ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 495/2018

HOTĂRÂRE

13.06.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 495/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2017, sub nr. x/63/2017, pe rolul Tribunalului Dolj, contestatoarea A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 16 din 20.03.2017 emisă de președintele Curții de Apel Craiova, prin care în temeiul dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 567/2004, s-a aplicat sancțiunea reducerii cu 5% a salariului pe o durată de 2 luni, începând cu data de 01.04.2017, solicitând în temeiul art. 89 alin. (5) din Legea nr. 567/2004 suspendarea executării deciziei până la soluționarea contestației, iar în temeiul art. 89 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 567/2004, să se constate nulitatea absolută a deciziei sus enunțate.

Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 06.06.2017, sub nr. x/54/2017, pe rolul Curții de Apel Craiova, petenta A. a formulat cerere de strămutare a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/63/2017, aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

Curtea de Apel Craiova, a admis cererea de strămutare, dispunând în temeiul dispozițiilor art. 140 și 145 C. proc. civ., strămutarea Dosarului nr. x/63/2017, aflat pe rolul Tribunalului Dolj, la Tribunalul Mehedinți.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinți la data de 12.07.2017, sub nr. x/63/2017.

La data de 20.09.2017, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o cerere prin care invocând incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. a solicitat declinarea judecării cauzei la Tribunalul Pitești.

Prin sentința civilă nr. 484 din 21.09.2017, Tribunalul Mehedinți având în vedere cererea contestatoarei a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, pentru următoarele considerente:

S-a reținut că Tribunalul Mehedinți a fost învestit cu soluționarea contestației urmare admiterii cererii de strămutare formulată de contestatoare, aspect care nu influențează aplicarea dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., privind verificarea competenței, întrucât prin sentința civilă nr. 69 din 13.06.2017, Curtea de Apel Craiova nu a analizat competența de soluționare a cauzei, ci existența unor motive de strămutare în raport de instanța sesizată inițial - Tribunalul Dolj. Prin instituția strămutării, o instanță competentă, potrivit regulilor generale de competență este desesizată de judecarea cauzei în favoarea unei alte instanțe de același grad, pentru motive care pun la îndoială imparțialitatea ei.

S-a constatat că prin dispozițiile art. 127 C. proc. civ. s-a reglementat o prorogare de competență teritorială în favoarea unei alte instanțe decât cea competentă pentru ipoteza în care un judecător/procuror/grefier este parte într-un proces, că fiind o normă procedurală alternativă, dă posibilitate reclamantului de a alege între instanțe deopotrivă competente.

Or, contestatoarea având calitatea de grefier la Tribunalul Dolj, în condițiile art. 127 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ. avea obligația sesizării uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța în care își desfășoară activitatea. Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. care se aplică corespunzător și grefierilor, interzice sesizarea instanței competente, în speță Tribunalul Dolj, fiind o normă care reglementează o necompetență teritorială absolută în ceea ce privește instanța în care își desfășoară efectiv activitatea judecătorul/procurorul/grefierul (Decizia nr. 7 din 16.05.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii).

S-a reținut că în situația în care reclamantul are calitatea de judecător/procuror/grefier, acesta are alegerea între mai multe alte instanțe dintre cele indicate de legiuitor, fiind vorba despre o competență teritorială alternativă (facultativă), după cum reiese, de altfel din denumirea prevederii legale.

S-a constatat că, pentru o cerere în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant, cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, este obligatorie sesizarea unei alte instanțe judecătorești de aceleași grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu instanța la care își desfășoară activitatea, având alegerea între oricare dintre instanțele de același grad prevăzute anterior.

Întrucât dispozițiile alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ. folosesc imperativul "va sesiza", în timp ce dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol (în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător/procuror/grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza) arată că "poate sesiza", s-a apreciat că legiuitorul a avut în vedere o obligație a reclamantului în ipoteza de la alin. (1).

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. edictate de legiuitor în scopul asigurării unor garanții de imparțialitate obiectivă, sunt norme speciale, derogatorii atât de la dreptul comun în materia strămutării, cât și de la normele de competență teritorială, indiferent dacă acestea sunt de ordine publică ori de ordine privată, chiar dacă acestea ar fi cuprinse în C. proc. civ. sau în legi speciale.

