ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.09.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2475/2014

HOTĂRÂRE
30.09.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2475/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta V.A.R. a chemat în

judecată pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției,

Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor

Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

constate nulitatea absolută a Deciziei nr. X/2009 și să emită o nouă decizie de

încadrare în funcția de grefier treapta a II-a cu studii superioare, conform

atestatului emis de Școala de Grefieri la 14 aprilie 2009. S-a solicitat,

totodată, obligarea pârâților de a calcula și de a-i plăti drepturile salariale

de la data numirii în funcție până la data transformării postului din grefier

debutant cu studii superioare în grefier treapta a III-a cu studii superioare,

și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești,

actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și

până la data executării hotărârii judecătorești.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că este absolventa Școlii Naționale de Grefieri, iar

începând cu data de 14 aprilie 2009, urmare a absolvirii cursurilor și conform

repartiției a fost încadrată cu contract de muncă pe durată nedeterminată în

cadrul Judecătoriei Brașov, în funcția de grefier cu studii superioare

debutant.

A mai arătat că la

data de 14 aprilie 2009 s-a adresat cu o cerere Curții de Apel Brașov, prin

care a solicitat efectuarea demersurilor necesare pentru transformarea postului

din grefier cu studii superioare debutant în grefier cu studii superioare

treapta a II-a, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, însă cererea

i-a fost respinsă cu motivarea că pentru încadrarea solicitată este necesară

susținerea unui alt examen de promovare.

A mai arătat că

apreciază că a fost discriminată față de ceilalți colegi ai săi, absolvenți ai

aceleiași școli, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de O.G. nr.

137/2000, pentru ca fapta să fie calificată drept discriminare.

La data de 10 iulie

2013, reclamanta a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat

obligarea pârâților Tribunalul Brașov și Ministerul Finanțelor, ca, în

conformitate cu Decizia nr. Y/2010 să calculeze și să plătească diferența

drepturilor salariale de la data încadrării în funcția de grefier gradul III,

respectiv 29 iulie 2009, până la momentul intrării în concediul pentru nașterea

și îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, respectiv 15 ianuarie 2010,

având în vedere că nu i s-a calculat indemnizația de concediu medical după noua

salarizare, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului

până la plata efectivă.

Reclamanta a precizat

că, în perioada 14 aprilie 2009 - 30 septembrie 2009, s-a aflat în concediu

medical, în perioada 1 septembrie 2009 - 29 septembrie 2009 în concediu

prenatal, în perioada 29 septembrie 2009 - 15 ianuarie 2010 s-a aflat în

concediu postnatal, iar ulterior în concediul pentru creșterea și îngrijirea

copilului până la vârsta de doi ani.

Conform Deciziei nr.

Z/2011 a revenit în activitate și, totodată, a obținut și transferul la

Judecătoria Craiova.

Prin întâmpinare,

Curtea de Apel Brașov a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Dolj, arătând că, față de obiectul cauzei - anularea unui act, competența

revine judecătoriei. De asemenea, s-a invocat excepția inadmisibilității

cererii, dat fiind că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie

prevăzută de O.G. nr. 8/2007, precum și excepția prescripției dreptului

material la acțiune în raport de termenul prevăzut de art. 27 din O.G. nr.

137/2000.

La data de 1

octombrie 2013, reclamanta a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat

introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Școlii Naționale de Grefieri,

sub coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Pârâtul Consiliul

Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive, dat fiind că nu este emitentul actului

atacat.

Și pârâtul Ministerul

Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, dat fiind că nu este emitentul deciziei contestate.

Pârâtul Tribunalul

Brașov a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării

acțiunii, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă, și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Și pârâtul Ministerul

Justiției a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, întrucât nu se află în raporturi juridice cu reclamanta.

La termenul de

judecată din 22 noiembrie 2010, instanța a dispus efectuarea unei adrese către

reclamantă pentru a-și preciza poziția raportat la dispozițiile art. 127 alin.

(1) și (3) noul C. proc. civ. privind sesizarea instanței, iar la termenul din

17 ianuarie 2014 a dispus suspendarea cauzei, având în vedere că aceasta nu s-a

conformat dispozițiilor încheierii anterioare.

La data de 17

ianuarie 2014, reclamanta a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând

că s-a conformat dispozițiilor instanței la data de 26 noiembrie 2013 și că nu

a fost citată la domiciliul procesual ales.

