; s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția și postul avute anterior concedierii, intimata fiind obligată la plata către acesta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat potrivit dispozițiilor art. 78 din C. muncii.

În motivare, examinând cu prioritate excepția nulității absolute a deciziei de concediere, instanța a constatat că nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 252 alin. (2) lit. a) din C. muncii, iar potrivit jurisprudenței în materie, trimiterea la un referat anexă nu este de natură să înlocuiască exigența instituită de normele textului legal indicat, întrucât arătarea faptelor prin referire la un alt intern al societății nu înlocuiește omisiunea unității. Pe de altă parte, instanța a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada comunicării către salariat a deciziei de concediere și a actului anexă.

De asemenea, s-a mai arătat că, din modul în care a fost descrisă fapta în decizie și în înscrisul anexă al acesteia, nu reiese data la care au fost săvârșite abaterile, pentru ca, în raport de aceasta, instanța să poată verifica dacă angajatorul a respectat dispozițiile referitoare la termenul de prescripție privind aplicarea sancțiunii disciplinare și emiterea actului de concediere. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și 512 din Noul Cod de procedură civilă. În motivare, a arătat că Decizia nr. 9153 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 7752 pronunțată de aceeași instanță la data de 4 septembrie 2013. Hotărârile judecătorești mai sus menționate au fost pronunțate în cauze identice, care s-au derulat între revizuentă, în calitate de angajator, pe de o parte și T.E.

și B.M.E., în calitate de angajați, pe de altă parte. Deși litigiile au același obiect, respectiv contestație împotriva deciziilor de concediere, iar faptele care au stat la baza emiterii acestora sunt identice, hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Craiova sunt contradictorii. Revizuenta a mai arătat că, prin întâmpinarea pe care a formulat-o în Dosarul nr. 21532/63/2012, având ca obiect recursul declarat de contestatorul T.E., a menționat existența unei decizii pronunțate de aceeași instanță într-un litigiu cu același obiect, privind pe angajatul B.M.E., aspect ignorat însă de instanță. Motivele cererii de revizuire au vizat și lipsa de continuitate a membrilor completului de judecată care au soluționat cauza, aspect ce contravine dispozițiilor art. 214 alin. (1) din Noul C. proc.

civ. Examinând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Ca o chestiune prealabilă, instanța reține că prezentul litigiu de fond a fost declanșat la data de 22 noiembrie 2012, astfel încât, conform art. 24, art. 25 alin. (1) și art. 513 alin. (1) din Noul C. proc. civ., sunt aplicabile prevederile din C. proc. civ. din 1865. Dispozițiile art. 322 din C. proc. civ. stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în ipotezele prevăzute la pct. 1 - 10 ale textului legal invocat.

Din această perspectivă și având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac, rezultă că aceasta nu poate fi exercitată decât pentru motivele limitativ prevăzute de dispozițiile legale mai sus menționate. Temeiul juridic al cererii de revizuire de față este art. 322 pct. 7 din C. proc. civ, care stipulează că revizuirea poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Prin urmare, potrivit textului de lege indicat, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. să poată fi admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest text de lege, și anume existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor.

Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor condiții de admisibilitate a cererii de revizuire se datorează necesitații de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre părți de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă. În speță, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., reprezentând tripla identitate de părți, obiect și cauză a litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentei sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite.

Deși existența identității obiectului și a cauzei nu poate fi contestată, părțile și pricinile în care au fost pronunțate hotărârile contradictorii sunt diferite. Astfel, primul litigiu, reprezentat de Dosarul nr. 21533/63/2012, în care a fost pronunțată Decizia nr. 7752 din 4 septembrie 2013 de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a avut ca obiect recursul declarat de contestatorul B.M.E. împotriva Sentinței civile nr. 2997 din 27 martie 2013 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Deciziei de concediere din 31 octombrie 2012 emisă de intimata SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, întemeiată pe dispozițiile art. 274, 250, 251, 268 din Legea nr. 53/2003 și art. 112, 274 din C. proc.

civ. Cel de-al doilea litigiu, constând în Dosarul nr. 21532/63/2012, în care a fost pronunțată Decizia nr. 9153 din data de 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a avut ca obiect recursul declarat de contestatorul T.E. împotriva Sentinței nr. 4999 din 25 iunie 2013 a Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost soluționată contestația împotriva Deciziei de concediere din 31 octombrie 2012 emise de intimata SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, întemeiată pe dispozițiile art. 247, 250, 251, 268, din Legea nr. 53/2003 și art. 112 și 274 din C. proc. civ. În raport de aspectele mai sus menționate, deși obiectul și cauza celor două litigii sunt identice, părțile acestora sunt diferite, întrucât, așa după cum s-a arătat, demersurile judiciare au fost inițiate în mod separat de B.M.E.

și de T.E., angajații revizuentei, formându-se, astfel, două dosare distincte. În prezentul litigiu lipsește cu desăvârșire identitatea de părți, intimații neavând această calitate în cadrul pricinilor mai sus menționate, care sunt distincte, ipostaze care au fost evidențiate chiar de revizuentă în cererea dedusă judecății. Aspectul referitor la rezolvarea în mod diferit a unei situații identice de către aceeași instanță de recurs reprezintă o problemă de practică neunitară a acesteia, care nu poate fi soluționată pe această cale procedurală, întrucât dispozițiile legale în materie nu reglementează un motiv de revizuire în sensul arătat. Critica referitoare ia încălcarea de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 214 alin. (1) din C. proc.

civ., prin lipsa continuității membrilor completului de judecată pe parcursul soluționării cauzei, nu poate fi supusă analizei, întrucât aceasta nu constituie, chiar în situația în care s-ar aprecia că se invocă, potrivit dispozițiilor din vechiul C. proc. civ., încălcarea principiului continuității, un motiv pentru care poate fi revizuită o hotărâre judecătorească, reglementat de dispozițiile art. 322 din C. proc. civ. În concluzie, pentru argumentele arătate în precedent, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. privind admisibilitatea cererii de revizuire și, în consecință, va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 9153 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2014. Procesat de GGC - AS