ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3574/2018

Ședința publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. dosar x/2017, contestatoarea A., grefier în cadrul secției Penale a Tribunalului Dolj, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 17 din 20 martie 2017 emisă de Președintele Curții de Apel Craiova prin care a fost sancționată cu reducerea 10% a salariului pe o durată de 2 luni, începând cu data de 1 aprilie 2017, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 17 din 20 martie 2017 și să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 17 din 20 martie 2017 până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 71 din 14 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017 a fost admisă cererea de strămutare formulată de contestatoarea A. și s-a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Dol, la Tribunalul Mehedinți.

Astfel, prin încheierea de ședință din data de 4 iulie 2017 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului spre soluționare la Tribunalul Mehedinți.

Venind spre competență soluționare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinți la data de 12 iulie 2017, sub nr. dosar x/2017

La data de 17 septembrie 2017 a fost înregistrată la dosarul cauzei o cerere formulată de contestatoare, prin care s-a solicitat declinarea judecării cauzei către "Tribunalul Pitești".

Prin sentința nr. 513 din 28 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul Mehedinți a reținut următoarele:

Prin instituția procesuală a strămutării, o instanță competentă, potrivit regulilor generale de competență este desesizată de judecarea cauzei în favoarea unei alte instanțe de același grad, pentru motive care pun la îndoială imparțialitatea ei.

Art. 127 C. proc. civ. reglementează o prorogare de competență teritorială în favoarea unei alte instanțe decât cea competentă pentru ipoteza în care un judecător/procuror/grefier este o parte într-un proces o normă procedurală alternativă, dând posibilitatea reclamantului grefier de a alege între instanțe deopotrivă competente.

Contestatoarea, având calitate de grefier la Tribunalul Dolj, potrivit art. 127 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ. avea obligația sesizării uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța în care își desfășoară activitatea.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. care se aplică corespunzător și grefierilor, interzice sesizarea instanței competente (în speță Tribunalul Dolj), fiind o normă care reglementează o necompetență teritorială absolută în ceea ce privește instanța în care își desfășoară efectiv calitatea judecătorul/procurorul/grefierul.

În această situație, contestatoarea, care are calitatea respectivă are, însă, posibilitatea alegerii între mai multe alte instanțe dintre cele indicate de legiuitor, fiind vorba despre o competență teritorială alternativă (facultativă), după cum reiese, de altfel din denumirea prevederii legale.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. edictate de legiuitor în scopul asigurării unor garanții de imparțialitate obiectivă, sunt norme speciale, derogatorii atât de la dreptul comun în materia strămutării, cât și de la normele de competență teritorială, indiferent dacă acestea sunt de ordine publică ori de ordine privată și chiar dacă acestea ar fi cuprinse în C. proc. civ. sau în legi speciale.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. apar astfel ca fiind alternative la instituția strămutării, în ipoteza aplicării lor nemaifiind necesară sesizarea curții de apel pentru a se pronunța asupra cererii de strămutare a procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din pricina calității părților.

Contestatoarei îi revenea obligația de a introduce cererea la o instanță de același grad din circumscripția curții de apel învecinate, având însă alegerea dintre oricare aceste instanțe.

Tribunalul Mehedinți, investit prin încheierea de strămutare, este instanță din raza Curții de Apel Craiova și nu instanță aflată în circumscripția curții de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova.

Dreptul de opțiune al contestatoarei cu privire la alegerea între mai multe alte instanțe dintre cele indicate de legiuitor nu poate fi înlăturat prin admiterea cererii sale de strămutare în cazul de față, norma de competență prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fiind o normă de competență de ordine publică ce nu poate fi înlăturată, contestatoarei revenindu-i dreptul de alegere să sesizeze o instanță competentă material și teritorial, în condițiile de vecinătate prevăzute de lege.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 24 octombrie 2017 sub nr. dosar x/2017

Au fost citate părțile, iar la data de 8 decembrie 2017 Curtea de Apel Craiova, reprezentată legal prin Președinte, a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, solicitând declinarea judecării cauzei la Tribunalul Mehedinți.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 81 din 11 ianuarie 2018, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș, invocată de pârâtă.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Președintele Curții de Apel Craiova, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente.

În pronunțarea acestei soluții cea de-a doua instanță a coroborat dispozițiile art. 89 alin. (4) din Legea nr. 567/2004, dat fiind domiciliul contestatoarei cu cele ale art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în considerarea calității contestatoarei, de grefier la Tribunalul Dolj și a făcut aplicarea statuărilor cuprinse în decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M.Of. nr. 461 din 22 iunie 2016, conform cărora sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul (sau grefierul) își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Mehedinți este competent teritorial în soluționarea pricinii pentru motivele se vor arăta.

În stabilirea instanței competente teritorial sunt determinante calitatea contestatoarei, de grefier în cadrul Tribunalului Dolj și domiciliul acesteia, situat în Craiova.

Art. 89 alin. (4) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice instituie o normă de competență teritorială cu caracter imperativ.

Potrivit acestei dispoziții decizia de sancționare poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul de muncă și asigurări sociale în a cărui circumscripție teritorială își are domiciliul contestatorul.

Contestatoarea A. are domiciliul în Craiova, jud. Dolj, potrivit copiei de pe actul său de identitate depusă la dosar, astfel că în aplicarea normei de competență reglementată de art. 89 alin. (4) din Legea nr. 567/2004 competența teritorială de soluționare a acțiunii formulată de contestatoare ar fi revenit Tribunalului Dolj.

Potrivit art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (...) (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M.Of. nr. 461 din 22 iunie 2016, sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul (sau grefierul) își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea reclamantul judecător/grefier, iar pe de altă parte prevăd o prorogare de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate; este vorba despre o competență teritorială alternativă (facultativă), ceea ce înseamnă însă că alegerea instanței competente, dintre cele determinate potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., trebuie făcută de reclamant la data sesizării instanței judecătorești.

Anterior verificării competenței de către Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă sentința civilă nr. 71 din 14 iunie 2017, prin hotărâre definitivă, a strămutat judecata cauzei la Tribunalul Mehedinți realizându-se astfel o prorogare judecătorească a competenței teritoriale, în favoarea acestui tribunal.

În concluzie, în raport de norma specială de competență teritorială exclusivă cuprinsă în art. 89 alin. (4) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, în considerarea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. care instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea, în prezența unei prorogări judecătorești de competență, având în vedere statuările cuprinse în Decizia nr. 7/2016 a ICCJ, instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei este Tribunalul Mehedinți.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește că Tribunalul Mehedinți este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2018.