ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1965/2019

HOTĂRÂRE

05.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1965/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă -- complet specializat în conflicte de muncă la 29 octombrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Caraș-Severin, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îi oblige pe pârâți la calculul și plata către reclamantă a indemnizației prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, începând cu 1 noiembrie 2018.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a desfășurat activitate în calitate de judecător până la 3 octombrie 2017, dată la care a fost eliberată din funcția deținută la Tribunalul Caraș-Severin, prin pensionare.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Prin sentința civilă nr. 914 din 4 iunie 2019, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă - completul specializat în conflicte de muncă a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În motivarea acestei sentințe, instanța a reținut că reclamanta a ocupat funcția de judecător la Tribunalul Caraș-Severin, iar între pârâți figurează și Tribunalul Caraș-Severin, motiv pentru care a apreciat că în speță devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1), (2), (2^1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă o instanță de judecată are calitatea de reclamantă sau de pârâtă într-o cerere de competența ei, aceasta devine necompetentă să judece pricina, care va fi soluționată de o altă instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța sesizată inițial și care are calitate procesuală în dosar.

Prin sentința nr. 329/2019 din 4 iulie 2019, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș - Severin, secția I civilă - complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut că art. 127 C. proc. civ. reglementează o competență facultativă determinată de calitatea reclamantului, care trebuie să existe la data sesizării instanței.

Astfel, s-a apreciat, că potrivit art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., pentru a atrage competența teritorială a uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanta, este necesar ca aceasta să aibă calitatea de judecător, iar la data formulării acțiunii să își desfășoare activitatea în cadrul instanței, ceea ce nu este cazul de față.

În consecință, s-a constatat că în speță se aplică regulile generale de competență teritorială, respectiv dispozițiile art. 107 C. proc. civ., însă, cum litigiul pendinte este unul de jurisdicția muncii, iar în această materie, dispozițiile speciale din Codul Muncii (art. 269) derogă de la dispozițiile generale ale C. proc. civ., s-a reținut că cererile în materia conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

În plus, s-a constatat că aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, instanța a reținut că reclamanta are domiciliul în Reșița, care se află în circumscripția Tribunalului Caraș-Severin, competent în soluționarea cauzei față de prevederile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2009 și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Totodată, instanța a mai constatat că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 127 C. proc. civ., reclamanta exercitându-și dreptul procesual de opțiune între instanțele deopotrivă competente în soluționarea cauzei, alegând prin introducerea cererii de chemare în judecată să învestească Tribunalul Caraș - Severin, fixând în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de domiciliu și fostul loc de muncă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 iulie 2019.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ., întrucât acesta s-a ivit între două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, astfel că va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Prin acțiunea formulată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților Tribunalul Caraș-Severin, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției la calculul și plata indemnizației prevăzute la art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum și obligarea pârâților la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă

În fapt, se constată că reclamanta a desfășurat activitate în calitate de judecător la Tribunalul Caraș-Severin până la 3 octombrie 2017, dată la care a fost eliberată din funcția deținută prin pensionare.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ., deși formal indicate a reglementa o competență facultativă, în realitate reglementează o competență teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., interzicând sesizarea unei anumite instanțe în considerarea calității reclamantului sau a pârâtului, judecătorul având obligația de a invoca incidența acestor dispoziții legale chiar și din oficiu, potrivit art. 131, raportat la art. 247 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât verificarea competenței este o obligație esențială care îi incumbă judecătorului.

Art. 127 C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care își desfășoară sau și-a desfășurat activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Cu titlu preliminar, instanța supremă apreciază că prezentul conflict de competență urmează a fi soluționat din perspectiva dispozițiilor art. 217 C. proc. civ., în forma de dinainte de modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, având în vedere că sesizarea primei instanțe s-a făcut la 29 octombrie 2018, că Legea nr. 127 C. proc. civ., astfel încât în cauză se va face aplicarea dispozițiilor art. 24 C. proc. civ.

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 290/2018, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Prin aceeași deciziei s-a mai stabilit că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Înalta Curte evocă prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ., constatând că reclamanta a avut calitatea de judecător, dar și faptul că în cauză calitatea de pârât o deține Tribunalul Caraș - Severin, situație în care devin incidente dispozițiile care atrag competența uneia dintre instanțele judecătorești de același grad învecinate, în sensul deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale.

Calitatea de fost judecător a reclamantei, precum și calitatea pârâtului Tribunalul Caraș Severin de parte în litigiu determină incidența prevederilor art. 127 C. proc. civ., în limitele declarate constituționale prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Curtea Constituțională.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă potrivit legii.

Prin urmare, având în vedere că reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Caraș-Severin, această instanță având și calitatea de parte în litigiu, în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod și cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.