ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra conflictului
de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul
Vâlcea sub nr. 144/90/2015, reclamanții M.P., P.G., D.L.N., A. (Fostă A.) C.V.,
M.M., B.V
.
, P.D.M., B.D., B.M.,
R.F., D.V., i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Ministerul Public - Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul
Călărași și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin
hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să calculeze și să le
plătească dobânda legală aferentă drepturilor salariale recunoscute prin
sentința civilă nr. 1172 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul
Călărași - Secția civilă, în Dosarul nr. 761/116/2009, rămasă irevocabilă prin
decizia civilă nr. 1754/R din 15 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VII civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări
sociale, începând cu data introducerii acțiunii principale și până la data
executării efective a obligației.
Prin sentința civilă nr.
1097 din 10 septembrie 2015, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a admis
excepția necompetenței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea
Tribunalului Călărași.
În motivare, instanța
a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011
a dialogului social, care au modificat în parte prevederile art. 269 alin. (2)
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care prevăd că
“
Cererile referitoare
la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în
a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.”
În raport de aceste
dispoziții legale, de domiciliul reclamanților și locul de muncă al acestora,
menționate în cererea de chemare în judecată și în adresa de la fila 113 din
dosar, instanța a apreciat că Tribunalul Vâlcea nu este competent să
soluționeze, din punct de vedere teritorial, prezenta cauză, competența revenind
Tribunalului Călărași.
De asemenea, instanța
a apreciat și că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și
(3) C. proc. civ., întrucât reclamanții nu și-au desfășurat activitatea la
momentul formulării cererii de chemare în judecată, în calitate de judecător,
asistent judiciari sau grefier la instanța competentă să soluționeze pricina,
respectiv Tribunalul Călărași și nici în calitate de procuror sau grefier la
același moment la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași.
Învestit prin
declinare, Tribunalul Călărași a pronunțat sentința civilă nr. 1097 din 10
septembrie 2015, prin care a dispus disjungerea cauzei cu privire la reclamanta
Albu Constanta și formarea unui nou dosar, având în vedere ca aceasta are
calitatea de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași.
Ca urmare, prin
sentința nr. 1120 din 12 noiembrie 2015, Tribunalul Călărași a admis excepția
necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, a constatat ivit conflictul
negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și
Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În motivare, a
reținut incidența art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care
prevede că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de
munca se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție
își are domiciliul sau locul de munca reclamantul.
A arătat că este
incident art. 127 C. proc. civ., din dispozițiile căruia rezultă că instanța
din curtea de apel în care reclamanții își desfășoară activitatea nu poate
judeca pricina, competența fiind în favoarea unei instanțe de
același grad din curțile de apel învecinate, facultative fiind numai
instanțele învecinate, necompetenta instanțelor din Curtea de Apel
București, fiind expres prevăzută de lege in acest caz, reclamanta
desfășurându-și activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași, iar
dosarele acestui birou sunt soluționate de Tribunalul Călărași.
Analizând conflictul
de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin.
(1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ, Înalta Curte
reține următoarele:
În conformitate cu art.
210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la
soluționarea conflictelor individuale de munca se adresează instanței
judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul
de munca reclamantul.
Potrivit art. 127 C.
proc. civ. „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de
competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre
instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia
dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție
se află instanța la care își desfășoară activitatea.
(2) În cazul în care
cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea
la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre
instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia
dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție
se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
(3) Dispozițiile alin.
(1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor,
asistenților judiciari și grefierilor.”
Dispoziții legale prevăzute
de art. 127 C. proc. civ. au un caracter imperativ și obligă reclamantul, având
una din calitățile enumerate în textul legal și care funcționează în cadrul
instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de
același grad din raza unei curți de apel învecinate.
Înalta Curte reține
că, în cauză, reclamanta A.C.V. are calitatea de procuror la Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul
Teritorial Călărași, care este organizat în circumscripția teritorială a Parchetului
de pe lângă Tribunalul Călărași, conform art. 4 din Legea nr. 508 din 17
noiembrie 2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul
Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism.
Așadar,
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc.
civ., ca dispoziții cu caracter special, motiv pentru care va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 ianuarie 2016.