ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 190/2016

Decizia nr. 190/2016 Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: La data de 20 august 2015 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, Dosarul nr. xxx/120/2015, prin declinarea competenței Tribunalului București, având ca obiect cererea reclamanților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., Ș.Ș., T.T., Ț.Ț., U.U., formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Tribunalul Covasna pentru acordarea dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale restante, prin sentința civilă irevocabilă nr. 3799 din 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția VIII-a conflict de muncă și asigurări sociale.

În cuprinsul hotărârii de declinare a competenței s-a tăcut trimitere la dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., ale art. 269 C. muncii și ale art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conciuzionându-se că avându-se în vedere funcțiile pe care le ocupă reclamanții, precum și instanța la care își desfășoară activitatea, este întemeiată excepția necompetenței teritoriale facultative și raportat la manifestarea de voință a reclamanților, competența soluționării cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Dâmbovița. La termenul de judecată din 02 noiembrie 2015, Tribunalul Dâmbovița a invocat la rândul său excepția necompetenței teritoriale în considerarea prevederilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., iar prin sentința civilă nr. 1707 din 2 iunie 2015 admițând excepția invocată din oficiu, a declinat la rândul său, competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovița a reținut ca în conformitate cu aceste norme, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței ia care și desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța Ia care își desfășoară activitatea, dispozițiile aplicându-se corespunzător în cazul procurorilor asistenților judiciari și grefierilor.

Cum din adeverința din 03 martie 2035 emisă de președintele Tribunalului București (filele 173 - 179 Dosar nr. xxx/4/2014) niciunul dintre reclamanții din prezenta cauză nu se încadrează în dispozițiile textului invocat pentru a face incidență alegerea altei instanțe aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., s-a apreciat că Tribunalul Dâmbovița nu este competent teritorial să soluționeze cauza, întrucât competența aparține instanței inițial investite, sesizând Înalta Curte de Casație și justiție pentru stabilirea competenței teritoriale.

Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Tribunalului București, pentru considerentele ce succed: Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții. Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv, când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speță - și când are legitimare procesuală pasivă peste pârât).

În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța îa care își desfășoară activitatea ” . Pentru a opera însă această competența specială, obligatorie când este vorba despre legitimarea procesuală activă a subiectelor vizate de text este necesar a fi îndeplinite două condiții: a) reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă potrivit legii; b) sesizarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate.

Din adeverința din 03 martie 2015 emisă de președintele Tribunalului București (filele 173 - 179 Dosar nr. xxx/4/2014) rezultă că niciunul dintre reclamanții din prezenta cauză nu se încadrează în dispozițiile textului invocat pentru a face incidență alegerea altei instanțe aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, Niciunul dintre reclamanți nu este salariatul Tribunalului București, cei mai mulți fiind grefieri la Judecătoria sectorului 6 București, o parte activând la Judecătoria sectorului 5 București la Curtea de Apel București, la Tribunalul Ilfov, la Judecătoria Motru, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Înalta Curte de Casație și Justiție, 8 încetând activitatea prin demisie, iar unul prin pensionare.

Se mai are în vedere că 5 dintre reclamanți (filele 178-179) fac parte din categoria personalului conex, în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul I.N.E.C. Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența instanței la care își desfășoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv. În speță, având în vedere că reclamanții nu își desfășoară activitatea la Tribunalul București, nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc.

civ., astfel încât, soluționarea cererii este de competența Tribunalului București, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul procesual ales - Judecătoria sector 6 București, conform dispozițiilor art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2016.