ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1734/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă la data de 18 octombrie 2017, reclamantul A. a solicitat instanței obligarea pârâtelor B. și C. la plata sumei de 300.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit ca urmare a încălcării dreptului său la demnitate și la viață privată, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 5 decembrie 2017, pârâtele B. și C. au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamantului-pârât A. la plata unor daune morale în cuantum de 300.000 RON pentru prejudiciul moral produs acestora.

Prin sențința civilă nr. 12 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de strămutare formulată de petentele B. și C. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, la Tribunalul Dolj, secția I civilă, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

Prin sentința civilă nr. 917 din 21 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, a fost admisă, în parte, acțiunea în pretenții formulată de către reclamantul-pârât A. împotriva pârâtelor-reclamante B. și C., în sensul că a fost obligate pârâtele-reclamante C. și B., fiecare, la plata sumei de 2.500 RON către reclamantul-pârât A., cu titlu de daune morale.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâtele-reclamante B. și C. împotriva reclamantului-pârât A., ca neîntemeiată.

S-a luat act că reclamantul-pârât A. a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârâtele-reclamante B. și C., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1942/A din 3 iulie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtele B. și C. împotriva sentinței civile nr. 917 din 21 decembrie 2018 a Tribunalului Dolj, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate în apel au formulat recurs pârâtele C. și B..

Prin motivele de recurs au fost reiterate în totalitate motivele de apel, procedându-se la prezentarea istoricului cauzei. În continuare, au fost expuse o parte din considerentele deciziei recurate.

În drept, recurentele-pârâte nu au indicat vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La 23 iunie 2020 Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., față de împrejurarea că prin cererea de recurs se reiau susținerile formulate în cererea de apel, recurentele făcând o expunere a situației de fapt, procedând la prezentarea istoricului cauzei și expunând totodată o parte din considerentele deciziei recurate.

Prin rezoluția din 20 iulie 2020 a fost stabilit termen de judecată la data de 22 septembrie 2020, când Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra chestiunii nulității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Înalta Curte constată că recursul declarat în prezenta cauză cuprinde susțineri care nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., și care nici nu reprezintă critici concrete împotriva raționamentului instanței de apel pe care se sprijină soluția pronunțată în cauză.

Astfel, Înalta Curte reține că prin sentința civilă nr. 917 din 21 decembrie 2018 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, menținută prin decizia civilă nr. 1942/A din 3 iulie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă a fost admisă în parte acțiunea reclamantului A., pârâtele C. și B. fiind obligate, fiecare, la plata către reclamant a sumei 2.500 RON, pentru prejudiciul cauzat acestuia, constând în lezarea dreptului la demnitate și viață privată.

În calea de atac a recursului, pârâtele au reiterat criticile formulate în apel, preluandu-le ca atare în paginile 1-6 de recurs, fără a arăta care sunt considerentele pentru care decizia Curții de Apel Craiova, secția I civilă este nelegală. În continuare, la paginile 7-9 de recurs au fost redate considerentele deciziei din apel, fără a se expune nemulțumirile părților față de reaționamentul curții de apel.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părților poate duce la casarea unei hotărâri.

Mai mult, prin motivele de recurs, astfel cum au fost preluate din cererea de apel, se reiterează situația de fapt descrisă de părțile pârâte, recurentele deducând judecății aspecte de netemeinicie în condițiile în care susținerile acestora vizează întâmplări prezentate la cele două emisiuni TV, iar asemenea împrejurări de fapt excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului în raport de exigențele impuse prin art. 488 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că aspectele deduse judecății prin motivele de recurs sunt de natură a implica o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, iar nu pe o interpretare a unor norme juridice, astfel că acestea nu pot face obiectul controlului de legalitate în coordonatele vreunuia dintre motivele de casare limitativ stabilite prin art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de pârâtele C. și B. împotriva deciziei nr. 1942/A din 3 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtele C. și B. împotriva deciziei nr. 1942/A din 3 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020