ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1124/2016

Decizia nr. 1124/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VlIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2015, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata diferențelor de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 1 ianuarie 2011, la plata de daune interese, și obligarea Ministerului Finanțelor Publice la asigurarea fondurilor necesare plății acestui drept.

Prin sentința civilă nr. 10615 din 30 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Instanța a reținui că reclamanta are locul de muncă la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2, iar conform art. 210 din Legea nr. 62/2011. competența de judecare a cauzei ar fi aparținut Tribunalului București dacă în speță nu se aplica norma derogatorie din art. 127 C. proc. civ., deoarece reclamanta lucrează la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 și cum Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 se află în raza de jurisdicție a Tribunalului București, acest tribunal nu poate judeca dosarul de față, textul de lege referindu-se atât la instanțele inferioare cât și la cele superioare în grad tribunalului, sens în care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Prin sentința civilă nr. 453 din 17 martie 2016, Tribunalul Dâmbovița și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei și constatând ivit conflictul de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că reclamanta este salariată în funcția de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureștii, începând cu data de 01 septembrie 2010, iar normele cuprinse în dispozițiile art. 127 C. proc. civ., sunt de strictă interpretare, neprezentând interes pentru stabilirea competenței schimbările intervenite ulterior în cursul judecății în legătură cu calitatea de magistrat sau grefier.

O condiție care se cere a fi îndeplinită pentru a face textul de lege aplicabil este ca judecătorii, procurorii, grefierii și asistenții judiciari să-și desfășoare efectiv activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza în fond, în apel sau în recurs: dat fiind că reclamanta are calitatea de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București care nu are competența de a soluționa litigii de muncă, tribunalul apreciază că în această situație, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Cu privire, la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența instanței la care își desfășoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

În speță, având în vedere că reclamanta își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 2 București și nu la Tribunalul București, se constată că nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluționarea cererii este de competența Tribunalului București, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliu! procesual ales și locul de muncă reclamanta.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță In favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2016.