ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2386/2015

HOTĂRÂRE

27.10.2015

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2386/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 2386/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/90/2015, disjunsă din Dosarul nr. x/90/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. (fostă H.) , I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U. și V. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Cutea de Apel București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să calculeze și să le plătească dobânda legală aferentă drepturilor salariale recunoscute prin sentința civilă nr. 146 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIl-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/116/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3642/R din 21 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2/2009, începând eu data introducerii acțiunii principale și până la data executării efective a obligației.

Prin sentința civilă nr. 654 din 14 mai 2015 Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prezentul litigiu este unul de munca, fiirtdu-i aplicabile, din punct de vedere al competenței, dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Având în vedere că reclamanții au domiciliul și locul de muncă în județul. Călărași, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Călărași, iar nu Tribunalul Vâlcea.

Sub aspectul competenței, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu își găsesc aplicarea în prezenta cauză, întrucât reclamanții nu au calitatea de judecători, asistenți judiciari sau grefieri la instanța în competența căreia intră soluționarea prezentei cauze, și anume la Tribunalul Călărași sau de procurori la parchetul de pe lângă instanța în competența căreia intră soluționarea prezentei cauze - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași - ci, așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă judecătoria Călărași, la Parchetul de pe îângă judecătoria Oltenița și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară.

Investit fiind cu soluționarea cauzei, Tribunalul Călărași, la termenul de judecată din data de 01 octombrie 2015 a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței în soluționarea litigiului.

Prin sentința nr. 898 din 1 octombrie 2015, Tribunalul Călărași, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a-l soluționa.

A suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea sentinței s-a reținut că din înscrisul aflat la fila 10 (din dosarul Tribunalului Vîlcea rezultă că reclamanții A., B., C., D., E., F., G. (fostă H.) , I., J. și K., sunt procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.

Având în vedere funcțiile reclamanților și dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Călărași a considerat că Tribunalul Vâlcea este instanța competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte a refmut următoarele;

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. prevede că „în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apei învecinaie cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii" iar alin. (3) că „Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

În ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul are calitatea de reclamant, norma interzice sesizarea instanței competente, daca este aceea la care judecătorul își desfășoară activitatea, reclamantului revenindu-i însă alegerea între mai multe alte instanțe dintre cele indicate de legiuitor.

În ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul are calitatea de pârât, reclamantul poate alege să sesizeze fie instanța competentă - chiar dacă este cea la care pârâtul respectiv își desfășoară activitatea -, fie vreuna din instanțele arătate de legiuitor.

Atât în prima ipoteză, cât și în cea de~a doua, atunci când reclamantul nu se adresează instanței competente, intervine o prorogare legală a competenței teritoriale, deoarece instanța sesizată nu soluționează, în mod obișnuit, cererea cu care este învestită.

Referitor la norma de competență statuată de art. 127 C. proc. civ. s-au reținut următoarele:

Noțiunea de "instanța la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la loate instanțele din raza unei curți de apel și ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita suspiciunile de lipsă de imparțialitate a judecătorilor cauzată de calitatea părților care duceau la formularea de cereri de strămutare sub vechea reglementare (și la care fac referire și dispozițiile art. 140 C. proc. civ.), concluzie care rezidă din interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În speță, reclamanții au calitatea de procurori și își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă judecătoria Călărași, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița și Ia Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară.

Având în vedere considerentele expuse și textele legale evocate, Înalta Curte a constatat că instanța abilitată să soluționeze raportul juridic dedus judecății de către reclamanți este Tribunalul Vâlcea, instanță în favoarea careta s-a stabilit competența de soluționare.