ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1425/2016

Decizia nr. 1425/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele :

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, la data de 4 noiembrie 20.15,

reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul

Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova, solicitând

instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi

salariale cuvenite, rezultate ca urmare a atingerii vechimii în muncă de

20 de ani, de la data de 1 septembrie 2011 și în funcția de magistrat

de 15 ani, la data de 1 ianuarie 2014 în același cuantum cu al

celorlalți judecători din cadrul Tribunalului Dolj, având

aceeași vechime în muncă și în funcția de magistrat

dobândită anterior datei de 31 decembrie 2010, și cele efectiv

acordate, actualizate cu indicele de devalorizare și aplicarea dobânzii

legale, plata diferențelor urmând să se facă de la data trecerii

în tranșele menționate, până la zi și în continuare

până la eliminarea situației care generează diferențe.

Prin

Sentința nr. 904 din 28 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr.

x/63/2015, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței teritoriale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Vâlcea, în motivare s-a reținut că art. 127 C. proc.

civ. trebuie interpretat în sensul avut în vedere de legiuitor în momentul

edictării acestuia, anume în sensul în care necompetența

teritorială absolută privește toate instanțele, indiferent

că judecă în fond sau în căile de atac, aflate m

circumscripția curții de apel la care reclamanții, în calitatea

lor de magistrați, procurori sau grefieri, își desfășoară

activitatea.

În

speță, reclamantul are calitatea de judecător la

Judecătoria Craiova, care este în circumscripția Tribunalului Dolj,

instanță de drept comun competentă teritorial și material

în soluționarea cauzelor având ca obiect drepturi bănești, cum

este cauza de față.

Împrejurarea

că reclamantul nu funcționează efectiv la Tribunalul Dolj nu

este în măsură să înlăture aplicabilitatea

dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., ca dispoziții cu caracter

special.

Prin

Sentința nr. 969 din 31 mai 2016, Tribunalul Vâlcea a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj.

A constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-I

soluționa.

S-a

reținut că sub aspectul competenței, dispozițiile art. 127

alin. (1) C. proc. civ. nu își găsesc aplicarea în prezenta

cauză, întrucât reclamantul își desfășoară activitatea

în cadrul Judecătoriei Craiova, iar nu în cadrul Tribunalului Dolj,

instanța competentă potrivit art. 269 C. muncii și art. 210 din

Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

S-a

arătat că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt

suficient de clare, neputând fi interpretate în sens larg, prin formularea de

către reclamant a unei cereri „de competența instanței la care

își desfășoară activitatea" înțelegându-se

exclusiv instanța competentă să soluționeze cauza în

primă instanță și în cadrul căreia reclamantul are

funcția de judecător, iar nu orice altă instanță

aflată în circumscripția curții de apel în cadrul căreia ar

funcționa reclamantul.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2

raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea

argumentelor ce succed:

Dispozițiile

art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a

litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau

de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune

de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității

părții.

Textul de

lege vizează două situații, anume când una din persoanele vizate

are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are

legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi

situație, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una din instanțele

judecătorești de același grad aflate în circumscripția

oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei

circumscripție se află instanța la care își

desfășoară activitatea".

Ca atare,

pentru a opera, prorogarea legală de competență teritorială

specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din

circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca

reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar

sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece

litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă

aceste instanțe.

Se

constată însă că în cauză nu este îndeplinită

această condiție, având în vedere că din actele dosarului

rezultă că reclamantul nu funcționează ca judecător în

cadrul instanței competente a judeca cauza, Tribunalul Dolj, ci în cadrul

Judecătoriei Craiova, instanță aflată în

circumscripția teritorială a Tribunalului Dolj.

Prin urmare,

Tribunalul Dolj nu reprezintă instanța unde reclamantul „își

desfășoară efectiv activitatea" potrivit dispozițiilor

art. 127 C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza

declinării de competență dispusă de Tribunalul Dolj în

favoarea Tribunalului Vâlcea nu este aplicabil și nu poate justifica

învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Mai mult,

instanța reține că, potrivit Deciziei nr. 7 din data de 16 mai

2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.

127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., s-a stabilit că sintagma

„instanța la care își desfășoare activitatea" din

cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată

restrictiv, în sensul că se referă la situația în care

judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în

cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de

chemare în judecată în prima instanță.

În

consecință, ținând seama deopotrivă de calitatea

reclamantului de judecător în cadrul Judecătoriei Craiova și de

interpretarea stabilită prin Decizia nr. 7/2016 pronunțată în

interesul legii, competența de soluționare a cauzei va fi

determinată în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 iunie 2016.

Procesat de

GGC - LM