ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 100/2016

Asupra conflictului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 2014, pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta S.D. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea acestora la plata dobânzilor legale aferente creanțelor stabilite prin sentința nr. 2235 din 10 mai 2010, a Tribunalului Dolj, de la data la care sentința a devenit executorie, pe toată perioada întârzierii, atât pentru sumele plătite cât și pentru cele rămase neachitate, până la data plății efective.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este judecător la Judecătoria Calafat, iar prin sentința invocată s-a dispus obligarea pârâților la plata sporul de confidențialitate de 15%, începând cu data de 26 octombrie 2007 și până la 12 noiembrie 2009. Prin sentința nr. 1842 din 20 aprilie 2015 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. În motivare, a reținut incidența art. 127 C. proc. civ., față de împrejurarea că reclamanta este judecător la Judecătoria Calafat, care este in circumscripția Curții de Apel Pitești.

Învestit prin declinare, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 1615 din 09 octombrie 2015, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. În motivare, a reținut că art. 127 C. proc. civ. nu este aplicabil în speță, deoarece reclamanta are calitatea de judecător al Judecătoriei Calafat, iar noțiunea de,,instanță competentă să soluționeze cauza” nu se referă la judecătorie, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc.

civ., întrucât tribunalul are competența de a soluționa în primă instanță conflictele de muncă. Întrucât, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu are nici domiciliul și nici locul de muncă în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea, tribunalul a reținut că nu este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza. Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 127 C. proc. civ.

„(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător la instanța competentă să judece cauza. Fiind vorba despre o normă cu caracter special, ea este de strictă interpretare și nu poate fi supusă, prin urmare, unei interpretări extensive. În cauză, se reține că reclamanta are calitatea de judecător la Judecătoria Calafat, iar nu la Tribunalul Dolj, care este instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, într-o asemenea situație nu este incidentă ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc.

civ. Faptul că Judecătoria Calafat se află în circumscripția Tribunalului Dolj nu este un argument suficient de natură a înlătura competența cu caracter general menționată în cuprinsul art. 210 din Legea nr. 62/2011. Înalta Curte amintește că legea de procedură reglementează, prin dispozițiile art. 140 și următoarele C. proc. civ., instituția juridică a strămutării la care părțile au posibilitatea de a recurge în caz de bănuială asupra imparțialității judecătorilor pentru motive legate de calitatea părților. Prin urmare, față de prevederile legale invocate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În majoritate: Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2016. Cu opinia separată, în sensul: Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Considerente opinie separată: Cu privire la conflictul negativ de competență: Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflat în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.” Potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul, având una din calitățile enumerate în textul legal și care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate. Noțiunea de „instanța la care își desfășoară activitatea” prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri de strămutare. Prin urmare, rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze o astfel de situație a fosta aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părților încât trebuie avută în vedere nu numai instanța la care funcționează efectiv reclamantul, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță.

Legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în a cărei rază de activitate se află instanța unde se introduce cererea. Norma cuprinsă în art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul avut în vedere de legiuitor în momentul edictării acestuia, adică în sensul în care necompetența teritorială absolută privește toate instanțele, indiferent că judecă în fond sau în căile de atac, aflate în circumscripția curții de apel a instanței la care reclamanții, în calitatea lor de magistrați sau grefieri, își desfășoară activitatea.

În speță, reclamanta are calitatea de judecător la Judecătoria Calafat, care este în circumscripția Tribunalului Dolj, ca instanță de drept comun competentă teritorial și material în soluționarea cauzelor având ca obiect drepturi bănești, cum este cazul în speță. Împrejurarea că reclamanta nu funcționează efectiv la instanța de fond, competentă material și teritorial în judecarea pricinii în primă instanță, respectiv Tribunalul Dolj, nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ca dispoziții cu caracter special. Față de cele ce preced, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este Tribunalul Vâlcea, ca una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel la care reclamantul își desfășoară activitatea.