ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1554/2019

HOTĂRÂRE

01.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1554/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalului Caraș-Severin la 6 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Caraș-Severin, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea intimatului la eliberarea unei adeverințe în vederea calculării pensiei de serviciu cu luarea în considerare a nivelului maxim a indemnizației de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 421,36 RON, începând cu 9 aprilie 2015, precum și media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care aceasta a fost eliberată din funcție.

Prin sentința civilă nr. 345 din 19 martie 2019, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă, Completul specializat în Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., pct. 51 s-a constatat că "noțiunea de judecător din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar potrivit pct. 52 "permiterea cumulului competenței jurisdicționale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție".

Prin urmare, având în vedere că Tribunalul Caraș-Severin are calitatea procesuală de intimat în prezenta cauză, s-a apreciat că această instanță nu este competentă material să soluționeze litigiul, fiind astfel incidentă competența facultativă, respectiv instanța judecătorească de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află Tribunalul Caraș-Severin. În consecință, s-a declinat competența de soluționare a dosarului în favoarea Tribunalul Mehedinți, avându-se în vedere că acesta se află și la o distanță mai mică față de celelalte instanțe judecătorești de același grad competente.

Prin sentința nr. 208 din 14 mai 2019, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș - Severin, a suspendat judecarea cauzei și a constatat ivit conflictul negativ de competență, înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, cea de-a doua instanță a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ., modificat prin art. 1 pct. 13 din Legea nr. 310/2018 au în vedere ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care judecătorul își desfășoară activitatea sau, potrivit modificărilor normei, ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței inferioare față de instanța la care își desfășoară activitatea.

În ceea ce privește invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, s-a reținut că instanța de contencios constituțional a statuat că sintagma de "competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul judecător/procuror/grefier, interesând doar calitatea reclamantului de judecător la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță și nu în toate ciclurile procesuale ale judecății.

Prin urmare, s-a constatat că art. 127 C. proc. civ. reglementează o competență facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanței.

Tribunalul Mehedinți a apreciat că, pentru a atrage competența teritorială a uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanții, este necesar ca aceștia să aibă calitatea de judecător/procuror sau grefier, iar la data formulării acțiunii să își desfășoare activitatea în cadrul instanței, împrejurarea care rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 567/2004 cu prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Totodată, s-a reținut că, în ceea ce privește calitatea de pârât a Tribunalului Caraș - Severin, dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

din C. proc. civ. permit reclamantului să sesizeze fie instanța competentă, chiar dacă este aceea care are și calitatea de pârât, fie una din instanțele arătate de legiuitor, norma reglementând în acest caz o competență teritorială facultativă.

Ca atare, s-a conchis că Tribunalului Caraș - Severin este competent să soluționeze dosarul, raportat la opțiunea reclamantei, chiar dacă acesta are și calitatea de pârât, fiind respectate normele de competență materială ale instanței.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 10 iunie 2019, stabilindu-se termen de judecată la 1 octombrie 2019.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, astfel că va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverințe în vederea calculării pensiei de serviciu cu luarea în calcul a nivelului maxim a indemnizației de încadrare brute lunare, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 421,36 RON.

În fapt, se constată că reclamanta A. a îndeplinit funcția de prim-grefier în cadrul Tribunalului Caraș-Severin.

În drept, dispozițiile art. 127 C. proc. civ., deși formal indicate a reglementa o competență facultativă, în realitate reglementează o competență teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., interzicând sesizarea unei anumite instanțe în considerarea calității reclamantului sau a pârâtului, judecătorul având obligația de a invoca incidența acestor dispoziții legale chiar și din oficiu, potrivit art. 131, raportat la art. 247 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât verificarea competenței este o obligație esențială care îi incumbă judecătorului.

Art. 127 C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care își desfășoară sau și-a defășurat activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Cu titlu preliminar, instanța supremă apreciază că prezentul conflict de competență urmează a fi soluționat din perspectiva dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în forma de dinainte de modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, având în vedere că sesizarea primei instanțe s-a făcut la 6 decembrie 2018, că Legea nr. 310/2018 nu are norme tranzitorii legate de aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., astfel încât în cauză se va face aplicarea dispozițiilor art. 24 C. proc. civ.

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 290/2018, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Prin aceeași decizie s-a mai stabilit că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) Cod procedură civile sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Înalta Curte evocă prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ., constatând că reclamanta a avut calitatea de personal auxiliar, dar și faptul că în cauză calitatea de pârât o deține Tribunalul Caraș - Severin, situație în care devin incidente dispozițiile care atrag competența uneia dintre instanțele judecătorești de același grad învecinate, în sensul deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mehedinți, astfel cum în mod corect a stabilit instanța inițial învestită.