Din perspectiva celor expuse s-a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. apar ca fiind alternative la instituția strămutării, că în ipoteza aplicării lor nu mai este necesară sesizarea curții de apel cu o cerere de strămutare a litigiului pe motiv de bănuială legitimă pentru lipsa de imparțialitate a judecătorilor din pricina calității părților.

Contestatoarei de față îi revenea obligația de a introduce cererea la o instanță de același grad din circumscripția curții de apel învecinate, având alegerea dintre oricare aceste instanțe.

Totodată, conform art. 145 C. proc. civ., ca efect al admiterii cererii de strămutare, curtea de apel poate trimite procesul spre judecată numai unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa.

Tribunalul Mehedinți, învestit prin încheierea de strămutare, este instanță din raza Curții de Apel Craiova și nu instanță aflată în circumscripția curții de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova.

Prin urmare, s-a reținut că dreptul de opțiune al contestatoarei cu privire la alegerea între mai multe instanțe, dintre cele indicate de legiuitor nu poate fi înlăturat prin admiterea cererii de strămutare în cazul de față întrucât norma de competență prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fiind o normă de competență de ordine publică, nu poate fi înlăturată.

Cum excepția invocată de contestatoare și solicitarea declinării cauzei în favoarea unei alte instanțe față de care operează prorogarea de competență, în condițiile în care Tribunalul Mehedinți este instanță egală în grad în circumscripția Curții de Apel Craiova și, nu a unei curți învecinate, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ca instanță în favoarea căreia operează prorogarea legală de competență conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 27.11.2017, intimata Curtea de Apel Craiova a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, susținând că Tribunalul Mehedinți este competent să soluționeze fondul cauzei, că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. oferă posibilitatea contestatoarei de a alege instanța care să soluționeze cauza la momentul sesizării instanței, iar nu după soluționarea cererii de strămutare.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a analizat prioritar excepția, iar prin încheierea de ședință din 28 noiembrie 2017 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, declinând competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Constatând ivit conflictul negativ de competență în condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în temeiul art. 134 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Contestatoarea îndeplinește funcția de grefier în cadrul Tribunalului Dolj.

C. proc. civ. reglementează o competență alternativă dată fiind calitatea pe care o are reclamantul. Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile anterior enunțate se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Singura condiție impusă pentru a deveni aplicabile dispozițiile acestui text legal este aceea ca judecătorul/procurorul/grefierul să aibă calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea. Activitatea contestatoarei se desfășoară în cadrul Tribunalului Dolj, iar cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți în urma admiterii cererii de strămutare formulată chiar de către contestatoare. Astfel, instanța verifică aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. prin raportare la instanța la care s-a ajuns în urma strămutării, iar nu prin raportare la instanța sesizată inițial de către contestatoare.

Pentru a avea aplicabilitate dispozițiile art. 127 C. proc. civ., contestatoarea ar trebui să aibă calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Mehedinți, ceea ce nu corespunde realității.

Instanța a apreciat că în cauză nu poate fi reținută competența alternativă instituită de art. 127 C. proc. civ., cauza urmând a fi soluționată de către instanța desemnată în urma admiterii cererii de strămutare.

În consecință, s-a apreciat că este întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, motiv pentru care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți. Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Mehedinți și Tribunalul Argeș, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2017, sub nr. x/63/2017, pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatoarea A., grefier la Tribunalul Dolj a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 16 din 20.03.2017 emisă de președintele Curții de Apel Craiova.

În conformitate cu dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, după înregistrarea contestației, dar înainte de primul termen de judecată fixat în Dosar nr. x/63/2017 al Tribunalului Dolj, respectiv la data 6 iunie 2017, contestatoarea deși putea să uzeze de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. în raport de calitatea ce o are de grefier la Tribunalul Dolj a formulat cerere de strămutare a cauzei întemeiată pe motive de banuială legitimă, cerere înregistrată sub Dosar nr. x/54/2017 pe rolul Curții de Apel Craiova.

Prin sentința nr. 69 din 13 iunie 2017, definitivă în condițiile art. 145 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a admis cererea de strămutare și a dispus strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/63/2017 de la Tribunalul Dolj, la Tribunalul Mehedinți.

