ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 925/2019

Ședința publică din data de 19 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2018 la data de 14.06.2018, reclamanta Curtea de Apel Craiova a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea diferențelor de drepturi salariale în cuantum net de 3285 RON, încasate necuvenit în perioada 01.01.2018 - 31.03.2018.

În cerere se arată, între altele, că pârâta face parte din personalul auxiliar de specialitate a Tribunalului Mehedinți, fiind încadrată în funcția de specialist IT.

II. Prin sentința civilă nr. 4917 din 23.11.2018 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolj a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Oradea, secția civilă și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției, cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

De asemenea, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. x/2014/a1 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, Curtea reținând că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, permiterea cumulului competenței jurisdicționale cu calitatea de parte în proces reprezentând un element obiectiv, care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție.

Tribunalul Dolj a reținut că, în cauză, reclamantă este Curtea de Apel Craiova, așa încât, în raport de considerentele expuse, precum și de opțiunea acesteia din data de 15.11.2018, de alegere a instanței competente ca fiind Tribunalul Sibiu, aflat în circumscripția Curții de Apel Alba, învecinată cu Curtea de Apel Craiova, în baza art. 132 C. proc. civ. a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, excepție invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

III. Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 13.12.2018, cu același număr de dosar.

La termenul de judecată din data de 21.01.2018, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu în soluționarea dosarului.

Prin sentința civilă nr. 14 data de 21 ianuarie 2018, Tribunalul Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

În argumentarea acestei soluții, Tribunalul Sibiu a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. introduc noțiunea de competență facultativă, care se referă la o categorie specială de cereri, în care judecătorul are calitatea de parte reclamantă și circumscriu obligația reclamantului-judecător de a introduce cererea la o instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate calității sale de a fi judecător la instanța competentă să îi soluționeze cauza, nu și la instanța de grad superior.

A constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii a hotărât, prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 22 iunie 2016, că sintagma "la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

A considerat că, potrivit prevederilor legii speciale, competent să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță este tribunalul și nu curtea de apel.

IV. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Sibiu competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Ambele instanțe, care s-au dezînvestit reciproc, au pornit de la premisa că obiectul prezentei cauze îl reprezintă recuperarea unor creanțe provenind din drepturi salariale acordate nejustificat pârâtei, specialist IT în cadrul Tribunalului Mehedinți, decurgând din raporturile de muncă dintre părți, astfel încât, în cauză s-a apreciat că instanța de judecată a fost învestită cu un conflict de muncă.

În raport de data formulării cererii de chemare în judecată, 14 iunie 2018, în cauză sunt incidente prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care derogă de la dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în considerarea caracterului de normă specială ulterioară, ce reglementează competența de soluționare a conflictelor de muncă.

În conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011:

"cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Totodată, în considerarea faptului că reclamanta este Curtea de Apel Craiova, în cauză este incident textul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., care, în formularea în vigoare de la data introducerii cererii, stabilea:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Tocmai interpretarea și aplicarea textului anterior menționat a generat conflictul negativ de competență, ivit între Tribunalul Dolj și Tribunalul Sibiu, în condițiile în care reclamanta din prezenta cauză este Curtea de Apel Craiova.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. introduc noțiunea de competență facultativă, referindu-se la categoria specială de cereri în care judecătorul are calitatea de reclamant și circumscriind obligația de a introduce cererea la o instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate celei în care se situează instanța competentă să soluționeze cauza.

După introducerea cererii de chemare în judecată, Curtea Constituțională a României a pronunțat, la data de 26 aprilie 2018, decizia nr. 290, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

Prin decizia arătată, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

Prin aceeași decizie s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Având în vedere forța general obligatorie a deciziilor Curții Constituționale, începând cu data publicării acestora, în cadrul proceselor aflate în curs de soluționare, se constată că interpretarea dată de această instanță asupra modului în care pot fi interpretate sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" și noțiunea de "judecător" din cuprinsul prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., se impune cu caracter obligatoriu și în speța de față.

În raport cu împrejurarea că aplicarea pentru viitor a deciziilor Curții vizează, în mod primordial, situațiile juridice pendinte, calitatea reclamantei atrage, fără dubiu, aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece instanța de contencios constituțional a statuat, în decizia anterior menționată, că noțiunea de "instanță la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății.

În această situație, se apreciază că în mod corect a procedat Tribunalul Dolj, pronunțând sentința civilă nr. 4917 din 23.11.2018 în dosarul nr. x/2018, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, în favoarea Tribunalului Sibiu, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Curtea de Apel Craiova în contradictoriu cu pârâta A., având în vedere că Tribunalul Sibiu se situează în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinate Curții de Apel Craiova.

În consecință, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2019.