ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2016

Asupra conflictului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 144/90/2015, reclamanții M.P., P.G., D.L.N., A. (Fostă A.) C.V., M.M., B.V . , P.D.M., B.D., B.M., R.F., D.V., i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să calculeze și să le plătească dobânda legală aferentă drepturilor salariale recunoscute prin sentința civilă nr. 1172 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția civilă, în Dosarul nr. 761/116/2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1754/R din 15 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, începând cu data introducerii acțiunii principale și până la data executării efective a obligației.

Prin sentința civilă nr. 1097 din 10 septembrie 2015, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a admis excepția necompetenței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Călărași. În motivare, instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care au modificat în parte prevederile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care prevăd că “ Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.” În raport de aceste dispoziții legale, de domiciliul reclamanților și locul de muncă al acestora, menționate în cererea de chemare în judecată și în adresa de la fila 113 din dosar, instanța a apreciat că Tribunalul Vâlcea nu este competent să soluționeze, din punct de vedere teritorial, prezenta cauză, competența revenind Tribunalului Călărași.

De asemenea, instanța a apreciat și că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., întrucât reclamanții nu și-au desfășurat activitatea la momentul formulării cererii de chemare în judecată, în calitate de judecător, asistent judiciari sau grefier la instanța competentă să soluționeze pricina, respectiv Tribunalul Călărași și nici în calitate de procuror sau grefier la același moment la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași. Învestit prin declinare, Tribunalul Călărași a pronunțat sentința civilă nr. 1097 din 10 septembrie 2015, prin care a dispus disjungerea cauzei cu privire la reclamanta Albu Constanta și formarea unui nou dosar, având în vedere ca aceasta are calitatea de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași.

Ca urmare, prin sentința nr. 1120 din 12 noiembrie 2015, Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. În motivare, a reținut incidența art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care prevede că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de munca se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de munca reclamantul. A arătat că este incident art. 127 C. proc.

civ., din dispozițiile căruia rezultă că instanța din curtea de apel în care reclamanții își desfășoară activitatea nu poate judeca pricina, competența fiind în favoarea unei instanțe de același grad din curțile de apel învecinate, facultative fiind numai instanțele învecinate, necompetenta instanțelor din Curtea de Apel București, fiind expres prevăzută de lege in acest caz, reclamanta desfășurându-și activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași, iar dosarele acestui birou sunt soluționate de Tribunalul Călărași. Analizând conflictul de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de munca se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de munca reclamantul. Potrivit art. 127 C. proc. civ. „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.” Dispoziții legale prevăzute de art. 127 C. proc. civ. au un caracter imperativ și obligă reclamantul, având una din calitățile enumerate în textul legal și care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanta A.C.V. are calitatea de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași, care este organizat în circumscripția teritorială a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, conform art. 4 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Așadar, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., ca dispoziții cu caracter special, motiv pentru care va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2016.