În aceste condiții, la Tribunalul Mehedinți, reclamanta a invocat incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

În raport de situația expusă, Înalta Curte constată că problema pe care o ridică conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Mehedinți și Tribunalul Argeș, vizează corelația dintre efectele hotărârii de strămutare a cauzei dispusă în condițiile prevăzute de art. 140 C. proc. civ. și competența facultativă reglementată de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. în temeiul cărora: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Din această perspectivă, în ceea ce privește competența reglementată prin dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul, care are calitate de reclamant al unei pricini și, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței. Cum reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, rezultă că norma analizată instituie și o competență teritorială facultativă, ceea ce corespunde denumirii marginale a textului. Această alegere a uneia dintre instanțele competente dintre cele prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., trebuie exercitată de reclamantul judecător/procuror/grefier, la data sesizării instanței. Dubla semnificație a normei cuprinsă în dispozițiile art. 127 C. proc. civ. determină și calificarea distinctă a excepțiilor procesuale prin care nerespectarea acesteia poate fi sancționată.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte apreciază că se impune a se preciza că în valența sa de normă de necompetență absolută, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. are ca rațiune exigențele unei proceduri echitabile, și anume, ca la judecarea unei pricini în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant să nu existe niciun element de natură a putea altera garanțiile de imparțialitate ce trebuie să însoțească orice procedură judiciară, ori de a crea vreo aparență de soluționare părtinitoare a cauzei. În acest sens, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, a reținut că; "(…) pentru ipoteza în care un judecător este parte într-un proces, C. proc. civ. reglementează situația particulară a acestor cauze și pune la dispoziția acestuia o normă procedurală alternativă, dând posibilitatea reclamantului judecător de a alege între instanțe deopotrivă competente. Astfel, norma cuprinsă în art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., (…), este un mijloc procedural care urmărește înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei datorate calității părții. De asemenea, dispoziția legală menționată la alin. (2) reglementează și situația pârâtului judecător. Astfel, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Art. 127 din C. proc. civ. apare astfel ca fiind alternativa la instituția strămutării, în ipoteza aplicării sale nemaifiind necesară sesizarea curții de apel sau a instanței supreme, după caz, pentru a se pronunța asupra cererii de strămutare a procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților."

Înalta Curte apreciază că în interpretarea restrictivă a art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este relevant paragraful 24 din considerentele deciziei Curții Constituționale sus enunțate, în cuprinsul căruia se reține că "prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. circumscriu obligația reclamantului judecător de a introduce cererea la o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate."

Prin urmare, pentru o cerere în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant, cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, este obligatorie sesizarea unei alte instanțe judecătorești de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate în a cărui circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, având alegerea între oricare dintre instanțele de același grad prevăzute anterior. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, în cauza în care s-a ivit conflictul negativ de competență, contestatoarea având calitatea de grefier la Tribunalul Dolj la data înregistrării acțiunii. Ca atare, avea opțiunea conferită de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., ce prevăd o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Cu toate acestea contestatoarea nu a uzat de mecanismul conceput prin art. 127 din C. proc. civ., ci a formulat o cerere de strămutare a cauzei în condițiile art. 140 C. proc. civ., de la Tribunalul Dolj pe motive de bănuială legitimă. Or, prin soluționarea cererii de strămutare de către instanța ierarhic superioară, printr-o hotărâre definitivă, și trimiterea dosarului la Tribunalul Mehedinți în condițiile art. 145 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rațiunile normei de necompetență absolută a Tribunalului Mehedinți, intrinseci prevederilor art. 127 alin. (1), nu-și mai găseau incidență. Cum Tribunalul Mehedinți a fost desemnat ca instanță competentă prin prorogare judecătorească ca urmare a admiterii cererii de strămutare, Înalta Curte reține că această instanță nu mai putea să ia în dezbatere necompetența teritorială absolută instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât excepția nu mai avea obiect față de soluția pronunțată în condițiile art. 140-141 C. proc. civ. Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabilește că, în cauză, competența de soluționare revine Tribunalului Mehedinți, dată fiind prioritatea soluției pronunțate de Curtea de Apel Craiova prin sentința nr. 69 din 13 iunie 2017, sens în care urmează a se dispune.