ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2428/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 1865/90/2015, disjunsă din Dosarul nr. 141/90/2015, reclamanții H.T.I., A.S., N.N., B.M., M.P., P.G., A.C.V., S.I., G.Ș., N.N., A.G., N.D., C.G., L.H., D.P., D.L., R.D., D.L., B.L. și D.A.

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să li se calculeze și să li se plătească dobânda legală aferentă drepturilor salariale recunoscute prin sentința civilă nr. 2858 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă, în Dosarul nr. 2867/116/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4815R din 26 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3365/2/2009, începând cu data introducerii acțiunii principale și până la data executării efective a obligației.

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința nr. 648 din 14 mai 2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași. Pentru a decide astfel, Tribunalul Vâlcea a reținut că în speță urmează a se soluționa un litigiu de muncă că potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social astfel de litigii se soluționează de instanța judecătorească în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă și că întrucât reclamanții au domiciliul și locul de muncă în județul Călărași, instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Călărași.

Totodată, a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ., întrucât reclamanții nu au calitatea de judecători, asistenți judiciari sau grefieri la Tribunalul Călărași și nici procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași. Astfel învestit prin declinare, Tribunalul Călărași, secția civilă, prin sentința nr. 898 din 1 octombrie 2015 a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a decide astfel, acest tribunal a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc.

civ. și, întrucât, reclamanții sunt procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Învestită cu pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Tribunalului Călărași competența de soluționare a pricinii pentru considerentele ce succed: În judecarea conflictelor de muncă, dispozițiile art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 stabilește o competență teritorială exclusivă, arătând că judecarea acestor cauze este de competența tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă: „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.” Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 07 ianuarie 2015, reclamanții au învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, anterior menționat.

Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea, față de dispozițiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, legea dialogului social, în raport de care competența teritorială este imperativă. Caracterul facultativ este dat de calitatea reclamanților care ocupă, potrivit textului de lege invocat, funcțiile de judecător, procuror, asistent judiciar și grefier în cadrul instanțelor din circumscripția instanței competente teritorial.

Din lucrările și actele dosarului se constată că, la data cererii introductive – 07 ianuarie 2015, reclamantele B.L. și D.A.C. aveau calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară; reclamantele C.G., D.L.N. aveau calitatea de procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița; reclamantul D.L. avea calitatea de judecător la Judecătoria Oltenița; reclamantul N.N. avea calitatea de procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel; reclamanta N.D. avea calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași; reclamanții N.N., B.M., A.C.V. aveau calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, structură componentă de prim nivel în cadrul Ministerului Public, având același rang ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ceilalți reclamanți au fost eliberați din funcția de procuror anterior datei formulării cererii de chemare în judecată. În raport de situația de fapt și de drept mai sus expusă, având în vedere și dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011 care arată că, în primă instanță, conflictele individuale de muncă se soluționează de tribunal, în cauză se reține competența de soluționare a Tribunalului Călărași, instanță competentă atât din punct de vedere material cât și teritorial, toți reclamanții avându-și stabilit domiciliul ales în circumscripția acestei instanțe. În speță, având în vedere că o parte dintre reclamanții sunt pensionari, iar, o altă parte, nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Călărași, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc.

civ., dispoziții speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenta soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Călărași, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul procesual ales, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași privind pe reclamanții: H.T.I., A.S., N.N., B.M., M.P., P.G., A. (fosta A.) C.V., S.I., G.Ș., N.N., A.G., N.D., C.G., L.H., D.P., D.L.N., R.D., D.L., B.L., D.A.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2015.