ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2573/2015

Decizia nr. 2573/2015 Asupra conflictului negativ de competența de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/3/2014, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin E.E.E., F.F.F., Curtea de Apel București, Tribunalul București și G.G.G. au solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata către reclamanți a dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale restante prin Decizia civilă nr, 331/R din 11 februarie 2007, pronunțată de Curtea de apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 6453 din 17 iunie 201, Tribunalul București a admis excepția necornpetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Pentru a decide astfel, Tribunalul București a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., art. 269 C. muncii și art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Instanța a avut în vedere funcțiile pe care le ocupă reclamanții și instanța la care își desfășoară activitatea, precum și manifestarea de voință a acestora. Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, astfel învestit, prin încheierea din 8 octombrie 2015, a declinat la rândul său, competența de soluționare a camei în favoarea Tribunalului București si, constatând ivit conflictul negativ de competență l-a înaintat, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Dâmbovița a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei sectorului 6 București, iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 269 C. muncii potrivit cărora cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Tribunalul Dâmbovița a considerat că în cauză nu se poate face aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ., întrucât reclamanții nu își desfășoară activitatea la Tribunalul București, ci la Judecătoria sectorului 6 București. Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art 135 alin. (1) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a acțiunii reclamanților ce face obiectul Dosarului nr. x/3/2014 în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru considerentele care succed. Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de aceiași grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Alin. (2) al art. 127 C. proc. civ.

prevede că „în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fî fost competentă, potrivit legii" iar alin. (3) că „Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor." În ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul are calitatea de reclamant, norma interzice sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care judecătorul își desfășoară activitatea, reclamantului revenindu-i însă alegerea între mai multe alte instanțe dintre cele indicate de legiuitor.

În ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul are calitatea de pârât, reclamantul poate alege să sesizeze fie instanța competentă - chiar dacă este cea la care pârâtul respectiv își desfășoară activitatea - fie vreuna din instanțele arătate de legiuitor. Atât în prima ipoteză, cât și în cea de-a doua, atunci când reclamantul nu se adresează instanței competente, intervine o prorogare legală a competenței teritoriale, deoarece instanța sesizată nu soluționează, în mod obișnuit, cererea cu care este învestită. Referitor la norma de competență statuată de art. 127 C. proc. civ.

în aplicarea căreia s-a ivit conflictul negativ de competență în cauză se rețin următoarele: Noțiunea de "instanța Ia care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate instanțele din raza unei curți de apel și ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita suspiciunile de lipsă de imparțialitate ale judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari sau grefierilor, care duceau la formularea de cereri de strămutare sub vechea reglementare (și la care fac referire și dispozițiile art. 140 din N.C.P.C.), concluzie care rezidă din interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. Pentru a putea invoca aceste dispoziții legale și pentru a sesiza o altă instanță este suficient ca, la data promovării cererii, reclamanții să fie judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri care își desfășoară activitatea în raza teritorială a instanței competente să soluționeze cauza. În speță, din adresa emisă la 03 martie 2015 de Tribunalul București (filele 253-259 din Dosarul nr. x/3/2014 al Tribunalului București) rezultă că reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., X., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H.,, J.J., K.K., L.L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., și D.D.D., fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, în sensul an.3, alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Din adresă rezultă și faptul că reclamanții Z., U., V. Z.Z., I.I., fac parte din categoria personalului conex din cadrul Judecătoriei sectorului 6 București, în sensul art. 3 alin. (4) din Legea nr. nr. 567/2004. Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea esie format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT, alin. (2) dispunând în sensul ca corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii superioare și grefieri cu studii medii. Art. 3 alin. (3) din Legea nr. 567/2004 prevede că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.

Conflictul negativ de competență nu a fost generat de situația particulară a reclamanților care fac parte din categoria personalului conex din cadrul Judecătoriei sectorului 6 București, chestiune care nu poate face obiectul prezentei dezlegări. Față de această împrejurare, stabilirea instanței competente în raport de funcțiile pe care le ocupă reclamanții Z., U., V., Z.Z., I.I., urmează a se face de către instanța care va soluționa cauza. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, operează prorogarea legală a competenței teritoriale statuată prin art 127 C. proc. civ., astfel că instanța abilitată să soluționeze raportul juridic dedus judecății de către reclamanții care fac parte dîn personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei sectorului 6 București este Tribunalul Dârabovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În majoritate: Stabilește competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovîia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2015.