ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1226/2014

Deliberând asupra

cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele:

Prin Decizia nr. 9153 din 24 octombrie 2013

pronunțată de Cartea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis recursul

declarat de contestatorul T.E. împotriva Sentinței nr. 4999 din 25 iunie 2013 a

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; a fost

modificată sentința, în sensul că s-a dispus admiterea contestației și s-a

constatat nulitatea absolută a Deciziei din 31 octombrie 2012 eliberate de

intimata SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, iar părțile au fost repuse în situația

anterioară emiterii acesteia; s-a dispus reintegrarea contestatorului în

funcția și postul avute anterior concedierii, intimata fiind obligată la plata

către acesta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și

reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat potrivit

dispozițiilor art. 78 din C. muncii.

În motivare,

examinând cu prioritate excepția nulității absolute a deciziei de concediere,

instanța a constatat că nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de

dispozițiile art. 252 alin. (2) lit. a) din C. muncii, iar potrivit

jurisprudenței în materie, trimiterea la un referat anexă nu este de natură să

înlocuiască exigența instituită de normele textului legal indicat, întrucât

arătarea faptelor prin referire la un alt intern al societății nu înlocuiește

omisiunea unității.

Pe de altă parte,

instanța a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada comunicării către

salariat a deciziei de concediere și a actului anexă.

De asemenea, s-a mai

arătat că, din modul în care a fost descrisă fapta în decizie și în înscrisul

anexă al acesteia, nu reiese data la care au fost săvârșite abaterile, pentru

ca, în raport de aceasta, instanța să poată verifica dacă angajatorul a

respectat dispozițiile referitoare la termenul de prescripție privind aplicarea

sancțiunii disciplinare și emiterea actului de concediere.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova,

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și 512 din Noul Cod de

procedură civilă.

În motivare, a arătat

că Decizia nr. 9153 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 7752 pronunțată de

aceeași instanță la data de 4 septembrie 2013.

Hotărârile

judecătorești mai sus menționate au fost pronunțate în cauze identice, care

s-au derulat între revizuentă, în calitate de angajator, pe de o parte și T.E.

și B.M.E., în calitate de angajați, pe de altă parte.

Deși litigiile au

același obiect, respectiv contestație împotriva deciziilor de concediere, iar

faptele care au stat la baza emiterii acestora sunt identice, hotărârile

pronunțate de Curtea de Apel Craiova sunt contradictorii.

Revizuenta a mai

arătat că, prin întâmpinarea pe care a formulat-o în Dosarul nr. 21532/63/2012,

având ca obiect recursul declarat de contestatorul T.E., a menționat existența

unei decizii pronunțate de aceeași instanță într-un litigiu cu același obiect,

privind pe angajatul B.M.E., aspect ignorat însă de instanță.

Motivele cererii de

revizuire au vizat și lipsa de continuitate a membrilor completului de judecată

care au soluționat cauza, aspect ce contravine dispozițiilor art. 214 alin. (1)

din Noul C. proc. civ.

Examinând cererea de

revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., Înalta

Curte constată următoarele:

Ca o chestiune

prealabilă, instanța reține că prezentul litigiu de fond a fost declanșat la

data de 22 noiembrie 2012, astfel încât, conform art. 24, art. 25 alin. (1) și

art. 513 alin. (1) din Noul C. proc. civ., sunt aplicabile prevederile din C.

proc. civ. din 1865.

Dispozițiile art. 322

din C. proc. civ. stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri pronunțate de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în ipotezele

prevăzute la pct. 1 - 10 ale textului legal invocat.

Din această

perspectivă și având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac,

rezultă că aceasta nu poate fi exercitată decât pentru motivele limitativ

prevăzute de dispozițiile legale mai sus menționate.

Temeiul juridic al

cererii de revizuire de față este art. 322 pct. 7 din C. proc. civ, care

stipulează că revizuirea poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice

date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin urmare, potrivit

textului de lege indicat, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. să poată fi admisibilă, este necesară

îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest text de lege, și anume

existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza

litigiilor.

Motivul pentru care a

fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor condiții de admisibilitate

a cererii de revizuire se datorează necesitații de a se înlătura încălcarea

principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă

punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice, prin

interesul fiecăreia dintre părți de a se prevala de hotărârea care îi este

favorabilă.

În speță, condițiile

de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.,

reprezentând tripla identitate de părți, obiect și cauză a litigiilor în care

s-au pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentei sunt

potrivnice, nu sunt îndeplinite.

Deși existența

identității obiectului și a cauzei nu poate fi contestată, părțile și pricinile

în care au fost pronunțate hotărârile contradictorii sunt diferite.

Astfel, primul

litigiu, reprezentat de Dosarul nr. 21533/63/2012, în care a fost pronunțată

Decizia nr. 7752 din 4 septembrie 2013 de către Curtea de Apel Craiova, secția

I civilă, a avut ca obiect recursul declarat de contestatorul B.M.E. împotriva

Sentinței civile nr. 2997 din 27 martie 2013 a Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost soluționată

contestația formulată împotriva Deciziei de concediere din 31 octombrie 2012

emisă de intimata SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, întemeiată pe dispozițiile

art. 274, 250, 251, 268 din Legea nr. 53/2003 și art. 112, 274 din C. proc.

civ.

Cel de-al doilea

litigiu, constând în Dosarul nr. 21532/63/2012, în care a fost pronunțată

Decizia nr. 9153 din data de 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția

I civilă, a avut ca obiect recursul declarat de contestatorul T.E. împotriva

Sentinței nr. 4999 din 25 iunie 2013 a Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin care a fost soluționată contestația împotriva

Deciziei de concediere din 31 octombrie 2012 emise de intimata SC

I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, întemeiată pe dispozițiile art. 247, 250, 251,

268, din Legea nr. 53/2003 și art. 112 și 274 din C. proc. civ.

În raport de

aspectele mai sus menționate, deși obiectul și cauza celor două litigii sunt

identice, părțile acestora sunt diferite, întrucât, așa după cum s-a arătat,

demersurile judiciare au fost inițiate în mod separat de B.M.E. și de T.E.,

angajații revizuentei, formându-se, astfel, două dosare distincte.

În prezentul litigiu

lipsește cu desăvârșire identitatea de părți, intimații neavând această

calitate în cadrul pricinilor mai sus menționate, care sunt distincte, ipostaze

care au fost evidențiate chiar de revizuentă în cererea dedusă judecății.

Aspectul referitor la

rezolvarea în mod diferit a unei situații identice de către aceeași instanță de

recurs reprezintă o problemă de practică neunitară a acesteia, care nu poate fi

soluționată pe această cale procedurală, întrucât dispozițiile legale în

materie nu reglementează un motiv de revizuire în sensul arătat.

Critica referitoare

ia încălcarea de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 214 alin. (1)

din C. proc. civ., prin lipsa continuității membrilor completului de judecată

pe parcursul soluționării cauzei, nu poate fi supusă analizei, întrucât aceasta

nu constituie, chiar în situația în care s-ar aprecia că se invocă, potrivit

dispozițiilor din vechiul C. proc. civ., încălcarea principiului continuității,

un motiv pentru care poate fi revizuită o hotărâre judecătorească, reglementat

de dispozițiile art. 322 din C. proc. civ.

În concluzie, pentru

argumentele arătate în precedent, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 din

C. proc. civ. privind admisibilitatea cererii de revizuire și, în consecință,

va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC I.C.S.I.T.P.M.L.

SA Craiova împotriva Deciziei nr. 9153 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 aprilie 2014.

Procesat de GGC - AS