ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2428/2015

Asupra conflictului negativ

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea

sub nr. 1865/90/2015, disjunsă din Dosarul nr. 141/90/2015, reclamanții H.T.I.,

A.S., N.N., B.M., M.P., P.G., A.C.V., S.I., G.Ș., N.N., A.G., N.D., C.G., L.H.,

D.P., D.L., R.D., D.L., B.L. și D.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public

– Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public –

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public – Parchetul de

pe lângă Tribunalul Călărași și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat instanței

ca prin hotărâre judecătorească să li se calculeze și să li se plătească dobânda

legală aferentă drepturilor salariale recunoscute prin sentința civilă nr. 2858

din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă, în Dosarul

nr. 2867/116/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4815R din 26 iunie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte

de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3365/2/2009, începând cu data introducerii

acțiunii principale și până la data executării efective a obligației.

Tribunalul Vâlcea, secția

I civilă, prin sentința nr. 648 din 14 mai 2015 a admis excepția necompetenței sale

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Călărași.

Pentru a decide astfel,

Tribunalul Vâlcea a reținut că în speță urmează a se soluționa un litigiu de muncă

că potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii și

art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social astfel de litigii se soluționează

de instanța judecătorească în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul

sau locul de muncă și că întrucât reclamanții au domiciliul și locul de muncă în

județul Călărași, instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Călărași.

Totodată, a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ., întrucât

reclamanții nu au calitatea de judecători, asistenți judiciari sau grefieri la Tribunalul

Călărași și nici procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.

Astfel învestit prin declinare,

Tribunalul Călărași, secția civilă, prin sentința nr. 898 din 1 octombrie 2015 a

admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea și, constatând ivit conflictul

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a decide astfel,

acest tribunal a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc.

civ. și, întrucât, reclamanții sunt procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul

Călărași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Vâlcea.

Învestită cu pronunțarea

regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea

Tribunalului Călărași competența de soluționare a pricinii pentru considerentele

ce succed:

În judecarea conflictelor

de muncă, dispozițiile art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 stabilește

o competență teritorială exclusivă, arătând că judecarea acestor cauze este de competența

tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul

de muncă: „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă

se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul

de muncă reclamantul.”

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 07 ianuarie 2015, reclamanții au învestit

instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului

în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul,

conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, anterior menționat.

Art. 127 C. proc. civ.

reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul,

procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma

interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară

activitatea, față de dispozițiile legale în materia conflictelor de muncă instituite

de art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, legea dialogului

social, în raport de care competența teritorială este imperativă.

Caracterul facultativ

este dat de calitatea reclamanților care ocupă, potrivit textului de lege invocat,

funcțiile de judecător, procuror, asistent judiciar și grefier în cadrul instanțelor

din circumscripția instanței competente teritorial.

Din lucrările și actele

dosarului se constată că, la data cererii introductive – 07 ianuarie 2015, reclamantele

B.L. și D.A.C. aveau calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Lehliu Gară; reclamantele C.G., D.L.N. aveau calitatea de procurori ai Parchetului

de pe lângă Judecătoria Oltenița; reclamantul D.L. avea calitatea de judecător la

Judecătoria Oltenița; reclamantul N.N. avea calitatea de procuror militar la Parchetul

Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel; reclamanta N.D. avea calitatea de procuror

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași; reclamanții N.N., B.M., A.C.V. aveau

calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, structură componentă de prim nivel în cadrul Ministerului

Public, având același rang ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ceilalți reclamanți au fost eliberați din funcția de procuror anterior datei formulării

cererii de chemare în judecată.

În raport de situația

de fapt și de drept mai sus expusă, având în vedere și dispozițiile art. 208 din

Legea nr. 62/2011 care arată că, în primă instanță, conflictele individuale de muncă

se soluționează de tribunal, în cauză se reține competența de soluționare a Tribunalului

Călărași, instanță competentă atât din punct de vedere material cât și teritorial,

toți reclamanții avându-și stabilit domiciliul ales în circumscripția acestei instanțe.

În speță, având în vedere

că o parte dintre reclamanții sunt pensionari, iar, o altă parte, nu își desfășoară

activitatea la Tribunalul Călărași, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc.

civ., dispoziții speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar

situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea

magistratul ce are calitatea de reclamant.

Pentru

toate aceste considerente,

având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competenta soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Călărași,

ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul procesual ales,

respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași privind pe reclamanții:

H.T.I., A.S., N.N., B.M., M.P., P.G., A. (fosta A.) C.V., S.I., G.Ș., N.N., A.G.,

N.D., C.G., L.H., D.P., D.L.N., R.D., D.L., B.L., D.A.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2015.