ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1854/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 din C. proc. civ. si art. 1528 din C. civ., Ordinul 50/1990, Ordinul 125/1990, reclamantul solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Examinând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, instanța a constatat că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la cauzele având ca obiect conflicte individuale de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, locul de muncă reclamantul.

Din analiza cererii de chemare în judecată se constată faptul că demersul judiciar dedus spre soluționare a fost inițiat de A., însă în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., AA., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. și Y..

Atât prevederea din norma specială (art. 28 din legea nr. 62/2011), cât și C. proc. civ. (art. 81 privitor la drepturile de dispoziție ale părților, ex.: renunțarea la judecată, tranzacția), au în vedere pe titularul drepturilor procesuale, respectiv pe titularii drepturilor ce decurg din legislația muncii, ceea ce presupune că determinarea competenței teritoriale trebuie realizată prin raportare la titularul drepturilor deduse judecății, adică la membrul de sindicat reprezentat, iar nu la persoana reprezentantului (chiar dacă alin. (3) al art. 28 conferă sindicatelor calitate procesuală activă, scopul normei cuprinse în art. 269 alin. (2) din Codul muncii fiind protecția salariatului, iar nu a sindicatului al cărui membru este).

În acest context, având în vedere că membrii de sindicat indicați în cererea de chemare în judecată au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Dolj, rezultă faptul că, în cauză, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține Tribunalului Dolj, ca instanță de la domiciliile salariaților pârâtei, în raza căreia aceștia și-au și desfășurat activitatea.

S-a subliniat faptul că, prin reglementarea competenței teritoriale în favoarea instanței de la domiciliul/reședința ori de la locul de muncă al reclamantului, s-a urmărit protejarea salariatului când are o asemenea calitate procesuală, spre a-i facilita accesul la instanțele judecătorești. Legiuitorul, din rațiuni de protecție, a recurs la această soluție pozitivă, echitabilă pentru a nu-i descuraja pe salariați, în sensul deducerii pretențiilor lor pe rolul instanțelor judecătorești.

Totodată, s-a considerat că Decizia în interesul legii nr. 1/2013 nu-și găsește aplicabilitate întrucât în cauză nu sunt incidente textele legale analizate de aceasta, ci prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

La data de 20 octombrie 2017, reclamantul a depus la dosar cerere de renunțare la judecata cauzei, ce formează obiectul dosarului nr. x/2016

Față de excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, pe care a analizat-o cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., instanta a constatat că excepția este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

În privința competenței teritoriale, Codul muncii derogă de la dreptul comun (art. 107 C. proc. civ.), în sensul că aceasta aparține nu instanței de la domiciliul pârâtului, ci celei de la domiciliul sau reședința reclamantului.

Art. 210 din Legea dialogului social completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, prevăzând că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Acest text instituie o competență teritorială alternativă în cazul salariaților, aceștia putând introduce acțiunea: sau la domiciliul lor (înțeles în sens larg, inclusiv reședința) sau la instanța în a cărei rază teritorială se află locul lor de muncă (care, de cele mai multe ori, coincide cu sediul angajatorului).

Cu toate acestea, în materia litigiilor de muncă, s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, Decizia nr. 1/2013, care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul A. a înțeles să învestească Tribunalul Prahova, de la sediul său, cu soluționarea prezentei cauze, instanța a constatat că, în aplicarea dispozițiilor legale speciale, derogatorii de la dispozițiile comune în materie, și față de Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Prahova.

În consecință, prin sentința nr. 3524/2017 din 23 octombrie 2017, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dolj, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat conflict negativ de competență între Tribunalul Dolj și Tribunalul Prahova, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În speță, Înalta Curte constată că pricina de față este un conflict de muncă ce are ca obiect obligarea pârâtei la acordarea grupei I de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv de lucru, în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 și Ordinului 125/1990 și obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe prin care să se recunoască aceasta încadrare în grupa I de munca, iar, în subsidiar, recunoașterea încadrării în grupa a II-a de munca în procent de 100% din timpul efectiv lucrat și obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de către A., în numele și pentru membri săi de sindicat, referitoare la plata unor drepturi salariale.

Potrivit mențiunilor din cererea de chemare în judecată, sediul societății reclamante A. este în județul Parhova, Municipiul Ploiești, iar domiciliul pârâtei Z. este în mUnicipiul Târgu Jiu, județul Dolj.

Declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea procesuală activă în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la sediul/domiciliul acestora, să se stabilească și competența teritorială, conform art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, privind sindicatele, stipulează că "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă."

Este de observat că, potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor, în exercitarea acestor atribuții statuându-se că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

În acest cadru, vom sublinia faptul că, prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată în recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011, care conține dispozițiile similar anterior enunțate) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. Totodată, ca o consecință sub aspectul procesual al competenței teritoriale, în interpretarea dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte a stabilit că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Astfel, câtă vreme organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează a se ține seama de sediul sindicatului. Considerentele deciziei în interesul legii își găsesc pe deplin aplicabilitatea și în cazul interpretării dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 invocate în cauză, scopul normei fiind același, respectiv asigurarea unei protecții mai eficiente a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2017.