La 4 martie 2014, la

solicitarea instanței, reclamanta a precizat că nu îi sunt aplicabile

dispozițiile art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) noul C. proc. civ.,

întrucât nu-și desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Dolj, ci la

Judecătoria Craiova, iar în cazul în care se va aprecia în sensul necompetenței

solicită declinarea competenței în favoarea Tribunalului Argeș.

Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 1404/2014, a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Dolj a reținut că, având în vedere dispozițiile

art. 127 alin. (1) și (3) noul C. proc. civ., raportat la calitatea reclamantei

de grefier la Judecătoria Craiova și la solicitarea acesteia formulată prin

notele scrise, se impune declinarea competenței la Tribunalul Argeș.

Tribunalul Argeș,

secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr.

1328 din 26 iunie 2014, în majoritate, a admis excepția de necompetență

teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus

înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a

soluționa conflictul.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Argeș, examinând cu prioritate, conform art. 132

noul C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, a reținut că reclamanta are

calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Craiova, însă, în cauză, cererea

formulată de aceasta este de competența tribunalului, potrivit art. 210 din

Legea nr. 62/2011, iar reclamanta nu își desfășoară activitatea la tribunal.

În consecință, s-a

apreciat că nu pot fi invocate dispozițiile art. 127 noul C. proc. civ.,

dispoziții speciale și derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care

reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței

la care își desfășoară activitatea grefierul care are calitatea de reclamant,

situație ce nu se regăsește în speță.

S-a considerat că,

nefiind incident cazul de prorogare de competență prevăzut de art. 127 noul C.

proc. civ., Tribunalul Argeș este necompetent absolut, competența de

soluționare a cauzei aparținând Tribunalului Dolj, ca instanță în a cărei

circumscripție are domiciliul și locul de muncă reclamanta.

Învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență la 10 iulie 2014, Înalta Curte

va constata că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Tribunalului

Dolj pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Dolj la 14 mai 2013, reclamanta a învestit instanța

cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului

în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul de muncă

reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Reclamanta își

desfășoară activitatea la Judecătoria Craiova, și nu la Tribunalul Dolj, astfel

că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 noul C. proc. civ., dispoziții

speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situația în

care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea

grefierul ce are calitatea de reclamant.

Art. 127 C. proc.

civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care

judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de

reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la

care acesta își desfășoară activitatea.

În ipoteza

menționată, reclamantul nu se adresează instanței competente, intervenind

astfel o prorogare legală a competenței, deoarece instanța sesizată nu

soluționează, în mod obișnuit, cererea cu care a fost învestită.

Deoarece reclamantul

are alegerea între instanțe deopotrivă competente, este vorba despre o

competență teritorială alternativă, facultativă, prorogarea neputând însă opera

cu încălcarea normelor de competență materială.

Astfel, dacă este

sesizată oricare dintre instanțele indicate de legiuitor, pârâtul nu poate

invoca excepția de necompetență, reclamantului revenindu-i alegerea între

acestea.

În speță, având în

vedere că reclamanta își desfășoară activitatea la Judecătoria Craiova, și nu

la Tribunalul Dolj, nu sunt întrunite dispozițiile art. 127 noul C. proc. civ.,

astfel încât soluționarea cererii este de competența Tribunalului Dolj, ca

instanță în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul procesual

ales și locul de muncă reclamanta.

Pentru toate aceste

considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în

favoarea Tribunalului Dolj.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 septembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-06-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1879/2016
Decizia nr. 1879/2016 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată la data de 17 iunie 2013, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj, co
ÎCCJ 2016-06-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1953/2016
. 173/2005, Decizia nr. 260/2005, Decizia nr. 357/2005, Decizia nr. 188/2006, Decizia nr. 336/2006, decizia nr 23/2007, Decizia nr. 118/2008, Decizia nr. 431/2008, Decizia nr. 299/2009 și Decizia nr. 91/2010. Prin Încheierea din ședință din
ÎCCJ 2024-03-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1526/2024
cerere având ca obiect solicitarea emiterii unei noi decizii de încadrare și a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu Ministerul Justiției, ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă
ÎCCJ 2017-05-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2017
la care au fost efectiv reîncadrate pe postul de grefier cu studii superioare, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație până la data plății efective, obligarea pârâtelor la plata daunelor interese constând în dobânda legală,
ÎCCJ 2024-05-23
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2838/2024
/2004, iar termenul de 6 luni a fost, la rândul său, depășit, fără niciun motiv întemeiat. Așadar, având în vedere faptul că de la "prima" plângere prealabilă, singura valabilă, potrivit legii, respectiv de la răspunsul formulat de autorita
Sursă